215.
Care este articolul al VI-lea din Simbolul Credinţei?
Acest
articol este: «Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui».
216.
Ce ne învaţă articolul VI al Simbolului?
Acest
articol ne învaţă că, după ce Fiul lui Dumnezeu S-a smerit «coborându-Se din cer»,
adică făcându-Se om, după Înviere S-a umplut de slavă dumnezeiască şi după
firea Sa omenească, înălțându-Se cu trupul la cer şi şezând de-a dreapta
Tatălui, adică la locul cel mai de cinste. De aici se desprind două lucruri: a)
că Dumnezeu, Iisus Hristos a fost totdeauna în sânul Tatălui şi în tot locul;
b) după Înălţare, Iisus este cu trupul numai în cer, nu şi pe pământ, dar în
chip tainic Se află şi în dumnezeiasca Euharistie, din clipa în care pâinea se
preface în Trupul Său, iar vinul în Sângele Său. Acest articol ne arată şi mai
mult marea cinste cu care a îmbrăcat Dumnezeu pe oameni. Fiul lui Dumnezeu n-a
lepădat după Înviere firea noastră, ci S-a suit cu ea la cer, stând ca un om pe
tronul dumnezeiesc, cârmuind lumea şi ajutându-ne să ne facem şi noi după
chipul Său. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut ca unul dintre noi, dar acest Unul
dintre noi S-a înălţat la cinste dumnezeiască şi cârmuieşte lumea.
217.
Care este articolul al VII-lea din Simbolul Credinţei? .
Este
acesta: «Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui
împărăţie nu va avea
sfârşit».
218.
Ce ne învaţă acest articol în întregimea lui?
El
ne spune că slava dumnezeiască, la care a fost ridicat Iisus Hristos ca om, se
va arăta tuturor,
atunci când va veni să judece lumea. Precum după Înălţare, Tatăl I-a dat locul
cel mai de cinste, aşezându-L la dreapta Sa, aşa Se va arăta atunci tuturor în
acest rol de cinste, Tatăl dându-I să facă judecata tuturor. „Că Tatăl nu
judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toţi să cinstească pe
Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe
Tatăl Care L-a trimis” (Ioan 5, 22-23). Iisus Hristos îi va judeca pe toţi câţi
au fost de la facerea lumii şi câţi vor fi până la sfârşitul ei. Nimeni nu va
scăpa de această judecată a Lui. Vor fi chemaţi şi morţii la judecată.
219.
Din ce cauză Îi va da Tatăl Fiului Său întrupat, Iisus Hristos, să facă
judecata? Dumnezeu voieşte ca
oamenii să fie
judecaţi printr-un om,
care le cunoaşte
şi slăbiciunile
cu care au avut de luptat, căci le-a purtat El însuşi, dar şi măsura în care
pot să se ridice deasupra lor, căci El însuşi S-a ridicat. El are apoi şi
dreptul să-i judece, pentru că le-a dat, prin jertfa Sa pentru ei, puterea să
scape de păcat şi de osândă. Cum va face această judecată, vom vedea când se va
vorbi despre viaţa viitoare. Aici spunem numai că la judecata de apoi El îi va
reţine pe unii lângă Sine, pentru veşnica fericire, iar pe alţii îi va trimite
departe de Sine,
spre veşnica chinuire,
după cum L-au
iubit pe El,
ca chip al
omului desăvârşit, şi s-au silit să se facă asemenea Lui, iubind pe
semeni cum i-a iubit El, sau n-au făcut
aceasta. El va
fi Judecătorul desăvârşit
şi măsura sau
legea desăvârşită, dar
totuşi potrivită puterilor omeneşti, după care vor fi judecaţi oamenii,
aşa cum El a fost Arhiereu desăvârşit şi jertfa desăvârşită adusă pentru ei.
220.
Ce trebuie să înţelegem îndeosebi prin cuvintele: „Şi iarăşi va să vină cu
slavă”?
Aceste
cuvinte înseamnă că, dacă prima dată Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ „coborându-Se”,
a venit în chip de rob, S-a smerit, ca să nu silească pe nimeni să-L primească
şi să creadă în El, ci ca fiecare să se poată decide în toată libertatea, a
doua oara va veni cu „slavă”.
Dumnezeirea Sa va scălda atunci în lumina trupul Său şi vă umple de fericire pe
cei ce prin aceasta vor primi o adeverire a credinţei lor de mai înainte, şi de
spaimă pe cei ce nu au crezut mai înainte în El. Atunci nu va mai veni singur
şi necunoscut, ci înconjurat de sfinţii îngeri şi cu mare strălucire
dumnezeiască. Ei toţi se vor aduna tremurând în faţa Lui aşteptând Judecata.
„Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă
multă” (Matei 24, 30). „Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi
sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale” (Matei 25, 31).
Până şi stihiile lumii se vor înfricoşa de slava Lui. „Şi am văzut un tron mare
alb, şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui Pământul şi cerul au
fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele” (Apoc. 20, 11).
221.
Ce înseamnă cuvintele: „A Cărui împărăţie nu va avea sfârşit„?
Aceste
cuvinte ne spun că stăpânirea lui Iisus Hristos ca om şi slava Lui nu vor înceta vreodată,
ci vor dura veşnic. Căci, pe de o parte, Iisus Hristos nu e numai un om a cărui
slavă să fie luată vreodată de Dumnezeu, iar pe de alta, Fiul lui Dumnezeu nu
va lepăda niciodată firea Sa omenească, nu va înceta în veci să fie şi om, deci
om plin de slavă dumnezeiască. Deci, nici cinstea dumnezeiască a omenităţii
noastre nu va înceta vreodată, ca să apară alt neam de fiinţe mai înalt.
Împărăţia fără sfârşit a lui Iisus Hristos a fost anunţată de îngerul Gavriil
(Luca 1, 33). Este drept că Apostolul Pavel spune că la sfârşit Iisus va supune
toate Tatălui şi apoi pe Sine (I Cor. 15, 25-26). Dar aceasta înseamnă aducerea
lumii întregi la supunere faţă de Tatăl şi încetarea lucrarii Sale mântuitoare
ca o lucrare deosebită a Sa, primită la întrupare.
