sâmbătă, 28 februarie 2015

Atac ratat la ora de religie. Primele trei efecte pozitive

pr. Constantin Sturzu
Încă din primele veacuri de creştinism, s-a constatat că, cu cât o prigoană este mai puternică, cu atât mai mult se întăreşte credinţa! Aşa încât, în duhul mărturisitorilor creştini de-a lungul veacurilor, un singur lucru avem de declarat, esenţialmente, în faţa celor ce ne atacă, într-un fel sau altul, credinţa în Dumnezeu: "Călcaţi-ne în picioare, îngropaţi-ne în pământ, dacă puteţi, dar nu uitaţi un lucru: noi sămânţă suntem!".
Mai întâi, să lămurim acest aspect: este sau nu este un atac la adresa predării religiei în şcoli faptul de a se cere celor care vor să urmeze această disciplină depunerea unei cereri, schimbând, astfel, practica de până acum, aceea de a se permite celor care nu vor acest lucru să poată renunţa (tot printr-o cerere). Superficial privind, nu ar fi mare schimbare, ci doar o altă faţă a unei aceleiaşi monede pe care nu am făcut decât să o întoarcem fără ca, prin aceasta, să se piardă sau să se câştige ceva. În realitate, prin această decizie se îngreunează la modul foarte serios participarea elevilor la ora de religie. Termenul foarte scurt în care se poate face opţiunea (doar până la 6 martie, pentru anul şcolar în care ne aflăm), face ca unii părinţi sau tutori să nu aibă posibilitatea de a semna în timp util cererea (cazul celor plecaţi în străinătate, spre exemplu, care au lăsat copiii la rude). Dacă, dintr-un astfel de motiv, un singur copil din România nu va putea urma ora de religie, întrucât nu s-a putut împlini această formalitate, a depunerii cererii în timp util, atunci avem de a face deja cu o nedreptate pe care nu o mai poate scuza nici un argument de ordin juridic.
Apoi, se ştia, la momentul deciziei Curţii Constituţionale din România, că există destule situaţii în care unii directori de şcoală sau diriginţi vor obstrucţiona înscrierea la ora de religie. Avem, deja, astfel de semnale din şcoli, care vor fi aduse la cunoştinţa celor în drept să ia măsuri (şi în Iaşi, la un colegiu renumit, o doamnă diriginte ar fi spus răspicat clasei sale: "la mine nu se face ora de religie"; dar eu încă mai sper să nu se adeverească astfel de abuzuri). Dar, dincolo de aceste inconveniente, nu este limpede de ce o majoritate covârşitoare (conform tuturor recensămintelor făcute de statul român după 1990) trebuie să depună cerere pentru a beneficia de un drept prevăzut în Constituţia României? Este sau nu aceasta o discriminare? Ar trebuie să ne aşteptăm, curând, să fim nevoiţi să depunem cerere pentru a primi drept de vot sau pentru a ne putea exprima liber la o emisiune TV (ca să amintesc de alte două drepturi constituţionale)?...
Un alt aspect, de natură a afecta prezenţa religiei în rândul disciplinelor de studiu: prin efectele deciziei CCR s-a indus un sentiment de nesiguranţă în rândul profesorilor de religie cu privire la locul lor de muncă. Unii deja se gândesc să se reorienteze din punct de vedere profesional, în timp ce studenţii din facultăţile de profil (sau liceenii, viitorii studenţi) se simt descurajaţi în a mai opta pentru această carieră didactică. Toate acestea vor genera, în timp, o scădere calitativă şi cantitativă a personalului dispus să predea religia.
Desigur, detalierea impactului negativ a acestei "simple" decizii poate continua pe multe pagini. Atâta vreme cât efectul deciziei Curţii Constituţionale, cu nr. 669/2014, va fi acela că unii (mai mulţi sau mai puţini, ne vom edifica în câteva zile) dintre elevii care au urmat, până acum, ora de religie nu o vor mai urma şi după 9 martie, nu putem decât să conchidem că avem de a face cu un atac la adresa predării religiei în şcoală. Mai ales dacă luăm în serios declaraţiile celor care au "provocat-o" şi privim la planurile lor de viitor. Mai mult, luând în calcul şi alte elemente de ordin legislativ şi politic, suntem îndreptăţiţi să vedem în asta doar un prim pas în încercarea de a marginaliza şi, ulterior, de a scoate definitiv, acest obiect dintre disciplinele predate.
Oarecum neaşteptat, trebuie să recunosc, acest atac a avut însă şi un adevărat efect de bumerang. Am identificat trei efecte pozitive, dar sunt convins că mai sunt (sau vor mai fi) şi altele. Mai întâi, deşi s-a dorit o aşa-zisă scoatere la lumină a ateismului sau indiferenţei religioase care ar caracteriza, în pofida datelor de la recensământ, pe mulţi dintre elevi şi pe părinţii lor, în realitate s-a constatat o mobilizare a laicatului fără precedent în ultimul sfert de veac. S-a constituit o Asociaţie a Părinţilor pentru Ora de Religie (APOR), care creşte, pe zi ce trece, deschizând filiale în toată ţara. Fără îndoială, aceasta va constitui coloana vertebrală nu doar a mişcării de susţinere a orei de religie, ci și a multor altor acţiuni ce vor veni în sprijinul valorilor creştine şi a tradiţiilor sănătoase ale acestui popor. S-au descătuşat, cu acest prilej, energii misionare latente, au ieşit la lumină mărturii de credinţă ale unor personalităţi ale vieţii publice, s-au cristalizat, în mod coerent, argumente şi acţiuni ce se vor regăsi nu doar în campanii mediatice precum cele existente, ci şi în iniţiative sau în reacţii cu efect în plan juridic/legislativ. Cu alte cuvinte, vorba cuiva: cei câţiva atei secular-umanişti nu au reuşit decât "să enerveze" laicatul român, care a devenit mai activ ca niciodată.
Ca să înţelegem puţin amploarea acestei mişcări, să amintim luările de poziţie publice "pro religia în şcoală" ale unor cunoscuţi oameni de cultură precum Andrei Pleşu, Ana Blandiana, Teodor Baconschi, Sabina Ispas (academician) sau Adrian Papahagi, ale jurnaliştilor Liana Stanciu (preşedinte APOR), Alexandru Căutiş şi Oana Stănciulescu, ale foarte multor actori sau cântăreţi, dintre care amintim pe Dorel Vişan, Dan Puric, Manuela Hărăbor, Daniel Buzdugan, Mihai Coadă (Nelu de "La Bloc"), Anca Sigartău sau pe Sofia Vicoveanca, Vlad Miriţă (tenor) ori pe surprinzătorii Mihai Georgescu (Miţă de la "Bere Gratis") şi Connect-R, la care se adaugă şi sportivi ca Elisabeta Lipă şi mulţi, mulţi alţii. Toate acestea vor întări, de acum încolo, consecventele mărturii creştine aduse în spaţiul mediatic de publicişti precum Radu Preda, Iulian Capsali, Claudiu Târziu, Laurenţiu Dumitru ori Claudiu Bălan (ortodoxiatinerilor.ro), respectiv de unele medii de informare precum activenews.ro (şi lista poate continua). Din Iaşi, între cei care au susţinut, prin declaraţii publice, necesitatea şi beneficiile studierii orei de religie în şcoală se numără – deloc surprinzător pentru cei care-i cunosc – profesorii universitari Nicu Gavriluţă, Constantin Cucoş şi Puiu Ioniţă (cel care este şi preşedinte al APOR, filiala Iaşi). Am dat doar aceste nume, dar sunt multe altele pe care spaţiul editorial nu-mi permite să le inserez. Chiar şi dacă cineva ar încerca să realizeze acum un "inventar" complet, sunt convins că ar eşua, întrucât numărul lor creşte de la o zi la alta.
Un al doilea aspect pozitiv a fost o îmbucurătoare solidarizare între exponenţii diferitelor religii. Având drept scop comun susţinerea orei de religie, aceştia au ajuns la masa dialogului şi au conştientizat cât de important este să existe un front comun, un răspuns coerent şi coordonat la atacurile tot mai dese ale ateismului umanist relativizant şi secularizant.
În sfârşit, neprietenii orei de religie speră ca numărul celor ce nu vor opta pentru ora de religie să fie scăzut şi ca urmare a prestaţiei mai puţin strălucite a unor profesori ce predau acest obiect. Chiar dacă, parțial, se va adeveri așteptarea lor, totuși există și ceva pozitiv, ca efect. Pe de o parte, spectrul şomajului i-a mobilizat pe unii dintre ei, i-a motivat să se autodepăşească; pe de altă parte, acum au ieşit la iveală acele puncte slabe asupra cărora factorii de decizie se vor îndrepta pentru ca, pe viitor, calitatea actului didactic de la ora de religie să nu mai constituie o piatră de poticneală în opţiunea pentru această disciplină. Încât, indiferent de procentul celor care vor opta până pe 6 martie a.c. pentru ora de religie, există suficiente motive de optimism cu privire la viitorul acestei discipline şi, mai ales, a modului în care laicatul ("societatea civilă", nu?) se va implica, de acum încolo, în "treburile cetăţii".
În loc de concluzie, un exerciţiu anamnetic: încă din primele veacuri de creştinism, s-a constatat că, cu cât o prigoană este mai puternică, cu atât mai mult se întăreşte credinţa! Aşa încât, în duhul mărturisitorilor creştini de-a lungul veacurilor, un singur lucru avem de declarat, esenţialmente, în faţa celor ce ne atacă, într-un fel sau altul, credinţa în Dumnezeu: "Călcaţi-ne în picioare, îngropaţi-ne în pământ, dacă puteţi, dar nu uitaţi un lucru: noi sămânţă suntem!".

Câteva îndemnuri și gânduri privind ora de religie pentru copiii Bisericii noastre


Pentru amintirile frumoase ale copilăriei noastre și pentru a nu-i lipsi pe copiii noștri de asemenea amintiri care pot să le fie vitale în anumite momente ale vieții, să facem tot ce ne stă în putință pentru ca niciun copil care depinde de noi să nu fie lipsit de învățătura de credință, spre a sa integritate morală și spre bucuria părinților și a neamului lui!
Dragi părinți, nași sau unchi care aveți copiii, finii sau nepoții în România,
Multe s-au spus și s-au scris cu privire la ora de religie în școlile din România, în ultima vreme.
Cert este că, fără implicarea noastră a tuturor, nu doar pentru propriii noștri copii, ci și pentru fini sau nepoți și chiar pentru vecinii din țară care poate nu se pricep să procure sau să completeze formularul de înscriere, dacă copiii Bisericii noastre nu sunt înscriși la ora de religie până în ziua de 6 martie, ei nu vor putea participa la acest curs. 
De ce e nevoie de această înscriere? Pentru că, între timp, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în mod automat, an de an, ora de religie a devenit „opțională”, putând să participe la ea doar copiii care au fost înscriși de către părinții lor prin completarea unui formular.
Multe sunt argumentele care s-au adus cu privire la foloasele orelor de religie pentru copiii care le frecventează. Eu aș vrea să mă opresc la doar câteva argumente de suflet, la care să vă gândiți, în cazul în care cineva mai are vreo îndoială dacă e bine sau nu să lase copilul să facă religie la școală.
Întâi de toate, învățătura de credință face parte din datul ființial al neamului nostru românesc, încă de la plămădirea noastră ca popor. Credința creștină s-a plămădit odată cu identitatea poporului nostru, înscriindu-se astfel în „codul său genetic”, am putea spune. A pierde această dimensiune ar însemna, pentru neamul nostru, a pierde o componentă constitutivă a sa, lucru care ar echivala cu un adevărat „handicap”, care știm bine cât de mult rău poate face celor care îl au  mulțimea răutăților care se întâmplă zi de zi fiind doar una dintre mărturiile concrete în acest sens. Și mai este ceva. Dacă cunoașterea istoriei unui popor e fundamentală pentru identitatea și pentru devenirea lui, atunci cu cât mai mult este esențială ființării lui cunoașterea credinței cu care el s-a născut?
Prin urmare, copiii noștri, fără să cunoască credința, nu doar a lor și a părinților lor, ci a înaintașilor lor care, în anumite veacuri, și-au vărsat chiar sângele pentru ea, cum vor deveni ei oare oameni integri și verticali?! Nu ne ajunge pedeapsa comunismului, ale cărui consecințe se tot plătesc și după 25 de ani de libertate?!?... Oare dacă toți cei care sunt azi în funcții de decizie erau oameni integri și verticali, țara noastră, și mai ales atmosfera din poporul nostru sau destinul lui, ar fi arătat la fel?!?... De aceea, pentru binele și viitorul fiecăruia dintre copiii neamului nostru, astăzi suntem cu toții responsabili și este imperios necesar să ne implicăm pentru a nu-i lipsi de „calciul” sufletesc care să întărească „coloana vertebrală” a ființei lor și să facă din ei adevărați stâlpi pentru poporul din care s-au născut!
Încă ceva. A-i învăța credința pe cei botezați este o poruncă a Domnului Hristos Care, înainte de a se înălța la ceruri, a poruncit ucenicilor Săi, zicând: Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească TOATE câte am poruncit vouă. Că, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului (Matei 28, 19-20). Așadar, dincolo de cele mai sus pomenite și înainte de toate, a-i învăța pe copiii noștri credința însemnă împlinirea cuvântului Domnului Hristos, Care, din iubire pentru noi, Și-a vărsat Sfântul Său Sânge pentru ca noi să putem primi viață din Viața Lui. A fi împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu înseamnă a răspunde cu iubire la iubirea Lui față de noi, pentru că cel care păzește poruncile Sale, acela Îl iubește (Cf. Ioan 14, 21).
Și mai este un aspect de luat în seamă. Știu cât de mult vă trudiți, în marea voastră majoritate, pentru mai binele copiilor voștri. Dar cel mai de preț bun sau moștenire pe care le-o puteți lăsa este credința. Și ne spune Sfântul Apostol Pavel că credința vine din auzire și auzirea, prin cuvântul lui Hristos (Cf. Romani 10, 17). A-i lipsi pe copiii noștri, din România sau din Italia, de credință, ar însemna nu doar o nedreptate față de ei și un păcat înaintea lui Dumnezeu, ci ar însemna a da o lovitură grea propriului nostru viitor. Dacă copiii credincioși vor fi totdeauna ascultători și cinstitori de părinți și vor aprecia și păstra rodul sacrificiilor voastre și vor păzi cu sfințenie credința, transmițând-o mai departe urmașilor lor, copiii care vor fi lipsiți de învățătura credinței nu vor prețui jertfa părinților lor și nici nu vor mai ști măcar să facă o pomenire pentru înaintașii lor, lăsându-se duși de valurile cele învolburate ale plăcerilor acestei lumi. De aceea, chiar și de aici, departe de țară, avem datoria să ne implicăm și să ne îngrijim de cele necesare pentru ca şi copiii rămași în România să primească la școală educația religioasă specifică credinței noastre, iar cei pe care îi avem aici, în Italia, să frecventeze orele de cateheză care se organizează săptămânal în parohia de care aparțineți.
În încheiere, aș mai dori să subliniez un aspect important cu privire la copii și la copilăria lor, dar și ca un răspuns celor care pot avea nemulțumiri, fie ele și justificate, față de calitatea orei de religie.
E evident că cei care predau religie în școală nu sunt nici sfinți și nici îngeri coborâți din cer, așa cum nici noi nu putem avea pretenția că suntem perfecți. Să nu uităm că profesorii de religie sunt fiii poporului nostru ieșit din robia a peste 45 de ani de educație atee, potrivnică credinței și viețuirii creștine. Deci, calitatea a ceea ce ei sunt și învață are la bază tot lipsa de învățătură și de educație creștină... Dar, cu toate acestea, copiii, în marea lor majoritate, merg cu plăcere la ora de religie, pentru că ceea ce li se predă le atinge conștiințele lor curate, dincolo de lipsurile celor care le predau... Și aici aș vrea să vă pun înainte două exemple.
Primul dintre ele este legat de binecunoscutele și neuitatele „Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă, el însuși fost diacon necorespunzător cu exigențele „morale” ale slujirii diaconești. Dar, în ciuda acestei lipse, poporul nostru l-a îndrăgit pe acest scriitor tocmai pentru că amintirile copilăriei lui s-au identificat cu amintirile propriei noastre copilării, chiar și atunci când ea nu a fost atât de fericită și de reușită. Și v-aș aminti aici tocmai episodul legat de ora de religie care dădea bătăi de cap lui Ionică și Smărăndiței, „fata popii”, pentru că se împletea și cu învățarea literelor și a cititului corect, pe Ceaslov, și cu pedepsele primite pentru greșelile de citire, copiii fiind nevoiți să încalece pe „calu’ bălan” și să rabde loviturile usturătoare ale lui „Sfântu’ Niculae”, de fiecare dată când greșeau. Și, cu toate acestea, Ionică Creangă se va îndrepta spre seminarul teologic și va vorbi mai târziu cu atâta duioșie și farmec despre momentele trăite la ora de religie. Aceasta nu înseamnă că copiii noștri trebuie să accepte orice din partea dascălului lor de religie... Dar a nu-i trimite pe copii la ora de religie doar pe motiv că profesorul „e rău” sau că părintele care predă e aspru, ar însemna să-i lipsim de experiențe care să le rămână întipărite în memorie pentru toată viața și care să devină deliciul nepoților lor.
Un alt exemplu pe care doresc să vi-l dau este unul pe care l-am cunoscut personal, în Franța. Este vorba de un fost inginer francez ieșit la pensie și care, în una din zile, a bătut la porțile Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris. Acest om, ajuns la pensie, căuta să vorbească cu un preot ortodox pentru următorul motiv: ajuns la partea de final a vieții sale, își punea întrebarea unde să fie îngropat și de cine, el neavând vreo apartenență religioasă. Și, frământându-se în căutarea unui răspuns, i-a revenit o imagine plăcută din copilăria-i încercată prin moartea ambilor părinți. Fiind rămas orfan, a fost dat în grija a doi tutori, dintre care unul era o doamnă de origine rusă, care era ortodoxă. Această doamnă îl ducea pe copilul orfan încredințat ei la biserica ortodoxă pe care o frecventa, de fiecare dată când se sărbătorea Crăciunul. Și amintirea atmosferei din biserică, bucuria de pe chipurile copiilor și ale tuturor creștinilor prezenți la slujbă, modestele, dar prețioasele daruri primite cu acele ocazii și mâncărurile specifice sărbătorii, au lăsat o amprentă atât de profundă în inima acelui copil încât, după zeci și zeci de ani trecuți de la acele momente, ele au constituit pentru el singura referință plăcută, cu privire la cele sufletești, care l-a determinat să caute o biserică ortodoxă și să întrebe ce să facă pentru a putea fi înmormântat de un preot al acelei biserici. Spunându-i-se că Biserica Ortodoxă înmormântează doar credincioșii care sunt membrii ei, persoana respectivă a început demersurile de cateheză necesare pentru a deveni membru al Bisericii Ortodoxe și, împreună cu soția sa, care s-a alăturat demersului lui, au devenit ortodocşi. Apoi, a urmat cursurile institutului de teologie menționat mai sus și a fost hirotonit diacon și, mai apoi, preot, vizitându-i sistematic, până la moartea lui, pe cei bolnavi, aflați în spitale și fără niciun sprijin din partea familiilor lor.
Iată ce poate înseamnă amintirea trăirilor din copilărie pentru viața unui om!
Așadar, și noi, pentru amintirile frumoase ale copilăriei noastre și pentru a nu-i lipsi pe copiii noștri de asemenea amintiri care pot să le fie vitale în anumite momente ale vieții, să facem tot ce ne stă în putință pentru ca niciun copil care depinde de noi, în România sau în Italia, să nu fie lipsit de învățătura de credință, spre a sa integritate morală și spre bucuria părinților și a neamului lui!
Cu părintească binecuvântare și cu îndemnul de a fi cât mai responsabili pentru viitorul copiilor neamului nostru,

Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Salvăm Ora de religie!
Doar până pe 6 martie poți să-ți înscrii copilul la ora de religie, pentru semestrul în curs. Altfel, din 9 martie, copilul tău nu va mai beneficia de această disciplină!
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/cuvantul-ierarhului/cateva-indemnuri-ganduri-privind-ora-de-religie-pentru-copiii

INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE – O MARTURISIRE!/ IPS Ioan Selejan: o stafie vrea sa-l scoata pe Hristos din scoala/ CONTRADICTIILE DECIZIEI CCR: SCHIMBAREA INSCRIERII LA ORA DE RELIGIE PE ANUL IN CURS E ILEGALA 27-02-2015 13 minute Sublinieri Print Print “Pe atunci monstrul se numea comunism. Acum monstrul are o fata umana. Ne vorbeste despre demnitate, dar nu ne vorbeste despre Adevar.” DESCARCATI DE AICI CEREREA TIP PENTRU INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE (.doc): cerere_tip_or_2015c Doxologia: Dumnezeu vă cheamă să alegeţi ce este bine pentru copilul vostru Vreme este să taci şi vreme este să vorbeşti! (Eclesiast 3, 6) – ne îndeamnă înţeleptul rege Solomon. Nu aş fi vorbit – ca nu cumva să spună cineva că vorbesc din interes, că nu vreau să îmi pierd locul de muncă. Nu, nu vorbesc ca profesor, ci ca umil creştin! Nu aş fi grăit – căci sunt alţii mai înţelepţi, care ar putea face acest lucru. Dar, durerea de creştin mă îndeamnă să grăiesc. „Cine îmi va da izvoare de lacrimi – plâng şi eu cu Ieremia profetul – să plâng ziua şi noaptea pe poporul meu” (Ieremia 9, 1)? Şi, cum nu am plânge, când poporul român – cel născut în credinţa creştină, cel ce în credinţă şi-a găsit alinarea atunci când îi era greu – astăzi nu mai are nevoie de Dumnezeu? Vremurilor de azi se adresa Isaia: „vai celor ce zic răului bine şi binelui rău, care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină, care socotesc amarul dulce şi dulcele amar” (Isaia 5, 20). Aşa e lumea în care trăim: binele este numit rău şi răul bine, iar televiziunea şi internetul înlesnesc acest lucru. Or, scopul religiei acesta este: să îi arate elevului ce este binele şi să-l îndrume spre ceea ce-i este bine lui. De aceea, mă adresez vouă, preaiubiţi părinţi: Dumnezeu vă cheamă să alegeţi ce este bine pentru copilul vostru! Câţi dintre voi aţi da copilului otravă? Nimeni, sunt sigur! Şi, dacă îi doriţi binele pe plan material (îl hrăniţi cu ce aveţi mai bun, îi daţi tot ce e mai bun), atunci vă chem să îi dăruiţi şi ceea ce este mai bun pentru sufletul său. Dumnezeu stă şi aşteaptă alegerea voastră. De dragul libertății pe care ne-a dăruit-o, El nu ne obligă. Se face neputincios: stă la mâna noastră și așteaptă, printr-o semnătură, să Îl primim. Îmi veţi reproşa, poate: Nu religia mă duce în Rai. Aşa e, dar ea îți arată drumul! Nu cartea de matematică te face matematician, ci contează cum o foloseşti tu. La fel şi religia: ea îţi expune învăţătura, depinde de tine cum o aplici. Alţii ar putea întreba: La ce foloseşte religia? Nu voi răspunde eu, ci voi lăsa pe Sfântul Ioan Gură de Aur care, peste secole, parcă se adresează celor de astăzi: „Mi se poate obiecta: la ce foloseşte copiilor noştri educarea sufletului? La ce foloseşte vieţuirea morală desăvârşită? Dar, dacă ar vedea cineva pe fiul său bolnav cu trupul, negreşit că nu ar spune: Ce folos are să se facă sănătos? Dimpotrivă, şi-ar da toată silinţa să îl facă atât de sănătos, încât să nu i se mai întoarcă boala. Când, însă, sufletul copilului este bolnav, voi spuneţi că nu are nevoie de nicio îngrijire?!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, 9). Ideologia umanismului ateu vrea ca religia să nu fie obligatorie, de dragul libertăţii. Dar, de ce doar religia? Oare dacă un copil este „stresat” de matematică, ar trebui să scoatem matematica din viaţa lui? Nu o scoatem, întrucât credem că îi este necesară şi că şi-ar distruge viaţa fără matematică. Însă, la fel e şi fără religie. Care cetăţean nu îşi cunoaşte ţara, istoria şi cultura? Oare nu e un obiect important limba română? Nu ocupă un loc important şi istoria românilor sau geografia României? Acelaşi loc ar trebui să îl ocupe şi religia! De ce? Deoarece „creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume şi ei nu au aici cetate stătătoare, ci pe aceea ce va să fie” (Epistola către Diognet 6,1; Evrei 13,1). Deci, de suntem creştini, suntem cetăţeni ai lui Dumnezeu. Şi, aşa cum românul are datoria de a-şi cunoaşte ţara, la fel şi creştinul are datoria de a-şi cunoaşte credinţa, iar acest lucru în şcoală se realizează prin religie. Aş fi vrut să cred că ideologia umanismului ateu se gândeşte la libertatea copilului, atunci când a decis ca religia să fie opţional. Dar, nu e aşa. Adevărul e că se încearcă să Îl scoată pe Dumnezeu din viaţa copilului. Dumnezeu ne cheamă să alegem! În mâinile tale, tată, în mâinile tale, mamă, stă copilul tău! Sunt vremuri grele, sunt sigur că te nemulţumesc multe… Chiar şi profetul Miheia spune despre vremurile de azi: „Judecătorii fac judecată pentru mită, preoţii dau învăţătura Legii pentru bani, profeţii profeţesc pentru bani” (Miheia 3,11) dar: 1. Nu toţi sunt aşa; 2. Dacă unii sunt aşa, nu trebuie confundată Biserica cu preotul sau ora de religie cu profesorul! Dacă voi veţi crede că nu sunt bun pentru fiii voştri, spuneţi-mi şi voi pleca singur, însă nu lipsiţi pe ei de comoara învăţăturii Dumnezeieşti. Mântuitorul le-a spus apostolilor să asculte chiar şi de învăţătura fariseilor, a acelora care Îl urau atât de mult. Nu uitaţi: Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne lasă o libertate atât de mare încât: „cine este nedrept să nedreptăţească înainte, cine este spurcat să se spurce încă, cine este drept să facă dreptate mai departe, cine este sfânt să se sfinţească încă. Dar, Eu vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22, 11-12). Rămâneţi în iubirea Lui şi faceţi ce credeţi dumneavoastră – în calitate de creştini – că este mai bine! (Vasile Postolachi, profesor la Şcoala Gimnazială nr. 1 Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani) IPS Pimen: Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire! Omenirea este sociabilă şi religioasă de când o cunoaşte istoria. Statul este forma superioară, cea mai înaintată şi cea mai largă, a organizaţiei sociale, dar Statul a avut, de când ştim, şi preocupări religioase. Religiile anterioare creştinismului, erau culte naţionale, religii de stat. Era adică în general admis că religia este un bun şi un drept natural, un patrimoniu al fiecărui popor, şi, anormal ar fi fost să existe popor fără religie şi stat indiferent ei. Nu poate fi condus fără criterii religioase şi morale Statul unui popor creştin. („Misiunea creștină a Statului” – Prof. univ. Teodor M. Popescu) Împotriva religiei nu se ridică decât oamenii care au pierdut simţul mai adânc al realităţilor. Cu cât omul ajunge să se cunoască mai bine pe sine, să cunoască viaţa şi oamenii, cu atât mai mult va înţelege esenţa şi rostul religiei. Stanley spunea la sfârşitul vieţii, în autobiografia sa: Numai cu ajutorul convingerilor religioase putem ajunge la un progres adevărat şi esenţial. Ele ne dau trup, măduvă şi putere; fără ele, aşa numitul progres e găunos şi fără durată. Fără credinţa în Dumnezeu suntem bătuţi de talazuri pe un ocean de nesiguranţă. Căci ce-i pământul nostru faţă de imensitatea universului, de lumile din spaţiul fără de margini! Peste întinderea imensă a nemărginirii, în care închipuirea omului cel mai înţelept nu ajunge decât până la un crâmpei ridicol de mic, domneşte spiritul atotputernic al lui Dumnezeu. Spre Dânsul mă îndrept, izvorul şi puterea puterilor! („Îndrumarea vieţii” – Dr. Fr. W. Forster) „Oricine va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. (Matei 10, 32-33) Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus în vremurile pe care le trăim astăzi. A fi sau a nu fi religios – o chestiune de Viață și de moarte Religia l-a scos pe om din animalitate; i-a îmblânzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului şi spre progres. Religia a trezit în sufletul omului puterile gândirii, simţirii şi voinţei, a cultivat germenii vieţii spirituale şi a impus cele mai serioase preocupări asupra rostului şi destinului lumii şi al oamenilor, fără de care nu s-ar fi născut nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Religia e matricea în care s-a zămislit cultura, făclia vieţii din care s-au aprins toate luminiţele valorilor morale şi culturale. Din religie s-au născut aşezămintele şi organizaţiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea şi ameliorarea omului. Popoarele au apărut pe arena istoriei deodată cu religia şi au dispărut deodată cu ea. În religie s-a vădit mărirea lor. Fără de religie – căderea lor (Istoria Babilonului, Egiptului, Grecilor şi Romanilor). Ceea ce arată că religia este o forţă, cea dintâi şi cea mai mare forţă spirituală, care stăpâneşte viaţa şi cârmuieşte societatea umană. (…) Aşa se înţelege de ce a fi religios înseamnă a fi un om serios, bun de inimă şi sincer; un credincios devotat, militant şi evlavios; un caracter nobil, ordonat şi dezinteresat. Când se dau religiei definiţii greşite şi când se întâmpină gânduri şi atitudini potrivnice vieţii religioase şi morale, e bine să ne dăm seama: ce este religia, ce cuprins are şi de ce se cuvine înţeleasă, preţuită, iubită, urmată şi apărată. Cu alte cuvinte, să ne dăm bine seama, cu toată seriozitatea şi cu toată sinceritatea, de însemnătatea ce o reprezintă forţa şi luminile religiei în taina sufletului, în vâltoarea societăţii şi în călătoria ce o facem cu toţii pe calea Cerului, ca să ajungem, prin ea, zile fericite, mulţi ani fericiţi şi veşnicia fericită. (Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 16-17) Salvăm Ora de religie! De ce să-ţi înscrii copilul la ora de religie? Pentru că: Îi lărgeşte orizontul de înţelegere a lumii Îi dă speranţă şi un sens în viaţă Va fi mai ancorat în cultura neamului românesc Îi prezintă pilde şi modele demne de urmat Credinţa creştină înseamnă iubire, adevăr, bunătate Cum să îţi înscrii copilul la ora de religie pentru acest semestru? Solicită de la şcoală sau descarcă cererea-tip de aici Completează şi semnează cererea Depune cererea la şcoala unde învaţă copilul tău, până pe 6 martie 2015, cel târziu! „Trebuie să recunoaştem că opozanţii orelor de religie din şcoli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi“ ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele“, ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi. Şi, mai ales, nu strică nimănui să citească Scriptura, de vreme ce nici lectura Coranului, a Talmudului şi a Upanishadelor nu trece drept futilă în ariile culturale pe care le reprezintă.” (Andrei Pleșu, scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române) „Nu puteam reveni în Europa fără ca elevii acestei țări să-și cunoască istoria, iar istoria – noastră, a lumii – e de neînțeles fără religie. Ești orb, surd și mut în fața patrimoniului uman (gândire, simboluri, rituri, spiritualitate, artă, arhitectură etc) dacă nu ai citit Sfânta Scriptură și dacă nu te legi, prin umanism, renaștere, reformă sau evul patristic de civilizația din care provii. Pe scurt, la câte tâmpenii ne intră în cap, la ce poluare informațională suntem supuși, la câtă confuzie axiologică s-a abătut peste societatea românească, sunt convins că orele de religie oferă, mai ales dacă sunt predate competent și cu un pic de iubire, un balsam formidabil, din care junimea în formare intelectuală va trage mult folos.” (Teodor Baconschi – antropolog religios, autor, diplomat, teolog și politician român) „Dacă am ales să ne botezăm copiii și ne-am însușit această religie, atunci este doar o chestiune de câteva minute să fugim până la școala copiilor noștri și să-i înscriem printr-un gest simplu pentru ca ora de religie să rămână în continuare în educația lor. (…) Nu înțeleg cum, de la orele nenumărate pe care le petrec în fața televizorului, a tabletei sau a computerului, s-a ajuns să se pună în dispută acele 50 de minute de învățătură creștină, aproximativ o oră pe săptămână, în care se pun bazele educației unui copil și, mai presus, bazele pentru viață.” (Liana Stanciu, realizator radio și TV, președinte al Asociației „Părinți pentru Ora de Religie” – APOR) „Religia face parte din structura și cultura noastră națională. Religia îl va învăța pe viitorul adult să nu intre în depresie, să nu se sinucidă, să nu o ia pe căi greșite, să respingă avortul și să întindă o mână de ajutor aproapelui său. Religia instigă la bunătate și te face să te gândești de două ori înainte să comiți o nedreptate sau o răutate.” (Daniel Buzdugan, realizator radio și TV, actor) „Într-o țară creștin ortodoxă e firesc să se predea la școală religia strămoșilor. Și, dacă nu vrei, te dezici de cei care au luptat în numele lui Dumnezeu pentru țară, faci cerere și ai rezolvat.” (Vlad Miriță, cântăreț de muzică pop și solist vocal de operă) ActiveNews: Biserică ortodoxă construită în curtea unui liceu din Timişoara. Mitropolitul Banatului: De câteva zile o stafie umblă să-L scoată pe Hristos din şcoală Iată că în plină dezbatere asupra orei de religie, s-a ridicat o biserică ortodoxă în curtea unui liceu din Timişoara. Este vorba despre Liceul C.D. Loga, aflat în zona centrală a Timişoarei, unde din donaţiile credincioşilor s-a construit lăcaşul de cult ce poartă hramul Sfântul Ioan şi Sfântul Luca. Maria Ștefan, directoarea liceului consideră benefică prezenţa lăcaşului în incinta instituţiei sale de învăţământ. „Realitatea existenţei acestei biserici în spaţiul colegiului nostru, mă obligă pe mine şi, în egală măsură, îi va obliga şi pe ceilalţi colegi să se raporteze altfel, cred, la biserică, la exerciţiul religios deci cu certitudine beneficiile vor veni în timp”, a afirmat directoarea liceului. Mitropolitul Banatului, IPS Ioan Selejan, a fost prezent la slujba de sfinţire a bisericii. Alături de ierarhul ortodox s-au aflat zeci de elevi, profesori şi părinţi. „Considerăm ziua de astăzi o minune, pentru că de câteva zile umblă o stafie în spaţiul nostru românesc, stafie care doreşte să-L scoată pe Hristos din şcoală, să anuleze orele de religie, ore unde copiii tuturor învaţă cum să călătorească spre Împărăţia lui Dumnezeu şi cum să fie buni români şi buni creştini. De aceea, chiar dacă unii ne dau semnale negative, iată cum credincioşii şi oamenii de suflet, părinţii care doresc să-şi crească copiii în frica lui Dumnezeu, să fie nişte oameni devotaţi ţării şi neamului nostru, nu numai că doresc să se facă religie în şcoli, ci au făcut şi o biserică în curtea unei şcoli, pentru ca fiii lor, într-o pauză, într-o zi de sărbătoare, să poată veni aici şi să facă o rugăciune către Dumnezeu. Dumnezeu este cu noi, cu toată Timişoara şi cu tot Banatul. De aceea, îndrăzniţi, fraţi buni creştini, părinţi şi ţineţi-vă copiii în braţele lui Hristos şi ale Bisericii neamului nostru românesc”, a spus Mitropolitul Banatului. Lacaşul de cult seamănă, ca arhitectură, cu bisericile din nordul Moldovei, cu Putna şi cu Voroneţ, însă aduce foarte mult şi cu cele maramureşene. Aici se vor putea ţine cununii, dar şi botezuri. Mai puţin slujbe de înmormântare, pentru că lacaşul de cult nu deserveşte o comunitate anume. Biserica nu ţine de nicio parohie, uşile acesteia fiind deschise pentru toţi timişorenii. Manuela Hărăbor şi Dorel Vişan: Ora de religie ar trebui să se numească ora de iubire. Învăţământul vrea să-şi dea mama afară din casă Biserica Ortodoxă continuă campania publică de susţinere a orei de religie în şcoli. După ce personalităţi precum Vlad Miriţă, Liana Stanciu, Anca Sigartău sau Daniel Buzdugan s-au implicat pentru susţinerea religiei în şcoală, acum a venit rândul actorilor Dorel Vişan şi Manuela Hărăbor să facă acelaşi lucru. „Primii dascăli au fost preoţi, prima şcoală românească a fost într-o biserică, primele manuale au fost cărţi bisericeşti. Acum învăţământul dă afară religia. Copilul îşi dă mama afară. Ora de religie ar trebui să se numească ora de iubire, Hristos este iubire” a spus Manuela Hărăbor. „Ora de religie este formarea rădăcinilor copilului în iubire”, a spus şi Dorel Vişan. Academicianul Sabina Ispas e o altă personalitate care susţine importanţa cunoştinţelor teologice pentru înţelegerea culturii româneşti şi universale. „Cultura în sine nu va putea fi pătrunsă în semnificaţiile care au generat-o decât dacă am aceste noţiuni”, a spus academicianul Sabina Ispas. Agerpres: FSLI: Decizia Curții Constituționale privind ora de religie în școli produce repercusiuni asupra elevilor și profesorilor […] ‘Modificările care au loc în timpul anului școlar dau peste cap sistemul de învățământ. Elevii care nu vor opta pentru frecventarea orei de religie pot rămâne nesupravegheați, iar unii profesori își pierd locul de muncă la jumătatea anului școlar. Nu întâmplător a fost introdus în Legea Educației Naționale un articol, conform căruia orice modificare intră în vigoare la începutul anului școlar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege’, a declarat președintele FSLI, Simion Hăncescu. Potrivit acestuia, parlamentarii din cele două comisii de învățământ din Senat și Camera Deputaților, împreună cu reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării Științifice, trebuie să găsească o soluție la această problemă, aplicabilă până la finalul acestui an școlar, și o altă soluție care să reglementeze statutul orei de religie începând cu anul școlar 2015-2016. “Este important și ce se va întâmpla cu elevii care nu optează pentru ora de religie, în timp ce colegii lor participă la curs. Acest lucru trebuie reglementat tot de legiuitor”, se mai spune în comunicat. […]/ integral pe agerpres.ro Gandul: Ministrul Cîmpeanu aşteaptă ca ministerul să fie dat în judecată de profesorii de religie care şi-ar putea pierde orele Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, susţine că profesorii de religie care şi-ar putea pierde orele ca urmare a refuzului părinţilor de a-şi înscrie copii la această materie ”vor căuta dreptatea în justiţie”, iar dacă vor avea câştig de cauză, MEN va trebui să le achite salariile rămase neplătite. Sorin Cîmpeanu a vorbit, joi, la Craiova, unde s-a întâlnit cu reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj, despre predarea orei de religie în şcoli, el menţionând că, în urma deciziei Curţii Constituţionale, această materie este obligatorie ”pentru stat şi şcoală”, dar opţională pentru elev. El a mai spus că decizia CC devine executorie după 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv în 9 martie. ”Este vorba de decizia Curţii Constituţionale 669, publicată în 23 ianuarie în Monitorul Oficial – orele de religie sunt obligatorii pentru stat şi şcoală şi sunt opţionale pentru elev. La 45 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial, decizia devine executorie. 45 de zile se împlinesc în 9 martie. Până atunci, tot ce a putut face Ministerul Educaţiei a fost să interogheze sistemul. Am transmis, prin intermediul inspectoratelor, că părinţii pot opta pentru participarea la orele de religie şi, dacă îşi exprimă această opţiune, trebuie să aleagă între unul dintre cele 18 culte recunoscute în România. La finalul acestei perioade, vom avea un rezultat asupra căruia nu vreau să mă antepronunţ cu privire la numărul de clase ce se vor putea constitui pe baza exprimării acestor opţiuni. Următoarea etapă este aceea a transpunerii deciziei Curţii Constituţionale de către Parlament în legea 1. Când vom avea formularea exactă la nivelul legii 1 de implementare, vom putea elabora metodologia de derulare a orelor de religie, care va avea putere prin ordin de ministru”, a spus ministrul. El a precizat că a fost avansată ideea plasării acestei materii la începutul sau la finalul programului, dar că ”norma, prin dimensiunea ei, nu va putea fi acoperită doar la început şi sfârşit de program”. ”Deşi a fost avansată ideea poziţionării orelor de religie la începutul sau finalul programului, datorită numărului de ore care alcătuiesc norma unui cadru didactic, acest lucru nu va rezolva decât într-o oarecare măsură problema. Norma, prin dimensiunea ei, nu va putea fi acoperită doar la început şi sfârşit de program. Ajută, dar nu rezolvă”, a mai afirmat ministrul Sorin Cîmpeanu. Potrivit ministrului, la ora actuală religia este predată în şcoli de aproximativ 6.000 de profesori, dintre care 4.200 sunt titulari. ”Profesorii au început activitatea legal din toate punctele de vedere în septembrie 2014 şi nu mă îndoiesc că toţi acei colegi, profesori de religie, îşi vor căuta dreptatea în justiţie. Şi în cazul în care şi-o vor găsi, pentru că au toate argumentele să şi-o găsească în acest fel, cineva trebuie să plătească salariile restante, aşa cum se plătesc salariile restante pe Legea 221 şi acel cineva este Ministerul Educaţei Naţionale (MEN). De unde să le plătească? Din bugetul educaţei. Adică din acel buget despre care spunem că este insuficient şi pe care dorim să îl folosim cât mai eficient”, a declarat ministrul Educaţiei. Ministrul Sorin Cîmpeanu s-a aflat, joi, într-o vizită de lucru la Craiova, unde s-a întâlnit cu membrii Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, dar şi cu reprezentanţi ai învăţământului preuniversitar şi universitar, dar şi ai sindicatelor. […] Am primit pe email: Dragi părinţi, De ce este necesar să meargă copiii noştri la ora de religie? Pentru că în cadrul orei de religie ei învaţă că Dumnezeu îi iubeşte necondiţionat. Învaţă să cunoască şi să iubească, la rândul lor, pe Dumnezeu şi pe toţi oamenii. Ei mai învaţă că nu e frumos şi nu e bine să fure, să se destrăbăleze, să se bată, să înjure, să înşele, să mintă, să nedreptăţească, să se îmbete, să se drogheze, să invidieze, să urască, să ucidă, să-i dispreţuiască pe ceilalţi. Învaţă să ierte şi să ceară iertare. Eventuale greşeli în predarea acestei discipline nu justifică respingerea obiectului în sine, ci ar trebui să-i determine pe părinţi ca, împreună cu cei împuterniciţi, să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru a îndrepta lucrurile. Avem nu numai dreptul (precizat clar şi în Constituţia României), dar avem şi datoria de a nu-i lipsi pe copiii noştri de o educaţie creştină. Acest drept a fost câştigat prin jertfa celor care au murit în decembrie ’89 cu rugăciunea „Tatăl nostru” pe buze, strigând „cu noi este Dumnezeu” şi „vom muri şi vom fi liberi”. Măcar acum, când este vorba de viitorul copiilor noştri, să fim uniţi pentru ca mai târziu să nu ne pară rău! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Asociaţia de părinţi a Colegiului Tehnic Rădăuţi Duminica iertării, anul 2015 după Hristos CNCD - SIMBOLURI RELIGIOASE Consiliul National al Elevilor – implicat in batalia impotriva OREI DE RELIGIE?/ Propunerea Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor: INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE PE CICLU DE INVATAMANT/ Cum aruncam copiii pe apa sambetei ORA 25 pentru ortodocsii din România si lupta pentru salvarea orei de religie/ MODELUL DE CERERE CARE TREBUIE DEPUS PANA PE 6 MARTIE/ Asociatia Parinti pentru Ora de Religie infiinteaza filiale Interviu cu Parintele Cezar Axinte (Familia Ortodoxa): TOATA LUPTA ESTE PENTRU DISTRUGEREA COPIIILOR. “Ortodoxia va intra intr-un conflict direct cu politica oficiala a statului” Incredibila razgandire a Ministerului Educatiei: ORA DE RELIGIE DEVINE DEJA OPTIONALA, PARINTII TREBUIE SA DEPUNA CERERI PANA PE 6 MARTIE PENTRU ANUL SCOLAR IN CURS! Profesorii de religie sunt in aer, desi au contracte pe perioada nedeterminata! Emil Moise hartuieste profesorii de religie, pretinzand ca ar fi platiti ILEGAL/ INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE LA INCEPUTUL SCOLARIZARII: sustinuta de ONG-urile crestine si de ministrul Educatiei Propunerile Patriarhiei pentru reglementarea OREI DE RELIGIE si reactiile militantilor anti-BOR/ Noi absurditati ale regulamentului scolar: RESTRICTIONAREA ACCESULUI PARINTILOR LA SCOALA! MIZA OREI DE RELIGIE. Secularizare prin birocratizare si transformarea scolii in camp de lupta. Ce-i de facut? ORA DE RELIGIE LA JUDECATA CCR. Motivatia Curtii Constitutionale a devenit publica. Ateii militanti vor SUSPENDAREA OREI DE RELIGIE O NOUA INTOLERANTA. Militantii care vizeaza scoaterea Religiei din scoala vor instituirea gandirii unice ATEISMUL MILITANT DEVINE OBSCEN DE NEOBRAZAT SI PERICULOS DE AGRESIV. Jalnica sfidare mincinoasa a “VESTIRII NASTERII DOMNULUI CONTRACOST” si ideile lui Toma Patrascu (ASUR): RELIGIA E UN “SISTEM IDIOT CARE ATRAGE SI PRODUCE IDIOTI”, iar Biserica “INFECTEAZA” copiii ARGUMENTE PENTRU ORA DE RELIGIE. “Actiunea Bisericii trebuie sa fie urgenta, altfel se va condamna singura la un rol tot mai marginal” CE SE INTAMPLA CAND CRESTINII ABANDONEAZA SPATIUL PUBLIC/ “Bolsevicii sexului” lovesc din nou: si UNICEF sprijina “familiile” homosexuale/ MIZA RAZBOIULUI “SOCIETATII CIVILE” IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE PF Daniel cere Senatului RESPINGEREA initiativei legislative de ELIMINARE a RELIGIEI DIN SCOLI. Proiectul apartine lui REMUS CERNEA si prevede inlocuirea orei de religie cu “ETICA” ORA DE RELIGIE. “Educaţie fără religie în şcoală înseamnă o AMPUTARE pentru copiii acestui neam” VOTATI PENTRU MENTINEREA RELIGIEI IN SCOLI! “Nu am invatat oare nimic din lectia celor 45 de ani in care Biserica a fost supusa terorii ideologice?” DECIZIA CCR PRIVIND ORA DE RELIGIE. Cale libera pentru abuzurile impotriva profesorilor si elevilor/ CUM DEVINE ANTICRESTINISMUL NORMALITATE SI CREDINTA EXTREMISM Lovitura grava data de CURTEA CONSTITUTIONALA predarii religiei in scoala: a decis ca PARINTII TREBUIE SA DEPUNA O CERERE SPECIALA PENTRU INSCRIEREA COPIIILOR LA ORA DE RELIGIE/ PATRIARHIA si Mitropolia Clujului REACTIONEAZA DUR: “O decizie discriminatorie si umilitoare, in contradictie cu propria jurisprudenta!” FOREIGN POLICY – editia in limba romana: “Usurel cu religia in scoli”.CAMPANIE IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE ORA DE RELIGIE vs ISTORIA RELIGIILOR si dezinformarile despre CAR-ul Bisericii UN RASPUNS PE TEMA RELIGIEI IN SCOLI ONG-urile crestine sustin protocolul dintre Patriarhie si Ministerul Educatiei privind educatia religioasa in scoli. SECULARISM VS. ORTODOXIE IN SCOLI. Alexandru Racu da un raspuns ortodox ofensivei antiortodoxe Militantii anticrestini vor sa “SPARGA MONOPOLUL BOR” asupra manualului de RELIGIE prin impunerea grilei CORECTITUDINII POLITICE, inclusiv in ceea ce priveste “MINORITATILE SEXUALE” Categorii IPS Ioan Selejan, IPS Pimen, NEWS (STIRILE ZILEI), Scoala romaneasca, Video Etichete (taguri) CCR, invatamant, IPS Ioan Selejan, IPS Pimen, Ministerul Educatiei, ora de religie, religia in scoli, scoala, scoala romaneasca Articolul urmator/anterior ← TELEVIZOARELE SMART TE SPIONEAZA FARA SA STII/ Facebook si datele personale/ “VIRUSUL NSA” CE POATE “INFECTA” ORICE CALCULATOR “PUTERNICA SI NECONTROLATA: TROIKA” (documentar Video-ARTE). Yanis Varoufakis, actualul ministru de finante al Greciei: INDATORAREA GRECIEI A FOST O CRIMA IMPOTRIVA UMANITATII. ELITELE POLITICE AU FACUT UN PACT FAUSTIC CU BANCHERII → Related Posts IPS IOAN SELEJAN: ”AVEM DE-A FACE CU O AGRESIUNE CULTURALA EXTERNA. Va domina lumea cine va câștiga marea bătălie culturală. Ea nu ia prizonieri, ci domină conștiințe” INTRONIZAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI [video, foto]. Mesaje de intarire a misiunii ortodoxe, semnal de alarma cu privire la starea familiei/ IPS IOAN: “Problemele de credinta si de dogma trebuie sa ramana neatinse, asa cum ni le-au randuit Sfintii Parinti” PASTORALELE CRACIUNULUI 2014. “Oare suntem noi, cei de azi, autorii ultimului act din tragedia neamului nostru romanesc?” DESPRE PRIGOANA RELIGIEI, DUHUL BETLEEMULUI SI REZISTENTA FATA DE CULTURA ANTI-HRISTICA IPS IOAN SELEJAN – ALES MITROPOLIT AL BANATULUI, la 25 de ani de la izbucnirea evenimentelor de la Timisoara. BISERICILE VOR SUNA CLOPOTELE PENTRU EROII DIN DECEMBRIE 1989 UPDATE. Pe lista a fost adaugat si IPS IOAN SELEJAN. Mitropolia Banatului: singurii episcopi eligibili sunt PS LUCIAN MIC si PS SOFRONIE DRINCEC Pastorala de Inviere a IPS IOAN AL COVASNEI SI HARGHITEI (2014): Si noi, azi, iubim talharia si uram iubirea“… “CU TOTII SA-L IUBIM PE DUMNEZEU SI SCUMPA NOASTRA TARA ASA CUM AU IUBIT-O BRANCOVEANU SI FIII SAI” LA O MARGINE DE LUME. Cuvantul sensibil al IPS Ioan al Covasnei si Harghitei despre nedreptatile sociale strigatoare la cer IPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei si Harghitei, despre istoria si datoria cinstirii TRICOLORULUI, ICOANA ROMANIEI, SFINTITA DE SANGELE EROILOR ROMANI Previous Next Comentarii 5 Commentarii la “INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE – O MARTURISIRE!/ IPS Ioan Selejan: o stafie vrea sa-l scoata pe Hristos din scoala/ CONTRADICTIILE DECIZIEI CCR: SCHIMBAREA INSCRIERII LA ORA DE RELIGIE PE ANUL IN CURS E ILEGALA” carmen 27-02-2015 18:59 De cand a izbucnit scandalul orei de religie in scoala incerc sa gasesc un strop de revolta in mine si nu reusesc. Pareri exprimate in interviuri radio sau televizate, exprimate in scris – toate imi intaresc ideea de care nu reusesc sa scap: nu, nu este o nedreptate ceea ce se intampla acum, ci consecinta fireasca a alegerilor noastre, a modului nostru de viata. Adica exterior, superficial, indreptatit la o cat mai buna parere de sine din care simtirea lui Dumnezeu in adancul inimilor noastre tinde sa dispara cu desavarsire. Pentru ca punem pret pe forma dar neglijam continutul. Cuvantul prin care se poate descrie cel mai bine starea actuala mi se pare a fi “celui ce are i se va da, dar celui ce nu are, dar de la cel ce nu are si ce are i se va lua”. carmen 27-02-2015 19:02 “celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are, si ce are se va lua” – parca suna mai bine asa. carmen 27-02-2015 19:29 Cred ca cel mai bun raspuns ne ofera cuviosul Vorobiov la toate framantarile noastre: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/02/03/cuviosul-nikon-vorobiov-sfant-rus-contemporan-viata-invataturi-fariseismul-religios-smerenia-incepatoare-rugaciunea-vamesului/ “Familia din care a ieşit părintele era ortodoxă. În duhul credinţei au fost crescuţi şi copiii. Această credinţă era însă, la fel ca la majoritatea oamenilor simpli, una exterioară, a formei, obiceiurilor şi ritualurilor, fără o bază duhovnicească tare şi fără o înţelegere limpede a esenţei creştinismului. În cel mai bun caz, o astfel de credinţă educa oameni cinstiţi, dar, primită ca simplă tradiţie, fără efort şi căutare, fără confirmarea experienţei personale, putea fi pierdută cu uşurinţă. (…) Părintele povestea apoi cum studiaseră în şcoală religia: erau puşi să repovestească Sfânta Scriptură fără nici o aplicaţie practică, pentru viaţă, să „tocească” texte în sensul cărora nu pătrundeau deloc, să înveţe pe de rost şi să studieze pur raţional dogme, porunci, fapte istorice. În tot modul de predare nu se simţea deloc viaţă. Creştinismul era predat într‑un mod pur exterior, în cel mai bun caz „ştiinţific”, şi prin aceasta duhul lui era omorât în elevi cu desăvârşire. Creştinismul era studiat ca un obiect exterior, care trebuie studiat doar fiindcă aşa e regula, nu pentru a dobândi călăuzire în viaţa nouă după pilda lui Hristos. ” Am cumparat cartea, va multumesc pentru ea, sunt invataturile Sfintilor Parinti la provocarile zilelor noastre, sub forma corespondentei cuviosului cu fiii sai duhovnicesti. emanuel 27-02-2015 21:04 Frumoase cuvintele IPS Ioan…pacat ca situatia din Banat ia intorsatura de pe vremea IPS Nicolae.Am crezut ca va revigora Banatul…sperante desarte.Nu va amagiti cu cei care sunt umflati puternic si se dezumfla repede.Ce sa mai crezi despre IPS Ioan dupa ce il indepartezi pe cel care a militat pentru aducerea lui.Devin pe zi ce trece mai dezamagit. daniela 28-02-2015 01:59 emanuel@ Nu te grabi sa tragi concluzii. Gandeste-te! Tu cand intri singur si fara aparare in cuibul cu viespi, la ele acasa…cam ce urmeaza? Mai bine rugati-va acolo si nu ateptati tot felul de vitejii peste noapte, ca lucrurile sunt mai greu de indreptat decat de stricat si uneori dureaza o viata sa indrepti o stricaciune mult mai marunta. Daca va vrea Dumnezeu se vor indrepta lucrurile.Tine, insa, si de oamenii locului. Nu un singur om. Formular comentarii Nume (necesar) Adresa de e-mail (nu va fi facuta publica) (necesara) Site web Comentariu * Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!


“Pe atunci monstrul se numea comunism. Acum monstrul are o fata umana. Ne vorbeste despre demnitate, dar nu ne vorbeste despre Adevar.”

DESCARCATI DE AICI CEREREA TIP PENTRU INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE (.doc): cerere_tip_or_2015c

  • Doxologia:
Vreme este să taci şi vreme este să vorbeşti! (Eclesiast 3, 6)  ne îndeamnă înţeleptul rege Solomon. Nu aş fi vorbit – ca nu cumva să spună cineva că vorbesc din interes, că nu vreau să îmi pierd locul de muncă. Nu, nu vorbesc ca profesor, ci ca umil creştin! Nu aş fi grăit  căci sunt alţii mai înţelepţi, care ar putea face acest lucru. Dar, durerea de creştin mă îndeamnă să grăiesc. „Cine îmi va da izvoare de lacrimi  plâng şi eu cu Ieremia profetul – să plâng ziua şi noaptea pe poporul meu” (Ieremia 9, 1)? Şi, cum nu am plânge, când poporul român  cel născut în credinţa creştină, cel ce în credinţă şi-a găsit alinarea atunci când îi era greu  astăzi nu mai are nevoie de Dumnezeu? Vremurilor de azi se adresa Isaia: „vai celor ce zic răului bine şi binelui rău, care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină, care socotesc amarul dulce şi dulcele amar” (Isaia 5, 20). Aşa e lumea în care trăim: binele este numit rău şi răul bine, iar televiziunea şi internetul înlesnesc acest lucru. Or, scopul religiei acesta este: să îi arate elevului ce este binele şi să-l îndrume spre ceea ce-i este bine lui.
De aceea, mă adresez vouă, preaiubiţi părinţi: Dumnezeu vă cheamă să alegeţi ce este bine pentru copilul vostru! Câţi dintre voi aţi da copilului otravă? Nimeni, sunt sigur! Şi, dacă îi doriţi binele pe plan material (îl hrăniţi cu ce aveţi mai bun, îi daţi tot ce e mai bun), atunci vă chem să îi dăruiţi şi ceea ce este mai bun pentru sufletul său. Dumnezeu stă şi aşteaptă alegerea voastră. De dragul libertății pe care ne-a dăruit-o, El nu ne obligă. Se face neputincios: stă la mâna noastră și așteaptă, printr-o semnătură, să Îl primim.
Îmi veţi reproşa, poate: Nu religia mă duce în Rai. Aşa e, dar ea îți arată drumul! Nu cartea de matematică te face matematician, ci contează cum o foloseşti tu. La fel şi religia: ea îţi expune învăţătura, depinde de tine cum o aplici.
Alţii ar putea întreba: La ce foloseşte religia? Nu voi răspunde eu, ci voi lăsa pe Sfântul Ioan Gură de Aur care, peste secole, parcă se adresează celor de astăzi: „Mi se poate obiecta: la ce foloseşte copiilor noştri educarea sufletului? La ce foloseşte vieţuirea morală desăvârşită? Dar, dacă ar vedea cineva pe fiul său bolnav cu trupul, negreşit că nu ar spune: Ce folos are să se facă sănătos? Dimpotrivă, şi-ar da toată silinţa să îl facă atât de sănătos, încât să nu i se mai întoarcă boala. Când, însă, sufletul copilului este bolnav, voi spuneţi că nu are nevoie de nicio îngrijire?!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, 9).
Ideologia umanismului ateu vrea ca religia să nu fie obligatorie, de dragul libertăţii. Dar, de ce doar religia? Oare dacă un copil este „stresat” de matematică, ar trebui să scoatem matematica din viaţa lui? Nu o scoatem, întrucât credem că îi este necesară şi că şi-ar distruge viaţa fără matematică. Însă, la fel e şi fără religie.
Care cetăţean nu îşi cunoaşte ţara, istoria şi cultura? Oare nu e un obiect important limba română? Nu ocupă un loc important şi istoria românilor sau geografia României? Acelaşi loc ar trebui să îl ocupe şi religia! De ce? Deoarece „creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume şi ei nu au aici cetate stătătoare, ci pe aceea ce va să fie” (Epistola către Diognet 6,1; Evrei 13,1). Deci, de suntem creştini, suntem cetăţeni ai lui Dumnezeu. Şi, aşa cum românul are datoria de a-şi cunoaşte ţara, la fel şi creştinul are datoria de a-şi cunoaşte credinţa, iar acest lucru în şcoală se realizează prin religie.
Aş fi vrut să cred că ideologia umanismului ateu se gândeşte la libertatea copilului, atunci când a decis ca religia să fie opţional. Dar, nu e aşa. Adevărul e că se încearcă să Îl scoată pe Dumnezeu din viaţa copilului. Dumnezeu ne cheamă să alegem! În mâinile tale, tată, în mâinile tale, mamă, stă copilul tău!
Sunt vremuri grele, sunt sigur că te nemulţumesc multe… Chiar şi profetul Miheia spune despre vremurile de azi: „Judecătorii fac judecată pentru mită, preoţii dau învăţătura Legii pentru bani, profeţii profeţesc pentru bani” (Miheia 3,11) dar: 1. Nu toţi sunt aşa; 2. Dacă unii sunt aşa, nu trebuie confundată Biserica cu preotul sau ora de religie cu profesorul! Dacă voi veţi crede că nu sunt bun pentru fiii voştri, spuneţi-mi şi voi pleca singur, însă nu lipsiţi pe ei de comoara învăţăturii Dumnezeieşti. Mântuitorul le-a spus apostolilor să asculte chiar şi de învăţătura fariseilor, a acelora care Îl urau atât de mult.
Nu uitaţi: Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne lasă o libertate atât de mare încât: „cine este nedrept să nedreptăţească înainte, cine este spurcat să se spurce încă, cine este drept să facă dreptate mai departe, cine este sfânt să se sfinţească încă. Dar, Eu vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui (Apocalipsa 22, 11-12).
Rămâneţi în iubirea Lui şi faceţi ce credeţi dumneavoastră – în calitate de creştini – că este mai bine!
(Vasile Postolachi, profesor la Şcoala Gimnazială nr. 1 Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani)
IPS Pimen: Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire!
Omenirea este sociabilă şi religioasă de când o cunoaşte istoria. Statul este forma superioară, cea mai înaintată şi cea mai largă, a organizaţiei sociale, dar Statul a avut, de când ştim, şi preocupări religioase. Religiile anterioare creştinismului, erau culte naţionale, religii de stat. Era adică în general admis că religia este un bun şi un drept natural, un patrimoniu al fiecărui popor, şi, anormal ar fi fost să existe popor fără religie şi stat indiferent ei. Nu poate fi condus fără criterii religioase şi morale Statul unui popor creştin. („Misiunea creștină a Statului” – Prof. univ. Teodor M. Popescu)
Împotriva religiei nu se ridică decât oamenii care au pierdut simţul mai adânc al realităţilor. Cu cât omul ajunge să se cunoască mai bine pe sine, să cunoască viaţa şi oamenii, cu atât mai mult va înţelege esenţa şi rostul religiei. Stanley spunea la sfârşitul vieţii, în autobiografia sa:
Numai cu ajutorul convingerilor religioase putem ajunge la un progres adevărat şi esenţial. Ele ne dau trup, măduvă şi putere; fără ele, aşa numitul progres e găunos şi fără durată. Fără credinţa în Dumnezeu suntem bătuţi de talazuri pe un ocean de nesiguranţă. Căci ce-i pământul nostru faţă de imensitatea universului, de lumile din spaţiul fără de margini! Peste întinderea imensă a nemărginirii, în care închipuirea omului cel mai înţelept nu ajunge decât până la un crâmpei ridicol de mic, domneşte spiritul atotputernic al lui Dumnezeu. Spre Dânsul mă îndrept, izvorul şi puterea puterilor! („Îndrumarea vieţii”  Dr. Fr. W. Forster)
„Oricine va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. (Matei 10, 32-33)
Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus în vremurile pe care le trăim astăzi.
Religia l-a scos pe om din animalitate; i-a îmblânzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului şi spre progres. Religia a trezit în sufletul omului puterile gândirii, simţirii şi voinţei, a cultivat germenii vieţii spirituale şi a impus cele mai serioase preocupări asupra rostului şi destinului lumii şi al oamenilor, fără de care nu s-ar fi născut nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Religia e matricea în care s-a zămislit cultura, făclia vieţii din care s-au aprins toate luminiţele valorilor morale şi culturale. Din religie s-au născut aşezămintele şi organizaţiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea şi ameliorarea omului.
Popoarele au apărut pe arena istoriei deodată cu religia şi au dispărut deodată cu ea. În religie s-a vădit mărirea lor. Fără de religie – căderea lor (Istoria Babilonului, Egiptului, Grecilor şi Romanilor). Ceea ce arată că religia este o forţă, cea dintâi şi cea mai mare forţă spirituală, care stăpâneşte viaţa şi cârmuieşte societatea umană. (…) Aşa se înţelege de ce a fi religios înseamnă a fi un om serios, bun de inimă şi sincer; un credincios devotat, militant şi evlavios; un caracter nobil, ordonat şi dezinteresat.
Când se dau religiei definiţii greşite şi când se întâmpină gânduri şi atitudini potrivnice vieţii religioase şi morale, e bine să ne dăm seama: ce este religia, ce cuprins are şi de ce se cuvine înţeleasă, preţuită, iubită, urmată şi apărată. Cu alte cuvinte, să ne dăm bine seama, cu toată seriozitatea şi cu toată sinceritatea, de însemnătatea ce o reprezintă forţa şi luminile religiei în taina sufletului, în vâltoarea societăţii şi în călătoria ce o facem cu toţii pe calea Cerului, ca să ajungem, prin ea, zile fericite, mulţi ani fericiţi şi veşnicia fericită.
(Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 16-17)
De ce să-ţi înscrii copilul la ora de religie?
Pentru că:
  • Îi lărgeşte orizontul de înţelegere a lumii
  • Îi dă speranţă şi un sens în viaţă
  • Va fi mai ancorat în cultura neamului românesc
  • Îi prezintă pilde şi modele demne de urmat
  • Credinţa creştină înseamnă iubire, adevăr, bunătate
Cum să îţi înscrii copilul la ora de religie pentru acest semestru?
  • Solicită de la şcoală sau descarcă cererea-tip de aici
  • Completează şi semnează cererea
  • Depune cererea la şcoala unde învaţă copilul tău, până pe 6 martie 2015, cel târziu!
„Trebuie să recunoaştem că opozanţii orelor de religie din şcoli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi“ ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele“, ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi. Şi, mai ales, nu strică nimănui să citească Scriptura, de vreme ce nici lectura Coranului, a Talmudului şi a Upanishadelor nu trece drept futilă în ariile culturale pe care le reprezintă.”
(Andrei Pleșu, scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române)
„Nu puteam reveni în Europa fără ca elevii acestei țări să-și cunoască istoria, iar istoria – noastră, a lumii – e de neînțeles fără religie. Ești orb, surd și mut în fața patrimoniului uman (gândire, simboluri, rituri, spiritualitate, artă, arhitectură etc) dacă nu ai citit Sfânta Scriptură și dacă nu te legi, prin umanism, renaștere, reformă sau evul patristic de civilizația din care provii.
Pe scurt, la câte tâmpenii ne intră în cap, la ce poluare informațională suntem supuși, la câtă confuzie axiologică s-a abătut peste societatea românească, sunt convins că orele de religie oferă, mai ales dacă sunt predate competent și cu un pic de iubire, un balsam formidabil, din care junimea în formare intelectuală va trage mult folos.”
(Teodor Baconschi – antropolog religios, autor, diplomat, teolog și politician român)
„Dacă am ales să ne botezăm copiii și ne-am însușit această religie, atunci este doar o chestiune de câteva minute să fugim până la școala copiilor noștri și să-i înscriem printr-un gest simplu pentru ca ora de religie să rămână în continuare în educația lor. (…) Nu înțeleg cum, de la orele nenumărate pe care le petrec în fața televizorului, a tabletei sau a computerului, s-a ajuns să se pună în dispută acele 50 de minute de învățătură creștină, aproximativ o oră pe săptămână, în care se pun bazele educației unui copil și, mai presus, bazele pentru viață.”
(Liana Stanciu, realizator radio și TV, președinte al Asociației „Părinți pentru Ora de Religie” – APOR)
„Religia face parte din structura și cultura noastră națională. Religia îl va învăța pe viitorul adult să nu intre în depresie, să nu se sinucidă, să nu o ia pe căi greșite, să respingă avortul și să întindă o mână de ajutor aproapelui său. Religia instigă la bunătate și te face să te gândești de două ori înainte să comiți o nedreptate sau o răutate.”
(Daniel Buzdugan, realizator radio și TV, actor)
„Într-o țară creștin ortodoxă  e firesc să se predea la școală religia strămoșilor. Și, dacă nu vrei, te dezici de cei care au luptat în numele lui Dumnezeu pentru țară, faci cerere și ai rezolvat.”
(Vlad Miriță, cântăreț de muzică pop și solist vocal de operă)
  • ActiveNews:
Biserică ortodoxă construită în curtea unui liceu din Timişoara. Mitropolitul Banatului: De câteva zile o stafie umblă să-L scoată pe Hristos din şcoală
Iată că în plină dezbatere asupra orei de religie, s-a ridicat o biserică ortodoxă în curtea unui liceu din Timişoara.  Este vorba despre Liceul C.D. Loga, aflat în zona centrală a Timişoarei, unde din donaţiile credincioşilor  s-a construit lăcaşul de cult ce poartă hramul Sfântul Ioan şi Sfântul Luca.
Maria Ștefan, directoarea liceului consideră benefică prezenţa lăcaşului în incinta instituţiei sale de învăţământ.
„Realitatea existenţei acestei biserici în spaţiul colegiului nostru, mă obligă pe mine şi, în egală măsură, îi va obliga şi pe ceilalţi colegi să se raporteze altfel, cred, la biserică, la exerciţiul religios deci cu certitudine beneficiile vor veni în timp”, a afirmat directoarea liceului.
Mitropolitul Banatului, IPS Ioan Selejan, a fost prezent la slujba de sfinţire a bisericii. Alături de ierarhul ortodox s-au aflat zeci de elevi, profesori şi părinţi.
„Considerăm ziua de astăzi o minune, pentru că de câteva zile umblă o stafie în spaţiul nostru românesc, stafie care doreşte să-L scoată pe Hristos din şcoală, să anuleze orele de religie, ore unde copiii tuturor învaţă cum să călătorească spre Împărăţia lui Dumnezeu şi cum să fie buni români şi buni creştini. De aceea, chiar dacă unii ne dau semnale negative, iată cum credincioşii şi oamenii de suflet, părinţii care doresc să-şi crească copiii în frica lui Dumnezeu, să fie nişte oameni devotaţi ţării şi neamului nostru, nu numai că doresc să se facă religie în şcoli, ci au făcut şi o biserică în curtea unei şcoli, pentru ca fiii lor, într-o pauză, într-o zi de sărbătoare, să poată veni aici şi să facă o rugăciune către Dumnezeu. Dumnezeu este cu noi, cu toată Timişoara şi cu tot Banatul. De aceea, îndrăzniţi, fraţi buni creştini, părinţi şi ţineţi-vă copiii în braţele lui Hristos şi ale Bisericii neamului nostru românesc, a spus Mitropolitul Banatului.
Lacaşul de cult seamănă, ca arhitectură, cu bisericile din nordul Moldovei, cu Putna şi cu Voroneţ, însă aduce foarte mult şi cu cele maramureşene. Aici se vor putea ţine cununii, dar şi botezuri. Mai puţin slujbe de înmormântare, pentru că lacaşul de cult nu deserveşte o comunitate anume. Biserica nu ţine de nicio parohie, uşile acesteia fiind deschise pentru toţi timişorenii.
Manuela Hărăbor şi Dorel Vişan: Ora de religie ar trebui să se numească ora de iubire. Învăţământul vrea să-şi dea mama afară din casă
Biserica Ortodoxă continuă campania publică de susţinere a orei de religie în şcoli. După ce personalităţi precum Vlad Miriţă, Liana Stanciu, Anca Sigartău sau Daniel Buzdugan s-au implicat pentru susţinerea religiei în şcoală, acum a venit rândul actorilor Dorel Vişan şi Manuela Hărăbor să facă acelaşi lucru.
„Primii dascăli au fost preoţi, prima şcoală românească  a fost într-o biserică, primele manuale au fost cărţi bisericeşti.  Acum învăţământul dă afară religia. Copilul îşi dă mama afară. Ora de religie ar trebui să se numească ora de iubire, Hristos este iubire a spus Manuela Hărăbor.
„Ora de religie este formarea rădăcinilor copilului în iubire”, a spus şi Dorel Vişan.
Academicianul Sabina Ispas e o altă personalitate care susţine importanţa cunoştinţelor teologice pentru înţelegerea culturii româneşti şi universale.
„Cultura în sine nu va putea fi pătrunsă în semnificaţiile care au generat-o decât dacă am aceste noţiuni”, a spus academicianul Sabina Ispas.
[…] Modificările care au loc în timpul anului școlar dau peste cap sistemul de învățământ. Elevii care nu vor opta pentru frecventarea orei de religie pot rămâne nesupravegheați, iar unii profesori își pierd locul de muncă la jumătatea anului școlar. Nu întâmplător a fost introdus în Legea Educației Naționale un articol, conform căruia orice modificare intră în vigoare la începutul anului școlar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege’, a declarat președintele FSLI, Simion Hăncescu.
Potrivit acestuia, parlamentarii din cele două comisii de învățământ din Senat și Camera Deputaților, împreună cu reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării Științifice, trebuie să găsească o soluție la această problemă, aplicabilă până la finalul acestui an școlar, și o altă soluție care să reglementeze statutul orei de religie începând cu anul școlar 2015-2016.
“Este important și ce se va întâmpla cu elevii care nu optează pentru ora de religie, în timp ce colegii lor participă la curs. Acest lucru trebuie reglementat tot de legiuitor”, se mai spune în comunicat. […]/ integral pe agerpres.ro
Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, susţine că profesorii de religie care şi-ar putea pierde orele ca urmare a refuzului părinţilor de a-şi înscrie copii la această materie ”vor căuta dreptatea în justiţie”, iar dacă vor avea câştig de cauză, MEN va trebui să le achite salariile rămase neplătite.
Sorin Cîmpeanu a vorbit, joi, la Craiova, unde s-a întâlnit cu reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj, despre predarea orei de religie în şcoli, el menţionând că, în urma deciziei Curţii Constituţionale, această materie este obligatorie ”pentru stat şi şcoală”, dar opţională pentru elev.
El a mai spus că decizia CC devine executorie după 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv în 9 martie.
”Este vorba de decizia Curţii Constituţionale 669, publicată în 23 ianuarie în Monitorul Oficial – orele de religie sunt obligatorii pentru stat şi şcoală şi sunt opţionale pentru elev. La 45 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial, decizia devine executorie. 45 de zile se împlinesc în 9 martie. Până atunci, tot ce a putut face Ministerul Educaţiei a fost să interogheze sistemul. Am transmis, prin intermediul inspectoratelor, că părinţii pot opta pentru participarea la orele de religie şi, dacă îşi exprimă această opţiune, trebuie să aleagă între unul dintre cele 18 culte recunoscute în România. La finalul acestei perioade, vom avea un rezultat asupra căruia nu vreau să mă antepronunţ cu privire la numărul de clase ce se vor putea constitui pe baza exprimării acestor opţiuni. Următoarea etapă este aceea a transpunerii deciziei Curţii Constituţionale de către Parlament în legea 1. Când vom avea formularea exactă la nivelul legii 1 de implementare, vom putea elabora metodologia de derulare a orelor de religie, care va avea putere prin ordin de ministru”, a spus ministrul.
El a precizat că a fost avansată ideea plasării acestei materii la începutul sau la finalul programului, dar că ”norma, prin dimensiunea ei, nu va putea fi acoperită doar la început şi sfârşit de program”.
”Deşi a fost avansată ideea poziţionării orelor de religie la începutul sau finalul programului, datorită numărului de ore care alcătuiesc norma unui cadru didactic, acest lucru nu va rezolva decât într-o oarecare măsură problema. Norma, prin dimensiunea ei, nu va putea fi acoperită doar la început şi sfârşit de program. Ajută, dar nu rezolvă”, a mai afirmat ministrul Sorin Cîmpeanu.
Potrivit ministrului, la ora actuală religia este predată în şcoli de aproximativ 6.000 de profesori, dintre care 4.200 sunt titulari.
”Profesorii au început activitatea legal din toate punctele de vedere în septembrie 2014 şi nu mă îndoiesc că toţi acei colegi, profesori de religie, îşi vor căuta dreptatea în justiţie. Şi în cazul în care şi-o vor găsi, pentru că au toate argumentele să şi-o găsească în acest fel, cineva trebuie să plătească salariile restante, aşa cum se plătesc salariile restante pe Legea 221 şi acel cineva este Ministerul Educaţei Naţionale (MEN). De unde să le plătească? Din bugetul educaţei. Adică din acel buget despre care spunem că este insuficient şi pe care dorim să îl folosim cât mai eficient”, a declarat ministrul Educaţiei.
Ministrul Sorin Cîmpeanu s-a aflat, joi, într-o vizită de lucru la Craiova, unde s-a întâlnit cu membrii Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, dar şi cu reprezentanţi ai învăţământului preuniversitar şi universitar, dar şi ai sindicatelor. […]
Am primit pe email:
Dragi părinţi,
De ce este necesar să meargă copiii noştri la ora de religie?
Pentru că în cadrul orei de religie ei învaţă că Dumnezeu îi iubeşte necondiţionat. Învaţă să cunoască şi să iubească, la rândul lor, pe Dumnezeu şi pe toţi oamenii. Ei mai învaţă că nu e frumos şi nu e bine să fure, să se destrăbăleze, să se bată, să înjure, să înşele, să mintă, să nedreptăţească, să se îmbete, să se drogheze, să invidieze, să urască, să ucidă, să-i dispreţuiască pe ceilalţi. Învaţă să ierte şi să ceară iertare.
Eventuale greşeli în predarea acestei discipline nu justifică respingerea obiectului în sine, ci ar trebui să-i determine pe părinţi ca, împreună cu cei împuterniciţi, să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru a îndrepta lucrurile.
Avem nu numai dreptul (precizat clar şi în Constituţia României), dar avem şi datoria de a nu-i lipsi pe copiii noştri de o educaţie creştină.
Acest drept a fost câştigat prin jertfa celor care au murit în decembrie ’89 cu rugăciunea „Tatăl nostru” pe buze, strigând „cu noi este Dumnezeu” şi „vom muri şi vom fi liberi”.
Măcar acum, când este vorba de viitorul copiilor noştri, să fim uniţi pentru ca mai târziu să nu ne pară rău!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Asociaţia de părinţi a  Colegiului Tehnic Rădăuţi
Duminica iertării, anul 2015 după Hristos
CNCD - SIMBOLURI RELIGIOASE

sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/02/27/inscrierea-la-ora-de-religie-o-marturisire-ips-ioan-selejan-o-stafie-vrea-sa-l-scoata-pe-hristos-din-scoala/

vineri, 27 februarie 2015

Adrian Papahagi: Argumente și false argumente privind predarea religiei în școli

În ultimii ani au fost formulate diferite argumente împotriva predării religiei în școlile publice de stat, sau pentru un tratament special al acestei materii. Ele au repurtat recent o victorie în fața legii, astfel încât în plin an școlar părinții trebuie să solicite în scris participarea copiilor la ora de religie, materie care era oricum opțională.
Trebuie spus dintru bun început că religia este singura materie în cazul căreia li se dă părinților dreptul să decidă ce e bine să studieze copiii lor. În logica învățământului public general și obligatoriu, niciuna dintre materii nu este opțională (cu excepția religiei). Statul decide, pe baza interesului comun al națiunii, așa cum îl identifică și îl definește la un moment dat, ce conținuturi se predau, în ce cantitate și cum: atâta istorie națională sau literatură română, atâta matematică, și așa mai departe.
Într-o logică liberală dusă până la capăt, oricare dintre materii ar trebui să fie opțională. De ce ar fi religia un caz aparte? Nu oferă și ea un conținut de cunoaștere bazat pe un corpus de texte și exegeza aferentă, precum literatura? Nu corespunde și ea, precum istoria politică, unui fenomen uman manifestat în decursul timpului, cu evenimente și instituții atestate documentar? Nu reprezintă, precum limba și istoria, un ingredient al identității naționale? Nu are religia, prin manifestările ei artistice, literare sau muzicale, o dimensiune culturală? De ce doar religia ar fi opțională, nu desenul, muzica, literatura română, istoria națională și, la urma urmei, fizica, matematica sau orice altă materie?
Adrian PapahagiSă remarcăm de la bun început că părintele are în acest caz dreptul de a-și exercita discernământul, nu copilul. Cu ce argumente? Să spunem că un părinte e ateu; dar copilul său ar putea fi profund credincios. Vocații mistice s-au manifestat din fragedă pruncie în orice mediu familial, așa cum în familii credincioase au crescut tineri antireligioși, precum Nietzsche. De ce ar avea părintele dreptul să decidă asupra programei școlare, privându-și copilul de orele de religie, doar fiindcă acestea contravin credinței sau ideologiei sale? Să presupunem că părintele e habotnic și consideră teoria evoluției speciilor incompatibilă cu credința sa. Ar trebui să-i dăm dreptul să-și scoată copilul de la ora de biologie? O facem și pe aceasta opțională?
În Franța, mulți părinți musulmani consideră impudică ora de sport, în special dacă la școala respectivă se face înot (unii cer ore separate de înot pentru fete și băieți). Să lăsăm și sportul la latitudinea părinților, sau să admitem ore separate de sport pentru băieți și fete? Dar poate că în unele clase vor exista copii de altă etnie decât cea dominantă – să spunem turci –, ai căror părinți se vor simți ofensați de istoria luptelor antiotomane. Să autorizeze ei participarea copiilor la ora de istorie? În fine, poate că alt părinte, din considerente irelevante din punct de vedere religios, dar importante pentru el, va considera că matematica e o pură pierdere de timp pentru copilul său, un talentat pianist. Îi dăm dreptul să opteze împotriva matematicii? Ce facem dacă fiecare părinte optează pentru sau împotriva fiecărei materii, organizăm un învățământ personalizat pentru fiecare elev? Acest lucru ar fi posibil educației private, nu însă și în școala publică.
Dacă un părinte este iresponsabil sau incult, îi permitem să decidă în domeniul școlar pentru copilul său, pe care statul îl consideră lipsit de discernământ până la vârsta majoratului? Sau transferăm decizia în dreptul copiilor? Dar atunci câți copii vor vota să nu mai studieze materii dificile precum fizica sau matematica (latina a fost oricum practic eliminată)? Iată deci că transformarea religiei în materie opțională (în fine, și mai opțională, căci era deja opțională) este o aberație în logica actuală a învățământului de stat general și obligatoriu, în care statul, nu părinții sau copiii, decide ce materii și conținuturi sunt utile pentru tineri și, implicit, pentru națiune. Să vedem acum care sunt argumentele de fond împotriva acestei materii.
Cel mai puternic argument împotriva predării religiei în școli este următorul: de vreme ce nu toți cetățenii se declară creștini, predarea religiei creștine e discriminatorie pentru copiii ai căror părinți (!) se declară atei sau agnostici, sau practică o religie necreștină. Dar la fel de deranjantă pentru un necreștin poate fi prezența bisericilor în centrele orașelor noastre. Să le ascundem oare, sau să le demolăm, cum a făcut Ceaușescu? La fel de discriminatorie pentru un etnic minoritar este literatura română, materie obligatorie la școală, spre deosebire de religie, unde fiecare este liber să aleagă în funcție de confesiune. Mai problematică decât religia poate fi predarea istoriei românilor, mai ales atunci când ei au fost în conflict cu maghiarii, germanii sau musulmanii.
S-a mai pretextat, particularizând, că religia ar conține credințe și imagini traumatizante pentru copii, cum ar fi reprezentarea iadului. Da, imaginea iadului, în mare măsură apocrifă, este traumatizantă și pentru un adult; cu atât mai mult poate să se întipărească în imaginarul unui copil. Traumatizant este și Infernul lui Dante: să-l eliminăm din literatura universală? Traumatizante pot fi și frescele de la Voroneț: să le acoperim și să permitem accesul doar după 18 ani? Dar nu la fel de traumatizant este Harry Potter, după care sunt înnebuniți toți copiii? Să-l interzicem? Nu la fel de traumatizante sunt basmele cu zmei decapitați și vrăjitoare malefice, pe care copiii le adoră? Să le punem sub cenzură? Dar istoria lui Vlad Țepeș, cu gravurile aferente ale nefericiților trași în țeapă, nu traumatizează copiii? Dar Puiul lui Brătescu-Voinești, Moartea căprioarei sau Moara cu Noroc nu sunt traumatizante? Ce facem, edulcorăm materia, cenzurăm literatura și istoria? ȘI totuși, dincolo de iad și apocalipsă, prezente abundent în cinematografia hollywoodiană și în imaginarul contemporan, prin ce sunt traumatizante sau ofensatoare înțelepciunea lui Solomon sau a Ecleziastului, Psalmii lui David și pildele lui Hristos? În ce e ofensatoare o icoană, o frescă, o colindă sau un oratoriu baroc?
Unii vor spune că statul și Biserica sunt separate, deci religia n-are ce căuta în spațiul public, și implicit în școala publică. Argumentul e fals. Separarea statului de Biserică înseamnă că statul nu poate interveni în treburile Bisericii (de pildă, numind sau schimbând episcopi), iar Biserica nu se poate implica în conducerea Statului sau redactarea legilor, nu poate percepe impozite, etc. Nu înseamnă nicidecum că religia creștină, sau oricare alta, trebuie evacuate din orice aspect al vieții cetății și izgonite între cei patru pereți ai spațiului privat. Religia nu este doar credința subiectivă a fiecăruia, ea este și o parte obiectivă a identității și a culturii națiunii, precum limba, literatura, istoria sau arta. De aceea, predarea ei este utilă, nu deranjantă.
Dincolo de articolele de credință, pe care fiecare le poate îmbrățișa sau nu, așa cum fiecare poate practica sau nu cunoștințele de biologie sau de fizică după terminarea școlii, religia comportă conținuturi culturale pe care elevii trebuie să le posede pentru a fi cetățeni educați. Tot așa cum trebuie să știe cine a fost Eminescu și ce a scris, este util să afle despre Hristos și Fecioara Maria, despre Evanghelii, despre Decalog. Cum poate un tânăr european, nu doar român, să-și înțeleagă propria cultură dacă nu știe nimic despre religia creștină? Cum va înțelege el de ce săptămâna se termină cu duminica, de ce se sărbătoresc Crăciunul și Paștele, ce înseamnă Boboteaza, cine e Moș Nicolae, de ce bisericile arată astfel, ce reprezintă arta religioasă, de la fresce și icoane până la o parte a picturii moderne, de ce cultura europeană are un tip de etică, izvorâtă din Decalog, care nu se regăsește identic la musulmani sau la chinezi, de pildă? Cum poate un tânăr să înțeleagă lupta lui Ștefan, izbânda artistică a lui Petru Rareș, martiriul Brâncovenilor sau reușita literară din vremea lui Șerban Cantacuzino dacă nu are nicio noțiune de religie creștină? Ce poate înțelege un tânăr din iconografia de la Voroneț sau din Codex Aureus, fără noțiuni de artă creștină? Ce poate înțelege din Giotto, Caravaggio, Bach, Vivaldi, Dante sau Milton, cum poate interpreta Faust fără o minimă educație religioasă? Cum poate înțelege situarea geostrategică a Europei și cum poate deveni un cetățean responsabil al acestei lumi amenințate de agresiunea islamistă, dacă își ignoră complet tradiția religioasă, cu tot ce înseamnă ea în istorie?
Cei care protestează împotriva predării religiei în școli în numele laicității nu folosesc argumente logice, obiective, ci ideologice, sau – paradoxal – chiar (anti)teologice. În măsura în care predarea religiei nu înseamnă o practică religioasă impusă tuturor (rugăciuni, spovedanie, împărtășanie), ci conținuturi de cunoaștere, de alfabetizare religioasă, ea este utilă oricărui copil pe care hazardul l-a făcut să se nască într-o cultură de neînțeles fără creștinism. Cunoașterea Evangheliilor, a preceptelor eticii creștine (devenite în cea mai mare parte etica seculară a Occidentului), a artei creștine, a istoriei creștinătății este așadar o cunoaștere teoretică, nu un act religios. Corect predată, ea nu ar trebui să fie mai deranjantă, chiar și pentru un necreștin, decât istoria românilor sau literatura română. Ea nu trebuie să fie mai supărătoare pentru un ateu decât legendele Olimpului pentru un creștin!
Din acest punct de vedere, alfabetizarea religioasă este la fel de importantă precum orice altă materie școlară. Există contexte în care e mai important să înțelegi tensiunile dintre lumea islamică și civilizația creștină decât să fii capabil să operezi cu numere complexe. Există meserii în care e mai important să înțelegi un simbol sau o reprezentare religioasă decât să calculezi cosinusul unui unghi. Chimia devine complet inutilă pentru majoritatea absolvenților, care nu vor mai fi capabili să rezolve o ecuație la câțiva ani după terminarea școlii, în timp ce preceptele Decalogului, pildele lui Hristos sau cunoștințele de iconografie creștină vor rămâne permanent utile, măcar la nivel de cultură generală. Putem pune problema și altfel: sau admitem că nu există cunoaștere inutilă, iar atunci nu văd de ce am discrimina religia, sau intrăm în discuții infinite despre mai marea sau mai mica utilitate a unor conținuturi, în care caz se poate pretexta că în afara specialiștilor nu îi este nimănui util să poată rezolva o integrală, o reacție chimică, sau o problemă de optică.
Pe lângă discuțiile de principiu, au existat și obiecții particularizante, fără mare valoare intelectuală. S-a spus că religia este predată prost, de profesori necalificați, că materia este inadecvată. Acestea se pot spune despre orice altă materie, sau în cazul multor școli și profesori. Nimic nu demonsterează însă că religia e mai bine sau mai rău predată decât alte materii, sau că programa este mai (in)adecvată decât altele. Pentru a îndrepta eventuale greșeli e nevoie de studii, de analize și date statistice privind predarea religiei în comparație cu alte materii. E necesară analiza programei, de-a lungul celor 12 ani de școală. Trebuie începută o lungă discuție despre calificarea profesorilor și calitatea învățământului românesc, care se aplică tuturor materiilor, nu doar religiei. E bine ca aceste discuții să aibă loc pentru a îndrepta ce trebuie îndreptat, nu pentru a elimina o materie din programă pe considerente ideologice.
Am încercat să examinez critic câteva dintre argumentele pentru tratamentul diferențiat al religiei între materiile școlare sau chiar, mai radical, împotriva predării religiei în școli. Nu pretind că am epuizat subiectul sau că gândirea mea, încă în curs de formulare, a reușit să atingă toate aspectele chestiunii, în întreaga lor complexitate. Firește, se pot deschide discuții interesante despre predarea altor tradiții religioase sau a istoriei religiilor. Cultural vorbind, cum nu știu ca budismul sau hinduismul să fi avut un rol în definirea civilizației românești (sau maghiare), consider că un elev din România va studia cu mai mult folos creștinismul decât aceste religii. Ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să studieze și mitologiile antice, celelalte religii avraamice, sau în general istoria religiilor. Dimpotrivă, cred că este util ca elevii să studieze religia creștină pentru a înțelege civilizația țării unde se întâmplă să trăiască, propria religie pentru a-și cunoaște identitatea, care poate fi diferită de cea a majorității, și, în ultimii ani de liceu, mitologiile antice, celelalte monoteisme și, în general, istoria religiilor, pentru a putea înțelege moștenirea precreștină sau necreștină a Europei, precum și lumea în care trăiesc.
Eliminarea religiei, sub toate denominațiile ei, din programa școlară, sau marginalizarea acesteia, ca și cum s-ar trata despre ceva nociv sau inutil, este o greșeală culturală în primul rând. Ea privează unii copii de un important conținut al cunoașterii, exclusiv pe baza opțiunii ideologice a părinților.
Discuția valoroasă nu este așadar, după părerea mea, dacă religia creștină trebuie să se studieze sau nu, ci cum trebuie să se facă acest lucru astfel încât materia să nu conțină stridențe (discuție valabilă și în cazul istoriei sau literaturii), și toți copiii să profite în ordine etică, intelectuală și culturală. Nu eliminând din școală orice noțiune de religie creștină vom educa cetățeni români și europeni mai capabili să-și înțeleagă identitatea și lumea în care trăiesc.
E mai util să adăugăm la predarea religiei creștine (ortodoxe, catolice sau protestante) contextul care îi lipsește, decât să o eliminăm pe aceasta. Repet: consider util ca elevii să studieze, pe lângă tradiția religioasă majoritară a țării în care trăiesc, propria tradiție religioasă, precum și elemente ale celorlalte religii avraamice, mitologie comparată și istoria religiilor. De asemenea, nu văd nicio problemă ca în clasa a XII-a, în care se studiază filosofia la liceu, elevii să afle și argumentele filosofice ale ateilor și agnosticilor.
Adrian Papahagi

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/adrian-papahagi-argumente-si-false-argumente-privind-predarea-religiei-scoli/ 

Ora de religie - "Jocuri de putere" - Rares Bogdan


joi, 26 februarie 2015

Ora de religie din scolile romanesti

 Ora de religie din scolile romanesti 
Ora de religie din scolile romanesti - factor al discriminarii sau mijloc si opera culturala a spiritualitatii?!...
Ma gandeam, in aceste vremuri, la modul in care istoria este ciclica, la felul in care ea se repeta, fiindca, iata, asistam la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidentiaza ora de religie ca fiind un instrument al stressului si al discriminarii si care, in consecinta, invoca indepartarea si inlaturarea acesteia din preajma copiilor nostri caci ar putea fi contaminati de duhul indoctrinarii, te pomenesti, si de cel al bigotismului ori al pietismului!... Si acest fapt ar fi in opozitie cu starea moderna a tanarului asaltat de alte discipline, stiinte, curente, doctrine si instrumente ale educatiei mai putin crestine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!...

Nu stiu de ce dar de cativa ani incoace, suntem amenintati si asaltati, in momentul in care se pune in discutie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea si perfectionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente si ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri a, te miri ce societate civila – care sunt deranjati ba de (ne)deschiderea dosarelor si deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunista, ba de existenta icoanelor in scolile romanesti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existentei si aplicarii unei legi a cultelor cat se poate de stramba, incompleta ori imperfecta, si mai ales, de problema discriminarii si a nedreptatirii bietilor homosexuali...

Chiar si problema orei si a statutului orei de religie a mai fost desbatuta si in anii trecuti... Ce sa facem, acestea sunt, dupa unii, adevaratele si singurele probleme ale Romaniei post comuniste ori post-decembriste – care, iata, de douazeci de ani se zbate si se straduieste sa-si caute locul, rostul, sensul si importanta in noua configuratie geopolitica si geostrategica, in cadrul instititutiilor globalizante si globalizatoare ale structurilor europene si euroatlantice... Si te pomenesti ca, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta in calea acestor demersuri sau ar incurca pe cineva in acest sens, ca vedem ca unii se tot impiedica de Ea, asa, in drumul liber... Problema este ca cei care se simt amenintati de influentele orei de religie (altfel, intotdeauna binefacatoare) sunt foarte putini si foarte slab argumentati sau fundamentati, dar iata, in schimb, care sunt argumentele noastre, ale celor mult mai multi si dreptcredinciosi, pentru mentinerea ei acolo unde ii este locul, adica in scoala romaneasca:

- Prezenta orei de religie in invatamantul de stat este conforma Constitutiei Romaniei, care prevede in art. 32. alin. (7): „Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.” De asemenea, este conforma Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, care prevede in art. 32 alin. (1): „In invatamantul de stat si particular, predarea religiei este asigurata prin lege cultelor recunoscute.”

- Disciplina religie se preda in scolile de stat potrivit Legii Invatamantului nr. 84/1995, republicata, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.

- La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina”. Prin urmare, prezenta disciplinei religie in oferta scolara este obligatorie din punct de vedere legal, cu posibilitatea pentru elevi de a nu frecventa orele de religie, la solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal constituit.

- Pentru a se asigura, in mod egal, accesul elevilor la educatia religioasa, potrivit cultului din care fac parte, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor prevede in art. 32 alin. (4): „La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin.”

- Prezenta religiei in sistemul de invatamant romanesc nu este o inovatie a perioadei post-decembriste. Legea instructiunii publice din 1864, care a stat la baza invatamantului romanesc peste trei decenii si care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea si gratuitatea invatamantului (dupa Suedia, Norvegia, Prusia si Italia, dar inaintea Marii Britanii, Elvetiei, Bulgariei, Serbiei, Frantei), aseza religia la loc de cinste intre obiectele de studiu, atat in cadrul invatamantului primar unde se preda catehismul (art. 32), cat si in cadrul invatamantului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda „religiunea” (art. 116).

- In majoritatea statelor Uniunii Europene, cu exceptia Frantei, religia este disciplina scolara, sub diferite denumiri: Educatie religioasa (Austria, Danemarca, Germania, Grecia si Irlanda), Educatie moral-religioasa (Anglia), Morala si educatie religioasa (Portugalia), Educatie religioasa si morala (Luxemburg), Crestinism, Religie si Etica (Norvegia), Religie sau etica (Belgia), Miscari ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia si Spania). Astfel, statele Uniunii Europene promoveaza un sistem de invatamant care valorifica potentialul educativ al religiei pentru modelarea conduitelor sociale si individuale.

- Pentru mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun, in cadrul campaniei Patriarhiei Romane „Nu vrem liceu fara Dumnezeu!” s-au primit in anul 2008 peste 140.000 de mesaje de sustinere.

- In ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, conducatorii si reprezentantii cultelor religioase recunoscute in Romania si-au exprimat pozitia comuna cu privire la mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun.

- Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale si morale ce stau la baza culturii europene si nationale, valori la care elevii trebuie sa aiba acces in mod liber si care au un rol formativ deosebit, demonstrat si de studiile sociologice in domeniu.

Prin urmare, am senzatia tot mai pregnanta ca spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodeaza si deranjeaza pe unii deoarece constituie o realitate existentiala, puternica si cat se poate de compacta, continand niste precepte moral-crestine foarte clare si corect definite. Acest lucru estompeaza sau atenueaza unora duhul lor foarte zdruncinat si de-a dreptul exhaustiv, ajungand (sarmanii) niste victime ce revendica „libertatea de constiinta” care, chipurile, ar fi inrobita de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Crestinismului sau, de ce nu, si ale altor religii!... Cred ca, in primul rand, unii ca acestia sunt victimele secularizarii, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare impotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor constiinte, ce este lipsita de o articulare spirituala autentica!...

Se ignora, insa, urmatorul aspect, si anume ca: libertatea de constiinta inseamna (si) respectarea libertatii constiintei semenului, mai cu seama in cazul in care, aceasta constiinta – care agreeaza, ba chiar apara existenta acestei ore de religie in trunchiul comun (de baza) si in aria curriculara (parinti, profesori si elevi, deopotriva) lucreaza in majoritatea covarsitoare a membrilor acestei tari!... Suntem intru totul de acord cu respectarea drepturilor unei minoritatii – fie si aceea a ateilor si liberilor cugetatori, dar acestia sa nu uite totusi faptul, ca in spiritul reciprocitatii, trebuie aplicata si vice-versa, in caz contrar, vom vorbi intr-adevar, de discriminare!... Nu asistam, oare, sau nu suntem chemati sa participam, din nou, la o lamurire a doctrinei promovata de ideologii secularisti, secularizanti si secularizati in raport cu invatatura dreptcredinciosilor crestini, ori se aplica preceptul biblic „nu te teme turma mica” – in mod distorsionat!... Iar daca se ajunge in acest loc, in acest fel, este vai de cei care rastalmacesc scripturile!...

O alta problema este aceea a aparitiei a (inca) unui precedent destul de primejdios, asa incat ne intrebam si chiar asteptam cu emotie si infrigurare sa vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicaieri si de aiurea), cu ce petitii, idei si solutii nastrusnice va mai veni ca de, mintea (si constiinta in virtutea libertatii de expresie) lucreaza, mai cu seama intr-un stat democratic ca acesta unde, culmea, este invocata discriminarea in conditiile in care altii ne lauda sau poate, chiar ne acuza de prea multa toleranta!... Asadar, ni se cere sa refuzam si sa renuntam la Chipul lui Hristos din icoana sufletului nostru si din viata noastra cotidiana, ce trebuie sa fie una preponderent spirituala si eminamente duhovniceasca. Oare se doreste, cumva, sa se ajunga si la respingerea Chipului Hristic din om, mai cu seama din copiii si tinerii nostri?...

Pai, astfel de incercari s-au mai facut in istoria (chiar recenta) a poporului nostru, asa incat ar trebui sa dispunem de o oarecare imunitate!... Si mai stiam un lucru, si anume ca: atunci cand vrei sa faci pe victima sau pe eroul cuiva, se impune existenta si enuntarea unor dovezi, a unor probe, ori eu nu am vazut si nu am cunoscut, la noi in ultimii 20 ani, de pilda, nici o victima a vreunei ore de religie (care fost reintrodusa dupa anul 1990, cu multa truda si sacrificiu, tot din cauza ideologilor atei si ateizanti ori ateizati), in schimb copii, tineri si oameni maturi care au primit daruri si multe binefaceri de la Iisus Hristos Domnul prin intermediul rugaciunilor invatate in cadrul acestor ore (si asa foarte putine, insuficiente) si facute la icoana Sa din clasa scolii, am cunoscut si cunosc foarte multi, si cu toti acestia ce facem, acum, ii trecem asa, cu vederea, fara sa-i intrebam si pe ei ceva?... De fapt acesti secularisti contemporani au intrebat ei pe cineva, ceva?!...

Este invocata, adeseori, filozofia absurdului, dar observ ca se vrea impunerea chiar a unei evidente si a unei realitati a absurdului, pana la ajungerea chiar la culmea acestuia!... Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde si oricum, ne-am obisnuit deja, astfel incat de ce nu ne-am putea acomoda si cu absurdul ca fiind o norma si o componenta fireasca si chiar indispensabila vietii noastre, ajungand sa zicem „raului bine si binelui rau”, caci si aceasta problema (a eliminarii orei de religie) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost rasturnate, din punct de vedere axiologic!...

Dar noi, pentru toate acestea, trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu, odata pentru faptul ca ne trezeste la realitate si ne invita la trezvie, scotandu-ne din ispita si pacatul triumfalismului si al autosuficientei, iar in al doilea rand pentru ca ne da atatea prilejuri de cultivare si chiar de inmultire a constiintei apologetice in vederea (re)activarii laturii marturisitoare si misionare, toate cu scopul dobandirii mantuirii noastre in Imparatia cea vesnica a Cerurilor, dimpreuna cu Tatal, Fiul si Sfantul Duh!...

Asadar, sa dea Dumnezeu – Cel in Treime slavit si laudat, sa putem sa le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc si cu smerenie si sa indraznim inainte cu Mantuitorul, caci „El a biruit lumea” pacatelor, inclusiv cea a necredinciosilor postmoderni si contemporani, pentru care suntem datori sa ne rugam, chiar la orele si slujbele pe care ei le resping, sa zicem cu totii: „Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!” sau: „Nu le socoti lor pacatul acesta!”.
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos
http://www.crestinortodox.ro/religie/ora-religie-scolile-romanesti-123615.html

Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire!

Joi, 26 Februarie 2015

Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire!

Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus în vremurile pe care le trăim astăzi.
Omenirea este sociabilă şi religioasă de când o cunoaşte istoria. Statul este forma superioară, cea mai înaintată şi cea mai largă, a organizaţiei sociale, dar Statul a avut, de când ştim, şi preocupări religioase. Religiile anterioare creştinismului, erau culte naţionale, religii de stat. Era adică în general admis că religia este un bun şi un drept natural, un patrimoniu al fiecărui popor, şi, anormal ar fi fost să existe popor fără religie şi stat indiferent ei. Nu poate fi condus fără criterii religioase şi morale Statul unui popor creştin. („Misiunea creștină a Statului” – Prof. univ. Teodor M. Popescu) 
Împotriva religiei nu se ridică decât oamenii care au pierdut simţul mai adânc al realităţilor. Cu cât omul ajunge să se cunoască mai bine pe sine, să cunoască viaţa şi oamenii, cu atât mai mult va înţelege esenţa şi rostul religiei. Stanley spunea la sfârşitul vieţii, în autobiografia sa:
Numai cu ajutorul convingerilor religioase putem ajunge la un progres adevărat şi esenţial. Ele ne dau trup, măduvă şi putere; fără ele, aşa numitul progres e găunos şi fără durată. Fără credinţa în Dumnezeu suntem bătuţi de talazuri pe un ocean de nesiguranţă. Căci ce-i pământul nostru faţă de imensitatea universului, de lumile din spaţiul fără de margini! Peste întinderea imensă a nemărginirii, în care închipuirea omului cel mai înţelept nu ajunge decât până la un crâmpei ridicol de mic, domneşte spiritul atotputernic al lui Dumnezeu. Spre Dânsul mă îndrept, izvorul şi puterea puterilor! („Îndrumarea vieţii”  Dr. Fr. W. Forster) 
„Oricine va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. (Matei 10, 32-33) 
Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus în vremurile pe care le trăim astăzi.

Salvăm Ora de religie!
Doar până pe 6 martie poți să-ți înscrii copilul la ora de religie, pentru semestrul în curs. Altfel, din 9 martie, copilul tău nu va mai beneficia de această disciplină!
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/cuvantul-ierarhului/inscrierea-elevilor-la-ora-de-religie-este-o-marturisire