Ora de religie – PLEDOARIE PENTRU EDUCAȚIE, IDENTITATE SPIRITUALĂ ȘI VALORILE OMULUI

Transformarea orei de religie din disciplină obligatorie în disciplină opțională, prin decizia luată de Curtea Constituțională a României la sfârșitul anului trecut, a generat un val de nemulțumiri atât din partea profesorilor și reprezentanților cultelor din țara noastră, cât și din partea unui număr important de părinți, care au văzut în această decizie un atentat la sănătatea morală a copiilor. Totul a început odată cu cererea făcută în acest sens de către profesorul buzoian de filozofie Emil Moise, cel care, de altfel, din 2006 se războiește cu Biserica Ortodoxă Română și pentru scoaterea icoanelor din școli. Profesorul din Buzău, care are și studii de drept, își argumentează demersul prin aceea că „dispoziția care le permite copiilor să participe sau nu la ora de religie ar trebui să fie reglementată de o cerere bazată pe participare, nu pe neparticipare”, prin acesta situația fiind practic răsturnată, deoarece se presupune din oficiu că elevii nu participă la ora de religie, așa cum tot din oficiu se presupune că ei sunt obligați să participe la celelalte discipline din trunchiul comun. Curtea Constituțională a României a dat dreptate profesorului Moise și, implicit, tuturor persoanelor și organizaților sau asociațiilor ateiste din țara noastră. „Oferta educațională referitoare la disciplina religie este de natură să afecteze libertatea de conștiință”, se motivează în decizia CCR, iar „manifestarea liberă a opțiunilor implică în mod necesar inițiativa proprie a persoanei, în sensul frecventării disciplinei religie, și nu consimțirea tacită sau refuzul expres”.
Reacția Bisericii Ortodoxe Române a venit imediat. Într-un comunicat remis presei în luna noiembrie a anului trecut, BOR a spus: „Decizia Curții Constituționale privitoare la ora de religie marchează o nouă provocare pentru misiunea Bisericii în societatea românească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toți credincioșii ei să apere și să promoveze valorile credinței creștine și ale spiritualității românești, în relație cu instituțiile publice și cu societatea românească în general”. La această oră, după epuizarea termenului acordat de minister, aproximativ 2.000.000 de elevi au optat pentru ora de religie.

„Cruciada” pornită de organizațiilor seculariste și de atei împotriva orei de religie și a icoanelor de pe pereții unităților de învățământ este veche. Timp de aproape două decenii în societatea românească s-a purtat un război de uzură, cu perioade de acalmie, întrerupte de atacuri violente nu doar la adresa orei de religie și a icoanelor din școli, ci și la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a reprezentanților ei, vinovați de „îndoctrinarea” tinerei generații.
Protagoniștii acestei drame sunt, pe de o parte, tabăra secularistă, alcătuită din organizații, asociații sau persoane fizice autointitulate umaniști seculari. De cealaltă parte a frontului, Biserica Ortodoxă, care în toți acești ani a susținut cu tenacitate prezența disciplinei religie în trunchiul curricular comun al disciplinelor de studiu. La mijloc sunt elevii.
Referindu-ne strict la ora de religie, dacă delatorii își argumentează demersurile prin aceea că prezența acestei discipline în trunchiul comun reprezintă un atac la adresa libertății de gândire, subliniind în același timp „pericolul îndoctrinării”, Biserica susține că elevii au dreptul la o educație religioasă, conformă credinței lor. Practic, redusă la esență, în această luptă există numai doi combatanți: ateii – persoane fizice, organizații și fundații seculariste, și credincioșii.
În tot acest timp școala a fost spațiul de manifestare explicită a acestei lupte. De fapt, așa cum se întâmplă de 25 de ani de când există societate civilă în România, multe dintre marile dispute sociale s-au dus pe terenul extrem de fragil și de expus al sistemului de învățământ.
Religia, disciplină opțională – un prim pas spre eliminarea acestei discipline?
Se poate spune că democrația în România a mai repurtat o victorie răsunătoare în lupta omului modern cu „obscurantismul”. Încercând să liniștească temerile generate de decizia CCR, Ministerul Educației a dat asigurări că ceea ce s-a suspendat este doar modalitatea de opțiune și că nu s-a pus niciun moment problema ca religia să fie scoasă din trunchiul comun: „ea rămâne în continuare obligatorie”, a spus secretarul de stat Liliana Preoteasa, pentru școală și pentru minister, opțiunea revenind părintelui și elevului. E greu de spus cât de obligatorie mai poate fi o disciplină la care elevii sunt liberi să participe sau nu și e periculos să ne gândim cum ar fi dacă aceeași atitudine ar avea-o ministerul și față de celelalte discipline din trunchiul comun – obligatorii pentru școală și pentru el, dar la libera alegere a elevului și părintelui acestuia. Câți elevi ar opta să studieze matematica, fizica, chimia, spre exemplu? E îndoielnic că, puși în fața unei astfel de opțiuni, 100% din elevi ar da buzna cu entuziasm să se înscrie la aceste ore. Practic, transformarea religiei în disciplină opțională pare primul pas spre eliminarea acestei discipline din școală.
Efectele practice ale unei decizii CCR cu bătaie lungă
O primă consecință a aplicării deciziei CCR este, așadar, aceea că, în virtutea psihologiei școlarului de a renunța la o disciplină mai degrabă decât la a solicita să participe la aceasta, numărul cererilor va fi unul redus. La asta adăugăm opinia unui număr de părinți nereligioși conform căreia religia îi îndoctrinează pe copii, răpindu-le libertatea de gândire.
De altfel, cu puține zile înainte de atingerea termenului-limită până la care se puteau depune aceste cereri, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, anunța nu fără o undă de teamă: „Până azi (marți, 3 martie) avem 1 milion 265 de mii de solicitări din 3 milioane 95 de mii de elevi, inclusiv clasa pregătitoare”, cifra reprezentând puțin peste o treime din totalul elevilor. În aceste condiții, ministrul și-a manifestat temerea că salariile multor profesori de religie nu vor mai fi justificate, iar dascălii vor da în judecată ministerul. Acest lucru a început deja să se întâmple.
Scandalul orei de religie în școli ia, așadar, amploare: profesorii amenință Ministerul Educației cu sute de procese, confuzia a atins cote ridicate, deoarece cadrele didactice se tem că nu vor mai avea ore pentru a-și complete normele de predare și, ca o consecință logică, își vor pierde locurile de muncă.
De altfel, Ministerul Educației, prin gura ministrului Sorin Cîmpeanu, a făcut publice săptămâna trecută câteva date deloc liniștitoare. Astfel, în momentul de față, în școli, din 6.000 de profesori de religie, 4.200 sunt titulari angajați pe perioadă nedeterminată. „Ne putem trezi cu o sumedenie de procese pe dreptul muncii”, a atras atenția acesta.
Starea de nesiguranță creată de decizia CCR în rândul profesorilor de religie îi face pe aceștia să se gândească chiar la părăsirea sistemului. Rezultatul în timp: scăderea numerică și valorică a personalului care va preda religia în școli.
O altă consecință, care unora le-ar putea părea neglijabilă și care decurge firesc din hotărârea CCR, este aceea că elevii care nu vor participa la ora de religie nu vor putea beneficia de acele sutimi pe care o notă bună la această disciplină le-ar putea aduce mediei generale la sfârșitul anului, aspect extrem de important mai ales în cazul anilor terminali, de final de cicluri.
O decizie cel puțin ciudată și o grabă greu de explicat
După ce la începutul acestui an a declarat că părinții pot depune cereri de înscriere a copiilor la ora de religie începând cu anul următor, ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, a venit cu o decizie-șoc, declarând că cererile respective trebuie depuse până pe data de 9 martie (de fapt, 6 martie, ultimele două zile din interval picând în weekend), atunci când expiră termenul de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale. Ministrul și-a motivat schimbarea de poziție prin faptul că „aceea a fost o primă declarație pe care am dat-o înainte să mă consult cu colegii de la Departamentul Juridic, care mi-au explicat impedimentele”.
Decizia este însă cu atât mai greu de explicat cu cât acea răzgândire bruscă la nivelul ministerului a generat haos în școală. Timpul alocat înscrierilor a fost extrem de scurt, iar elevii care nu au apucat să-și depună cererile nu vor mai face religie. În plus, poziția acestei discipline devine una extrem de delicată, de nefericită, în concertul celorlalte discipline. Ea va juca de acum înainte rolul Cenușăresei, ora de religie fiind împinsă pe pozițiile extreme ale orarului zilnic, fie la începutul orelor de curs, fie la sfârșitul acestora, „pentru a nu împiedica programul elevilor care nu fac religie”, după cum a declarat Sorin Câmpeanu Agenției de presă HotNews.
Graba inexplicabilă a ministerului de a tranșa în acest mod problema orei de religie nu poate fi justificată decât într-un singur mod: cineva își dorește ca această disciplină să dispară cât mai curând posibil din școli. Nu e vorba despre faptul că nu era constituțional ca elevii să facă cereri pentru a nu participa la ora de religie, ci pur și simplu despre un atac direct și pervers la adresa acestei discipline. Și cum presiunea organizațiilor antireligioase a fost uriașă, ne putem imagina cine și de ce vrea să arunce religia afară din școli. Societatea se află deja la mâna minorităților de tot felul. În fața pretențiilor formulate de acestea de a nu fi deranjate în convingerile și crezurile lor, majoritarii fac câte un pas înapoi, renunțând în favoarea lor la convingerile și crezurile lor. Trăim într-o lume de confuzie generalizată și de dispariție a valorilor care l-au încununat pe om de-a lungul lungii sale evoluții spirituale. Dacă o mână de oameni crede că Decalogul și Fericirile de pe munte sunt expresii ale obscurantismului și îndoctrinării, este înfiorător să ne gândim cum va arăta viitorul.
http://www.tribunainvatamantului.ro/ora-de-religie-pledoarie-pentru-educatie-identitate-spirituala-si-valorile-omului/

Sindicalistii din Educatie cer Ministerului masuri concrete care sa reglementeze statutul orei de religie

Sindicalistii isi exprima nemultumirea privind modificarile facute de Curtea Constitutionala cu privire la ora de Religie in mijlocul anului scolar, cu atat mai mult cu cat aceasta decizie poate afecta un numar mare de profesori, care si-ar putea pierde locurile de munca.


Reprezentantii Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI) solicita parlamentarilor sa ia atitudine si sa gaseasca o solutie mai buna pentru modul in care elevii pot opta pentru participarea la disciplina religie si sa gaseasca o metoda care sa reglementeze statutul orei de religie din anul scolar urmator.

"Modificarile care au loc in timpul anului scolar dau peste cap sistemul de invatamant. Nu intamplator a fost introdus in Legea Educatiei Nationale un articol, conform caruia orice modificare intra in vigoare la inceputul anului scolar", a declarat presedintele FSLI, Simion Hancescu.

Liderul FSLI mai spune ca potrivit articolului 5, alineatul 2, din Legea Educatiei Nationale, Legea 1/2011, "orice modificare sau completare a prezentei legi intra in vigoare incepand cu prima zi a anului scolar, respectiv universitar urmator celui in care a fost adoptata prin lege".

In plus, sindicalistii se tem ca elevii care nu vor opta pentru participarea la ora de religie vor ramane nesupravegheati in ora respectiva.

Curtea Constitutionala a decis in noiembrie 2014 ca participarea elevilor la ora de religie devine optionala, iar parintii care isi doresc sa isi inscrie copiii la acest curs trebuie sa completeze o cerere in acest sens.

Initial, Ministerul Educatiei a anuntat ca participarea la ora de religie devine optionala incepand cu anul scolar 2015-2016, insa oficialii din Educatie s-au razgandit, si au decis ca termenul la care Decizia Curtii Constitutionale devine executorie este 9 marte, adica la 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a deciziei.

In cazul in care unitatile de invatamant si inspectoratele scolare nu vor centraliza situatia elevilor inscrisi la orele de religie, sau daca vor exista clase cu un numar foarte mic de elevi inscrisi, Ministerul Educatiei nu a explicat ce se va intampla in acest sens.
autor: Banu Alexandra
http://www.portalinvatamant.ro/articole/legi-25/sindicalistii-din-educatie-cer-ministerului-masuri-concrete-care-sa-reglementeze-statutul-orei-de-religie-4247.html

Ora de religie, secole de înţelepciune

În ultimele săptămâni, ora de religie din învăţământul preuniversitar de stat a fost în prim-planul dezbaterilor publice. Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 669/ 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial din 23 ianuarie 2015, a provocat reacţii şi atitudini în toate straturile societăţii. Comisiile de specialitate din Parlament au înscris pe agenda de lucru a legislativului propuneri de reformulare a articolului 18 din Legea Educaţiei, Ministerul de resort a transmis în reţea măsuri de adaptare la situaţia nou creată, cultele religioase şi-au exprimat convingerea că educaţia religioasă este benefică pentru formarea personalităţii elevilor şi au îndemnat familiile să-şi confirme în scris opţiunea pentru ora de religie de la şcoală. Părinţii s-au asociat în demersul lor pozitiv împreună cu profesorii, iar mass-media a acordat spaţii ample dezbaterilor pro şi contra.

Deşi Parlamentul ţării nu a definitivat noul conţinut al articolului vizat de decizia Curţii Constituţionale, la jumătatea semestrului al II-lea, peste 90% dintre elevi şi-au exprimat opţiunea explicită de a continua să participe la ora de religie. Se poate afirma că astfel s-au rezolvat în scurt timp nişte formalităţi administrative, însă dezbaterile din aceste zile nu s-au oprit doar la chestiunile tehnice privind aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, ci s-au extins şi asupra multor aspecte ale fenomenului religios în spaţiul public: raporturile dintre tradiţie şi modernitate în educarea tinerei generaţii, locul religiei în sfera publică, situarea corectă a omului de azi în ecuaţia existenţială sacru-secular.

S-a confirmat şi de această dată o realitate sociologică reliefată de sondajele de opinie din perioada postcomunistă: majoritatea cetăţenilor români sunt oameni religioşi, au încredere în mesajul Bisericii şi doresc să transmită copiilor lor moştenirea spirituală izvorâtă din credinţă, benefică în plan cultural şi moral. Opţiunea exprimată explicit arată că valorile religioase nu sunt preluate superficial, la nivelul superstiţiilor şi obiceiurilor, ci sunt asumate personal şi profund, în comuniunea de credinţă. S-a văzut aceasta şi din mărturiile exprimate în spaţiul public, unele dintre acestea publicate şi de Ziarul Lumina, venind din diferite zone ale societăţii. Scriitori şi jurnalişti, pedagogi şi medici, artişti şi sportivi renumiţi s-au alăturat slujitorilor Bisericii şi profesorilor din şcoli în afirmarea necesităţii educaţiei religioase, în armonie cu educaţia intelectuală din învăţământul preuniversitar. Şi prin aceasta am constatat că avem un patrimoniu uman valoros, chiar dacă societatea în care trăim nu este una paradisiacă.

Talk-showurile emisiunilor de televiziune ne-au arătat că susţinătorii educaţiei religioase au mai multe argumente raţionale decât partizanii libertăţilor nelimitate şi ai tentaţiei absolutismului secular-umanist. Ne-am amintit cum Mircea Eliade şi alţi mari savanţi ai lumii au demonstrat că sacrul este un element esenţial al conştiinţei şi că experienţa religioasă nu este nici alienare, nici angoasă, ci starea firească a umanului.

Chiar dacă se zbate între crizele despărţirii de trecut şi  frământările găsirii  unor noi răspunsuri la schimbările rapide din satul global, societatea românească de astăzi păstrează încă optimismul pe care numai credinţa îl poate da pe deplin. De aceea, se cuvine să apreciem timpul pe care părinţii şi elevii majori l-au acordat  completării cererilor de înscriere la orele de religie, ca pe un timp al înţelepciunii şi al asumării responsabilităţii. Comunicatul Patriarhiei Române, dat publicităţii la încheierea acestui episod privind ora de religie, subliniază „imensul credit moral pentru a investi mai mult în educaţia religioasă“ şi conturează direcţiile de împreună-lucrare în acest domeniu tradiţional, mereu deschis la noutate.

Pentru câteva zile, ora de religie a fost cântărită, pusă la microscop, răsucită pe toate părţile, privită din toate unghiurile. Însă ora de religie nu se reprezintă doar pe ea însăşi, ca interval de 50 de minute din orar, ci reprezintă secolele de înţelepciune adunate din paginile scripturilor şi din experienţa spirituală transmisă de tradiţie. De aceea, Familia, Şcoala şi Biserica au stat de aceeaşi parte a baricadei în acest demers, căutând soluţii constructive şi benefice pentru copii, pentru viitorul acestui popor.

http://ziarullumina.ro/repere-si-idei/ora-de-religie-secole-de-intelepciune