Ierarhia bisericească harică sau sacramentală îşi are originea în însăşi preoţia sau Arhieria lui Hristos, Arhiereul nostru în veac la Tatăl (Evr. 4, 14; 5, 5-6; 7, 16-17, 21, 24-27; 8, 1, 6; 9,10). Aceasta, după ce a chemat pe cei 12 Apostoli să-I urmeze (Matei 10, 1-4) şi mai apoi pe cei şaptezeci (sau şaptezeci şi doi, Luca 10, 1), le-a dat puterea arhieriei sau preoţiei prin Duhul Sfânt şi prin ei urmașilor acestora în Taina Hirotoniei (Ioan 20, 21-23), pentru mântuirea oamenilor şi a lumii (Matei 28, 18-20; Marcu 16, 15-16), investindu-i în acest sens cu toată puterea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii (Luca 24, 49; Fapte 1, 13-14; 2, 1-4), pentru a fi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1) în Biserica Sa. Apostolii şi, apoi, urmaşii lor, episcopii, şi, prin ei, preoţii şi diaconii, îşi au locul lor bine precizat în constituţia Bisericii, căci: „Nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu ca şi Aaron”, zice Sf. Apostol Pavel (Evr. 5, 4); „Şi El (Iisus Hristos) a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, spre zidirea Trupului lui Hristos” (Efes. 4, 11-12).Comunitatea Bisericii este organizată ierarhic. Biserica face deosebire între păstori şi turmă, cler şi popor, „împreună slujitori sau lucrători cu Dumnezeu” (I Cor. 3, 9).
283.
Câte trepte are ierarhia bisericească?
Ierarhia
bisericească are trei trepte: diaconi (Fapte 6, 3-6; I Tim. 3, 8-12), preoţi
(Fapte14,
23; 15, 2, 4, 6, 22-23; 20, 17; I Tim. 5, 17; Tit 1, 5) şi episcopi (Fapte 20,
28; I Tim. 3, 1-7),
legaţi între ei, dar deosebiţi unii de alţii. Aceste trei trepte sunt
mărturisite atât de Sf. Scriptură,
cât şi de
Sf. Tradiţie. Faptele
Apostolilor ne istorisesc,
pe larg, alegerea
şi hirotonirea celor şapte diaconi (Fapte 6, 3-6), iar Sf. Apostol Pavel
pomeneşte des de ei şi le da îndrumări ca în Scrisoarea I către Timotei (3, 8,
12). Sf. Pavel şi Sf. Barnaba hirotonesc preoţi prin cetăţi (Fapte 14, 23); Sf.
Apostol Pavel aşază episcopi: pe Timotei în Efes şi pe Tit în Creta (I Tim. 4,
14; II Tim. 1, 6; Tit l, 5). Numirea de episcop (supraveghetor) şi aceea de
presbiter (bătrân) erău, la început, egale şi se întrebuinţau una în locul
celeilalte. Aşa se numesc episcopii şi presbiterii din Efes şi Filipi (Fapte
20, 28; Filip. 1,1). Dar gradele lor nu erau egale şi în lucrarea lor.
Deosebire între episcop şi presbiter se vede limpede în 
Epistola I către
Timotei, unde se spune că Timotei avea, ca episcop, drepturi mai mari decât
presbiterii: de a supraveghea cultul, învăţătura (II Tim. 2, 2), de a
administra averea bisericească, de a conduce Biserica (I Tim. 5, 1-2, 14-20),
de a hirotoni preoţi (I Tim. 3, 1-10; 5, 22), de a distinge pe preoţii vrednici
şi de a pedepsi pe cei nevrednici (I Tim. 5, 17, 19, 20). Amestecul termenilor
de episcop şi presbiter se datoreşte faptului că episcopii erău şi bătrâni
(presbiteri), iar presbiterii (bătrânii) erău şi supraveghetori (episcopi).
Presbiterii sunt urmaşii celor 70 de ucenici (Luca 10, 1), ajutători şi
delegaţi ai episcopilor în săvârşirea misiunii lor în Biserică.Cele
trei trepte ale ierarhiei bisericeşti sunt legate între ele prin acelaşi har al
preoţiei, după cuvântul Sf. Apostol Pavel către Timotei: „Nu fi nepăsător făţă
de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin Proorocie, cu punerea
mâinilor mai-marilor preoţilor” (I Tim. 4, 14; II Tim. 1, 6).Sf.
Clement Romanul, Sf. Ignatie Purtătorul de Dumnezeu, Sf. Policarp şi alţii
mărturisesc cele trei trepte ale ierarhiei şi susţin că fără aceasta nu este
Biserică.
Epistola I către
Timotei, unde se spune că Timotei avea, ca episcop, drepturi mai mari decât
presbiterii: de a supraveghea cultul, învăţătura (II Tim. 2, 2), de a
administra averea bisericească, de a conduce Biserica (I Tim. 5, 1-2, 14-20),
de a hirotoni preoţi (I Tim. 3, 1-10; 5, 22), de a distinge pe preoţii vrednici
şi de a pedepsi pe cei nevrednici (I Tim. 5, 17, 19, 20). Amestecul termenilor
de episcop şi presbiter se datoreşte faptului că episcopii erău şi bătrâni
(presbiteri), iar presbiterii (bătrânii) erău şi supraveghetori (episcopi).
Presbiterii sunt urmaşii celor 70 de ucenici (Luca 10, 1), ajutători şi
delegaţi ai episcopilor în săvârşirea misiunii lor în Biserică.Cele
trei trepte ale ierarhiei bisericeşti sunt legate între ele prin acelaşi har al
preoţiei, după cuvântul Sf. Apostol Pavel către Timotei: „Nu fi nepăsător făţă
de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin Proorocie, cu punerea
mâinilor mai-marilor preoţilor” (I Tim. 4, 14; II Tim. 1, 6).Sf.
Clement Romanul, Sf. Ignatie Purtătorul de Dumnezeu, Sf. Policarp şi alţii
mărturisesc cele trei trepte ale ierarhiei şi susţin că fără aceasta nu este
Biserică.
284.
Care e cea mai mare autoritate în Biserică?
Cea
mai mare autoritate în Biserică sunt episcopii ca urmaşi direcţi ai Sf.
Apostoli,despre care
Sf. Pavel zice
în Scrisoarea I către
Corinteni (12, 28):
„Şi pe unii
i-a pus Dumnezeu
în Biserică, întâi pe apostoli, al doilea pe prooroci, al treilea pe
învăţători...”. Fericitul
Teodoret al Cirului, lămurind textul din I Timotei 3, 13, spune că «pe cei ce
se numesc acum episcopi, îi numeau atunci Apostoli, cu trecerea timpului numele
de Apostol s-a rezervat însă Apostolilor cu adevărat, iar cel de episcop s-a
dat celor numiţi odinioară Apostoli». Sf. Ciprian susţine că fără episcop nu e
Biserică.Episcopul este centrul puterii duhovniceşti şi capul văzut al Bisericii dintr-o anumită regiune. Sinodul episcopilor este autoritatea cea mai mare a Bisericii dintr-o parte a creştinătăţii, iar sinodul ecumenic este autoritatea cea mai înaltă a Bisericii Ortodoxe.
