75.
Ce este Simbolul credinţei sau „Crezul”?
Simbolul
Credinţei sau Crezul este înfăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul
trebuie s-o cunoască; s-o primească cu credinţă şi s-o mărturisească.
76.
Cum se numeşte acest Simbol de Credinţă?
Simbolul de
Credinţă se numeşte
Niceo-Constantinopolitan,
sau de la
Niceea şi Constantinopol.
77.
Cine a alcătuit acest Simbol de Credinţă, unde şi de ce?
Acest
Simbol de Credinţă a fost alcătuit de primele două Sinoade ecumenice: cel de la Niceea,
în anul 325, şi cel de la Constantinopol, în anul 381. Cel dintâi, prin cei 318
Sf. Părinţi câţi au luat parte la el, a statornicit primele şapte articole,
care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu-Tatăl şi despre Dumnezeu-Fiul
întrupat pentru a noastră mântuire, adică despre Domnul nostru Iisus Hristos
Mântuitorul, şi erau îndreptate mai ales împotriva rătăcirii ereticului Arie si
a partizanilor lui, care susţineau lucruri defăimătoare şi umilitoare despre
Fiul lui
Dumnezeu. Al doilea
Sinod ecumenic, prin
cei 150 de
Sf. Părinţi, a statornicit ultimele cinci articole, care
se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu - Sf. Duh Sf. Biserică, Sfintele Taine,
învierea morţilor şi viaţa veşnică; aceste din urmă cinci articole erău îndreptate
mai ales împotriva ereticului Macedonie şi a partizanilor lui, care susţineau
lucruri batjocoritoare despre Sf. Duh. Simbolul de credinţă
Niceo-Constantinopolitan a fost recunoscut, întărit şi recomandat ca cea mai
înaltă autoritate şi normă de credinţă în Biserică, de toate Sinoadele
ecumenice următoare.
78.
Înaintea Simbolului de Credinţă Niceo-Constantinopolitan au mai fost alte
simboluri de credinţă?
Aproape
fiecare Biserică din oraşele mari îşi avea Simbolul ei de Credinţă, fiindcă Bisericile
nu se puteau lipsi de Simbolul Credinţei care era Catehismul lor, trebuitor
pentru lucrarea misionară, înlăuntru şi în afară. Nu se puteau închipui
candidaţi la Botez fără să ştie pe
de rost Simbolul
Credinţei. Se cunosc:
Simbolul de Credinţă
Apostolic sau roman, Simbolul de
Credinţă al Bisericii
din Neo-Cezareea Pontului,
Simbolul de Credinţă
al Bisericii din Cezarea Palestinei, Simbolul de Credinţă al Bisericii
din Alexandria şi altele. Aceste Simboluri de Credinţă se deosebeau puţin între
ele, după cum aveau să apere credinţa Bisericii respective de o greşeală sau
alta a ereziilor; dar ele erau identice în privinţa ideilor principale pe
care le susţineau
despre Sf. Treime,
despre mântuirea noastră
realizată în Hristos, despre
Biserică şi Taine. Sinoadele ecumenice din anii 325 şi 381 au contopit aceste
simboluri de credinţă locale, le-au întregit şi desăvârşit, făcând din toate
unul singur, pe care l-au dăruit Bisericii creştine, comoară preţioasă pentru
totdeauna.
79.
Câte articole are Simbolul de Credinţă?
Are
12 articole:
1. Cred
întru unul Dumnezeu,
Tatăl atotţiitorul, Făcătorul
cerutui şi al pământului, văzutelor tuturor şi
nevăzutelor.
2.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumaezeu, Unul Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainle de toţi vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu
Tatăl, prin Care toate s- au făcut.
3.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi
S-a
întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
4.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a
îngropat.
5.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
6.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
7.
Şi iarăţi va să vină cu slavă, să judece viii si morţii a Căruia împărţie nu va
avea sfârşit.
8.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin
prooroci.
9.
Şi întru una, sfântă, sobornicească şi epostolească Biserică.
10.
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
11.
Aştept învierea morţilor.
12.
Şi viaţa veacului, ce va să fie. Amin.
80.
Câte părţi cuprinde Simbolul Credinţei?
Simbolul
Credinţei cuprinde patru părti:
1.
Despre Sf. Treime (art. I-VIII)
2.
Despre Biserică (art. IX)
3.
Despre Sf. Taine (art. X)
4.
Despre viaţa viitoare (art. XI-XII).
