301.
Ce este Taina Mirungerii?
Este
taina prin care se dau celui nou botezat, prin ungerea cu Sf. Mir, darurile
Duhului Sfînt,
ca sa sporească și să se întărească în viaţa duhovnicească.
302.
Când a fost așezată Taina Mirungerii?
Cuvântul
de aşezare a acestei Sf. Taine este porunca Mântuitorului către Apostoli: „Şi iată,
Eu trimit făgăduinţă Tatălui Meu Peste voi, iar voi şedeţi în cetatea
Ierusalimului până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24, 49). Aşezarea
ca Taină, aici, e făcută învăluit; ea avea să fie arătată în chip vadit şi
strălucit la ziua Cincizecimii. Aşezarea
Tainei Mirungerii este adeverită prin coborârea Duhului Sfânt în chip văzut la
Botezul Mântuitorului, apoi prin cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Iar Cel ce ne
întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu
care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre” (II
Cor. 1, 21-22; Efes. 4, 30). Tot aşa ne învaţă şi Sf. Apostol şi Evanghelist
Ioan: „Şi voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate... ungerea pe care
aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe pe
voi cineva...” (I Ioan 2, 20, 27)
303.
Cine a împărtășit întâi aceasta Sf. Taină?
Sf.
Apostoli, îndată după coborârea Duhului Sfânt (Fapte 8, 16-17; 19, 6).
304.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească primitorul?
Aceleaşi
ca şi la Sf. Botez, de care Taina Mirungerii este nedespărţită,
administrându-se îndată
celui nou botezat. Sf. Petru şi Ioan se duc în Samaria pentru a-şi pune mâinile
peste cei botezaţi (Fapte 8, 16-17). Sf. Apostol Pavel îşi pune mâinile peste
cei botezaţi în numele Domnului Iisus (Fapte 19, 2-6). Tradiţia bisericească
adevereşte această practică. «Aceasta se face şi acum la noi, zice Sf. Ciprian,
anume ca aceia care sunt botezaţi în Biserica sa fie înfăţişaţi căpeteniilor
Bisericii şi, prin rugăciunea şi punerea mâinilor noastre, să primească Duhul
Sfânt şi, prin semnul Domnului, să primească desăvârşirea». Până aici ni se
spune că Sf. Taină a Mirungerii se săvârşea prin punerea mâinilor şi prin ungere
(Fapte 8, 16-17; Efes. 1,
13; 4, 30; II Cor. 1, 21-22; I Ioan 2, 20, 27). Mai târziu a rămas numai
ungerea, pentru a nu se confunda cu hirotonia, care se săvârşeşte de către
apostoli sau episcopi. Iată cum spune Sf. Chiril al Ierusalimului că Taina aceasta
se săvârşeşte prin ungere: «Vouă, după ce aţi ieşit din cristelniţa sfântei
ape, vi s-a dat ungerea, preînchipuirea aceluia cu care a fost uns Hristos; iar
acesta este Sf. Duh». Taina Mirungerii nu se repetă.
305.
Cum se explică săvârşirea Tainei Mirungerii atât prin punerea mâinilor, cât şi
prin ungere?
La
început Sf. Apostoli săvârşeau această Sf. Taină prin punerea mâinilor, precum
am văzut
(Fapte 8, 17). De la o vreme înainte, Sf. Apostoli au înlocuit punerea mâinilor
prin ungere şi lucrul acesta s-a făcut destul de timpuriu, odată cu întinderea
creştinismului, care nu mai îngăduia mersul apostolilor aşa departe şi pentru
prea mulţi botezaţi. Pe măsură ce se răspândea creştinismul, aceasta Sf. Taină
a început să se săvârşească prin ungere cu Sf. Mir şi de
către fiecare preot, în asemănare şi cu ungerea din Testamentul Vechi în care
preoţii şi profeţii, ungând cu untdelemn, invocau binecuvântarea dumnezeiască. Sf.
Mir se pregăteşte din untdelemn, vin şi 35 diferite aromate, sfinţindu-se numai
de către episcopi (can. 6 Cartagina 418). Sfinţirea Sfântului Mir este
prerogativa Bisericii Autocefale, fiind, deci, sfinţit de episcopii respectivei
Biserici, în frunte cu Intâistătătorul ei, în Joia Patimilor, după Sfânta
Liturghie. Sfântul Mir se dă apoi, prin episcopul eparhiei, preoţilor pentru
administrarea Tainei Mirungerii.
