Ora de religie Bacău: 03/07/15

sâmbătă, 7 martie 2015

Opriți manipularea și demagogia ASUR și OFCROpriți manipularea și demagogia ASUR și OFCR

Semnalam aparitia unei pagini pe facebook deosebit:
Opriți manipularea și demagogia ASUR și OFCR

Decizia CCR din 12 noiembrie 2014 este neconstituțională... între membrii CCR nu există NICIUN specialist în Drept Constituțional! Fostul avocat al poporului, Gheorghe Iancu, profesor de Drept Constituțional a demontat hotarârea CCR pe care a numit-o, miercuri seară – 4 martie la Realitatatea TV "curte de bloc" spre disperarea lui Emil Moise și Remus Cernea. Statul român nu este laic. Un singur stat în lume este laic – Franța. Hotarârea CCR poate fi atacată oricând pentru că spune profesorul nu e constituțională. Acest lucru îl poate face oricine. În viziunea profesorului de Drept Constitutional suntem cu toții în eroare. Hotărârea nu are valoare obligatorie decât ca formă de reglementare în materie și nu se poate substitui Parlamentului și altor legi în vigoare.

Religia în școli. Sofisme și argumente

Articol scris de Nicolae Turcan, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.

Tema orei de religie a devenit obsesivă. Fiecare își dă cu părerea după propria-i măsură: unii, din lumea academică, se arată dezamăgiți de calitatea intelectuală a profesorilor de religie; progresiștii societății civile susțin că Darwin are dreptate (ca și cum dreptatea lui ar exclude automat puterea creatoare a lui Dumnezeu!); alții atacă – pur și simplu din ură – Biserica, evidențiindu-i defectele (de care nu duce lipsă) și uitându-i calitățile (pe care, onești să fim, le deține); un cor de voci indignate condamnă manualele de religie, iar ateii, o minoritate mai mult sau mai puțin agresivă, atacă religia însăși. Și lista nu se oprește aici.

Să recunoaștem că dreptatea ar putea fi, subiectivist și relativist vorbind, în grădina fiecăruia. Dar să fim de acord, în același timp, că toleranța față de alteritate trebuie exersată mereu de la început, fiindcă în „zgomotul și furia” dezbaterilor ea este, cel mai adesea, uitată. Firește că pare mai ușor, teoretic vorbind, să fii tolerant în numele unei religii a iubirii, decât în numele ateismului militant. Creștinii ar trebui să fie mai înțelegători decât ateii și poate că chiar sunt. Deviații se pot întâlni însă și de o parte și de alta, iar ipocrizia se poate insinua în orice declarație de iubire la adresa umanității sau a lui Dumnezeu. Trebuie să recunoaștem însă că există și iubire autentic creștină, care-și cunoaște măsura demnității și autenticității sale umane și, prin participare și imitație, vorba lui Platon, își încearcă și măsura demnității și autenticității sale divine. Este o iubire ce reușește să se manifeste, cu toleranță și înțelegere, chiar față de propriii dușmani. Cine are ochi de văzut o vede.

Predarea religiei în școli este un lucru bun, s-o subliniem încă o dată. Nu putem arunca pisica moartă în curtea Bisericii pentru corupția din țară, atâta timp cât există o putere judecătorească menită să pună ordine în acest domeniu. Că nu se văd rezultatele orei de religie predate în ultimii douăzeci de ani este un sofism. În aceeași logică am putea continua astfel: după kilometrii de autostradă construiți în România în ultimii 20 de ani, ar trebui să tragem concluzia că nici alte ore sau facultăți, mai puțin religioase, n-au produs mare lucru; la fel, dacă ne interogăm asupra finanțelor, economiei, afacerilor etc. din această perioadă postdecebristă ar trebui să punem problema legitimă dacă facultățile de profil mai merită să existe!… Prin urmare, este evident că argumentația nu se suține nici în privința orelor de religie.

Nu putem demoniza ora de religie nici pentru că profesorii n-ar fi la măsura doctorilor (reali) în teologie și n-ar stăpâni subtilitățile scolasticii medievale (deși unii o pot face, cinste lor!). Credința a avansat și prin puterea pe care dragostea i-a dat-o, prin oamenii extraordinari care au însuflețit această dragoste a lui Dumnezeu față de toți. Și prin sfinți mai puțin culți, dar plini de dragoste și înțelegere, nu doar prin scriitori și gânditori de geniu. În măsura în care profesorul de religie își îndeplinește rolul său, ora de religie se justifică. Excepțiile sunt, ca peste tot, excepții. Iată de pildă scandalul dintre elevii și profesorii liceelor de elită clujene care dovedește că profesori insuportabili, grobieni, lipsiți de respect, indiferenți și ignoranți sunt și la alte materii. Or aceasta nu justifică desființarea acelor ore! Să-i mulțumim bunului Dumnezeu că încă se mai predau biologie, fizică, matematică, chimie, educație civică etc. în pofida unor dascăli care nu sunt la înălțimea vocației! De aceea, nici acest argument împotriva profesorilor de religie nu e decât umoare și ură, restul fiind pasibil de îmbunătățire.

Au început depunerea cererilor pentru ora de religie. Contrariază faptul că trebuie completată o cerere standard, ca și cum românii n-ar ști să facă o cerere scrisă de mână pe o coală albă. (Am putea să ne întrebăm ironic: oare ce profesori vor fi fiind vinovați și ce ore ar trebui scoase din școală pentru această „ignoranță”?) Apoi contrariază numărul mare de cereri, majoritar. Argumentul majorității încă mi se pare funcțional: dacă minoritatea avea dreptul să nu facă ora de religie, completând o cerere, de ce această nebunie generalizată în care majoritatea e nevoită să facă cereri pentru ca minoritatea să n-o facă? Pentru că așa cere legea, îmi veți spune și pentru ca minoritarul să nu se simtă marginalizat. Dar atunci, deși nu aceasta este miza discuției despre religie, nu pot să nu avansez o propunere ironică: haideți să fim egalitariști și să aplicăm aceeași regulă și pentru minoritari și pentru majoritari și într-un an să completeze cererea cei ce vor să facă religie, în altul cei ce nu vor să facă religie. Măcar așa nu s-ar simți nimeni ofuscat de hiperbolizata suferință a completării cererii.

După cum vedeți ne încurcăm în lucruri infime, vecine cu meschinăria. Sofisme care, paradoxal, dezvăluie câteva adevăruri: că lupta antireligioasă, chiar dacă minoritară, are miză mult mai puțin infimă și are o energie surprinzătoare pentru o țară educată cincizeci de ani în ateismul comunist; că victoria recentă a antireligioșilor, după cum spunea Radu Preda, este „o victorie a intoleranței”, de aceea minoritarii ar trebui să fie toleranți cu majoritarii în aceeași măsură în care cer ei înșiși toleranță; și, în fine, că logica depunerii cererilor numai de către majoritari nu este… logică.

În rest, numai de bine. Cred că religia ar trebui predată în școli, chiar dacă s-ar introduce, în plus, și istoria religiilor, tocmai pentru că ora de religie are un atu: copiii pot învăța despre propria lor tradiție și despre propria lor identitate, nu din afara ei, ci din interior, asigurându-se de o înțelegere mai bună. Despre familia mea nu învăț (esențial) de la vecini. Dacă rămânem la distincția existențială dintre cunoaștere și înțelegere: chiar dacă un ateu cunoaște creștinismul și îl poate preda exemplar, aceasta nu înseamnă că-l va și înțelege cu adevărat. Exemplificând din perspectivă ortodoxă, nu văd un ateu vorbind cum se cuvine despre teologia mistică a Bisericii de Răsărit sau despre sfinții ei. (Probabil că acest argument se aplică și în cazul altor religii și confesiuni.) Așa că este preferabilă ora de religie.

Nu în ultimul rând, să nu uităm că există și patologii ale rațiunii, nu numai ale religiei (vezi dezbaterea dintre Habermas și Ratzinger). Extremismul poate fi găsit în ambele tabere și el se cere amendat indiferent unde apare, spre a nu face victime. Pentru a nu se radicaliza și a ieși de sub privirea publică, devenind prin îmbolnăvire spirituală extremism religios, religia trebuie predată așa cum se cuvine, sub semnul toleranței, al înțelegerii și al păcii sociale. Pe de altă parte, ora de religie, cu mult mai mult decât ora de istoria religiilor – care este, în sine, „distantă” religios – poate contracara patologiile rațiunii, care au vărsat, la rândul lor, atâta sânge în istorie.

Prin urmare, chiar dacă mai poate fi îmbunătățită în privința programei și a profesorilor, sau poate tocmai de aceea, ora de religie merită să rămână, mai ales în contextul introducerii unor alte ore (istoria religiilor, etică socială etc.). Cred că există suficiente argumente pentru. Și destule sofisme împotrivă.

http://avereabisericii.ro/religia-in-scoli-sofisme-si-argumente/

Ora de religie.Greul de-acum incepe!

E doar o fărâmă de luptă câștigată. Iar lupta nu e cu alții, ci cu noi înșine. Suntem creștini și, io’te șoc!, mulți recunoaștem asta. Suntem binecuvântați să fim creștini – dar, nu trebuie să ne mulțumim cu vechea ori cu proaspăta descoperire. Binecuvântarea nu vine din prea multe merite, ci din prea multă Iubire.

A ne culca acum pe lauri înseamnă a ne mulțumi cu o fărâmă de luptă câștigată și cu un întreg război pierdut. Căci, greul de abia acum începe. S-a câștigat o șansă. Revenind în vechea stare, aia de amorțire și de lâncezeală, de lipsă de comunicare și de implicare, de binecuvântare prost înțeleasă, nu vom face decât să ne autodistrugem. Iar atunci va fi exclusiv vina noastră!

Pentru că vina altora… nu a fost decât aceea de a ne trezi! De a ne uni! De a ne ține în stare de veghe! Nu s-au gândit, bieții, că vom avea puterea de a strânge rândurile încă o dată, pentru încă o luptă! Îmbătați de faptul că la sfârșitul anului am avut curajul de a vota omul, în defavoarea ortodoxului fariseu – și-au imaginat că am întors spatele credinței. Că prin nediscriminare, toleranță și obiectivitate (de care suntem acuzați c-am duce lipsă) am uitat de Dumnezeu și că ne permitem să ne lăsăm copiii în bătaia vântului.

Am demonstrat, însă, încă o dată, că în mijlocul furtunii și în al 12-lea ceas știm să chibzuim și să alegem corect. Al 12-lea ceas a trecut. Avem mult de muncă și de luptă acum, cu noi înșine. Toate greșelile amintite în dezbateri și toate minusurile cu adevărat existente trebuie reparate. Trebuie să ne recunoaștem părțile de vină și rănile, pentru a ne putea vindeca.

Trebuie să readucem în mijlocul discuțiilor copiii. Și pe Dumnezeu. Și bucuria că Dumnezeu este Iubire! Atunci, copiii vor veni și vor reveni mereu cu drag la ora de religie. Și vor înțelege mai bine decât noi, cei mari, care-i faza cu nașterea lumii, cu Maica Domnului și cu toți sfinții care ne ocrotesc, cu implicarea în viața unei biserici și cu credința că viața nu se sfârșește o dată cu bătăile inimii.

Copiii noștri nu sunt proști! Și nu o oră din 168 – câte are o săptămână – îi va spăla pe ei pe creier! Copiii noștri vor primi informații pentru minte și pentru suflet și vor putea apoi, în cunoștință de cauză, să creadă sau să nu creadă în „poveștile” ce li se spun. Vor putea să se atașeze de profesorul de religie sau să-l taxeze pentru lipsa tactului pedagogic – după ce toți dascălii au conștientizat deja, sper!, că nu predau un simplu obiect, iar aroganța, dezinteresul, plictiseala și amenințările cu focul iadului n-au ce căuta la CV.

Copiii noștri nici la biserică nu se vor duce pentru că „așa trebuie”. Și, nici nu se vor duce „acolo unde trebuie”. Vor merge acolo unde vor găsi uși deschise, un zâmbet și-o vorbă bună și, inclusiv acolo unde vor simți că banul lor mult, puțin, luminează mai mult decât un buzunar.

Copiii noștri nu sunt proști! Și, nici n-au nevoie de privarea unor „ore de îndoctrinare” pentru a se deștepta. Copiii noștri vor fi cei care, prin exemple și contraexemple de acasă, de la ora de religie, din viață și de la biserică vor demonstra că a fi un bun creștin nu înseamnă „crede și nu cerceta”, nu înseamnă a te face preș în fața tuturor, cum nu înseamnă nici a sări la beregată sau a îndepărta pe cei din jur, pe motiv că-s mai altfel decât ei. Copiii noștri vor simți că s-au născut creștini pentru ceva mai mult decât a fi numiți „pupători de oase”. Ei ne vor ajuta, poate, să înțelegem, că rugăciunile simple și spuse din toată inima își află răspunsurile, iar răspunsurile generează mulțumire!

Fără intenția de a jigni, subliniez că n-am nicio pretenție să înțeleagă cele ce spun vreun autointitulat ateu sau, pur și simplu, vreun credincios la el în suflet, la el acasă – pornit total împotriva orei de religie, a bisericilor ridicate în defavoarea școlilor și spitalelor sau a popilor burtoși, setați pe câștiguri ușoare. Pentru că lupta mea nu e cu ei.

Lupta mea e cu mine și cu tine – om din sistemul de învățământ, profesor de religie, preot, mamă, tată, simplu credincios aflat în „partidul pro-religie”. Lupta noastră e să înmulțim fărâma dobândită acum. Să n-o risipim, să n-o aruncăm, să n-o uităm. Să profităm de bobârnacul care ne-a zdruncinat și să învățăm ceva de pe urma lui. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate încercările ce ne amintesc că suntem vii! Să ne creștem frumos copiii, în dragoste și respect, în înțelegere, în minte deschisă și suflet curat, într-o grijă sporită pentru binele și ajutorul aproapelui.

Avem multe de făcut și doar din exterior par a fi toate floare la ureche. Avem de câștigat sau avem de pierdut. Rezultatul ține de noi și de felul în care vom continua să luptăm. Capul drept, comportamentul decent, propriul exemplu de bun creștin – dar, nu strigat în gura mare, ci asumat în traiul de zi cu zi – toate acestea constituie un avantaj. La polul opus, superioritatea și îngâmfarea, gura mare și mintea puțină. deciziile luate la nervi și fără strop de rugăciune, toate ne vor duce la vale. Și toate vor întări pecetea de îndoctrinați și de habotnici pe care deja o purtăm.

Luptele noastre nu sunt cu alții. Luptele noastre sunt cu noi înșine. Și cu încercarea de a fi în fiecare azi un pic mai buni decât ieri.

http://saptepietre.ro/2015/03/ora-de-religie-greul-de-acum-incepe.html

Ministrul Educației: Dezbaterile împotriva predării religiei în școli s-au dovedit a nu fi o problemă reală

sâmbătă, 7 Mar 2015, 17:44 • Social
97 afişări

Dezbaterile împotriva predării religiei în școli s-au dovedit a nu fi o problemă reală, având în vedere procentul foarte mare al părinților care și-au exprimat în scris opțiunea pentru participarea copiilor la aceste ore, a declarat, sâmbătă, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, într-o conferință de presă organizată la Brăila.

Foto: (c) SILVIU MATEI / Arhiva AGERPRES
"Procentul este unul foarte mare, ceea ce înseamnă că dezbaterile pe tema predării religiei în școli s-au dovedit a nu fi o problemă reală. Dacă la început îmi exprimam oarecum îngrijorarea pentru acoperirea normelor didactice pentru colegii noștri profesori de religie, care și-au început activitatea în septembrie 2014, este vorba despre 4.200 de cadre didactice din totalul de 6.200 de profesori de religie din sistem, acum nu mai am nicio emoție", a afirmat Cîmpeanu.
Ministrul a precizat că până vineri, la ora 18,00, procentul cererilor înregistrare pentru participarea la orele de religie a elevilor din clasele I-XII era de 89,75%, iar aceasta nu este situația definitivă.
"La nivel național, până în cursul zilei de ieri, au fost depuse opțiuni pentru participarea la orele de religie clasele I-XII într-un procent de 89,75%, dar colegii noștri au continuat înregistrarea în sistem a opțiunilor primite. Sunt opțiuni depuse la nivelul multor școli care nu au fost introduse în sistem. În mod evident, dacă opțiunile au fost exprimate, chiar dacă data de 6 martie e depășită, toate aceste opțiuni vor fi introduse în sistem. Acesta este un statut intermediar al acestor raportări. Avem un maxim de 97,6% în județul Dâmbovița și un minim de 80,4%. În Brăila avem 90,2%, un procent peste media națională", a spus Cîmpeanu.
Acestora li se adaugă și opțiunile exprimate pe parcursul perioadei de înscriere în clasa pregătitoare, care se desfășoară în prima etapă, conform calendarului, până pe date de 13 martie.
"Înscrierile în clasa pregătitoare vor continua și, pe cale de consecință, exprimarea opțiunilor pentru participarea la orele de religie va continua la nivelul clasei pregătitoare. Situația de aseară era de 93,75%, ca procent al părinților care au optat pentru participarea copiilor la orele de religie la nivelul clasei pregătitoare", a explicat Cîmpeanu.
Ministrul Educației a precizat că nu există niciun impediment legal pentru ca opțiunile pentru participarea elevilor la orele de religie să nu fie exprimate și în cursul anului școlar.
"Vom avea o situație consolidată la începutul săptămânii viitoare, dar asta nu înseamnă că există vreun impediment legal pentru continuarea exprimării opțiunilor de participare la orele de religie. Dacă vor exista cazuri în care s-a dorit exprimarea opțiunii, dar, din anumite motive, cum ar fi părinți plecați în străinătate, care nu au lăsat împuternicire bunicilor pentru a exprima opțiunea, aceasta va fi luată în considerare", a completat ministrul.
AGERPRES/(A — autor: Ecaterina Ignat, editor: Claudia Stănescu)
http://www.agerpres.ro/social/2015/03/07/ministrul-educatiei-dezbaterile-impotriva-predarii-religiei-in-scoli-s-au-dovedit-a-nu-fi-o-problema-reala-17-44-27

Mesajul IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim adresat tuturor susținătorilor predării Religiei în școlile publice din România.

nia.

Imaginea 1 din 2

Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au optat pentru menţinerea orelor de religie în învăţământul primar şi gimnazial.
Zilele acestea toţi factorii responsabili de educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor în şcoală au făcut un autentic efort, mobilizându-se ca să se împlinească cerinţele forurilor abilitate ale statului cu privire la învăţământul religios în şcolile publice.
Pentru aceasta, cu multa recunoştinţă, mulţumim părinţilor, că şi-au dat acordul ca fiii şi fiicele lor să primească învăţătura lui Hristos, predată sistematic în şcoală.
Mulţumim colaboratorilor noştri de la Centrul eparhial, inspectorilor de religie, din judeţele Bacău şi Neamţ, pentru sprijinul logistic şi buna coordonare a acestei activităţi.
Mulţumim, de-asemeni, părinţilor protopopi şi preoţi, care au sprijinit cu devotament acţiunea profesorilor de religie din şcoli, care, la rându-le, s-au arătat adevăraţii noştri misionari în şcolile publice.
Un gând de apreciere aparte îndreptăm către membrii Asociaţiei Părinţi pentru ora de religie (APOR) pentru zelul şi demnitatea creştină cu care s-au implicat în susţinerea orei de religie, mărturisind astfel ataşamentul faţă de Hristos, faţă de Biserica din care fac parte.
Nu în ultimul rând transmitem un gând de mulţumire directorilor şi colaboratorilor lor, care au lucrat pentru împlinirea în condiţii optime a cerinţelor impuse de Ministerul Educaţiei.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi, iar copiilor să le lumineze sufletele şi minţile spre dobândirea învăţăturilor folositoare şi a formării lor ca mădulare trainice ale Bisericii şi neamului.

†IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

(Roman, 7 martie 2015)
http://www.epr.ro/ganduri-de-apreciere-pentru-toti-sustinatorii-orei-de-religie

Obligatorie, opţională sau facultativă? Ce se întâmplă cu ora de Religie începând de luni, când vechea lege se consideră abrogată de decizia CCR Citeste mai mult: adev.ro/nkr6ct

Parlamentarii nu au găsit nici până acum o nouă variantă legislativă care să reglementeze participarea elevilor la ora de Religie, în urma deciziei Curţii Constituţionale de la sfârşitul anului trecut. Astfel, de luni, articolul din Legea Educaţiei care stabilea modalitatea de înscriere la acest curs nu va mai exista. De duminică, articolul din Legea Educaţiei care reglementează participarea la ora de Religie este automat abrogat, în urma deciziei Curţii Constituţionale care a schimbat regula de înscriere la această disciplină. Asta pentru că în cele 45 de zile care s-au scurs de la publicarea motivării sentinţei CCR, aleşii nu au reuşit să modifice Legea Educaţiei în sensul cerut de judecători. Deputaţii din Comisia de Educaţie şi cea Juridică au promis că se vor întâlni marţi să dezbată varianta finală a articolului care va reglementa modalitatea de înscriere la ora de Religie. Între timp, această disciplină se va desfăşura în continuare ca până acum pentru elevii care au depus cerere de participare până pe 6 martie, a explicat ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu. „Au existat şi până la decizia CCR elevi care nu făceau ora de Religie. După ce vom vedea în ce formă a decis Parlamentul să transpună decizia CCR la nivelul Legii Educaţiei, vom avea o metodologie de derulare a orelor de Religie în care vom identifica şi soluţia pentru copiii care nu merg la acest curs“, a declarat Cîmpeanu. Miercuri, votul final în plen Deputaţii vor vota, miercuri, în plen controversatul proiect prin care se aduc modificări la Legea Educaţiei privind ora de Religie. „Acel articol incriminat îl vom armoniza cu decizia CCR, care spune că este neconstituţional să ceri persoanei care alege să nu studieze religia să facă solicitare pentru a se retrage de la oră. Nici nu se putea să facem altfel“, a explicat deputatul PNL Radu Zlati, membru în Comisia pentru Învăţământ. Deputatul a confirmat şi faptul că cel mai târziu marţi, membrii Comisiei pentru Învăţământ se vor reuni în şedinţă comună cu membrii Comisiei Juridice pentru a armoniza formele agreate ale articolului. „Ambele texte răspund deciziei CCR. Noi am specificat că opţiunea pentru ora de Religie se face de către elevul major, tutore sau părinte, iar aceleaşi persoane pot depune solicitare pentru a nu face ora de Religie, dacă, între timp, elevul se răzgândeşte. Comisia Juridică a venit cu un text mai larg, practic au legiferat ceea ce CCR nu le cerea explicit“, a mai afirmat deputatul Zlati. (Alina Boghiceanu)

CE VOR FACE ELEVII CARE LUNI AU RELIGIE

De luni însă, în Legea Educaţiei, modalitatea de participare la ora de Religie nu va mai fi reglementată. Rămâne, în schimb, decizia Curţii Constituţionale care a intrat în vigoare pe 23 ianuarie, zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial. Din acel moment, elevii care voiau să participe la ora de Religie trebuiau să depună o solicitare în acest sens. Ca de obicei, autorităţile guvernamentale şi parlamentare au reacţionat cu întârziere. Ministerul a mobilizat şcolile abia de la mijlocul lunii februarie, când s-a decis ca până pe 6 martie, elevii care mai doresc să urmeze ora de Religie să depună cerere în acest sens. Numărul cererilor depuse s-a îngroşat în special după ce Patriarhia a demarat o campanie de mediatizare a orei de Religie. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a recomandat chiar televiziunilor să difuzeze clipurile Patriarhiei, lucru criticat de o profesoară de Matematică, care a cerut printr-o scrisoare deschisă ca CNA să-şi retragă decizia fiindcă mesajul este fals şi manipulator. „Vă sesizez în regim de urgenţă o situaţie referitoare la spotul promoţional transmis pe TVR1 în seara zilei de 4 martie 2015 (la finalul emisiunii «Vorbeşte liber», aprox. ora 21.50) în campania pe care aţi recomandat-o spre a fi difuzată în această perioadă referitoare la ora de Religie. Mesajul textual de la finalul spotului este «Înscrie-ţi copilul până la 6 martie la ora de religie sau ora se va desfiinţa». Mesajul este fals factual şi manipulator. În primul rând pentru că ora de Religie va fi în continuare în oferta obligatorie a şcolilor, conform Constituţiei României şi Legii Educaţiei naţionale. În plus, nu doar că informaţia falsă induce în eroare publicul într-o chestiune sensibilă, dar manipulează în interesul particular al unei părţi implicate, nerespectând în felul ăsta codul de reglementare al conţinutului audiovizual pe care dvs. îl aplicaţi în această cauză“, se arată în sesizarea făcută de profesoara Monica Mocanu.

RELIGIA, OBLIGATORIE, OPŢIONALĂ SAU FACULTATIVĂ Decizia Curţii Constituţionale cu privire la procedura de înscriere la ora de Religie aruncă în dezbatere un alt aspect controversat al legii educaţiei, şi anume statutul acestei discipline. Este ea obligatorie, opţională sau facultativă? Pe de o parte, ora de Religie este inclusă în trunchiul comun de studiu, care are un caracter obligatoriu. Astfel, se garantează dreptul constituţional la educaţie religioasă şi în conformitate cu propria confesiune, spun judecătorii Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, disciplina Religie include elemente specifice confesionale de dogmatică, catehism şi liturgică, ceea ce înseamnă că nu poate fi impusă pentru că ar încălca un alt drept constituţional. Mai exact, art 29 spune că „nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”. Astfel, judecătorii CC au interpretat caracterul obligatoriu al aceste discipline ca fiind adresat doar statului, nu şi elevilor majori sau părinţilor, care au dreptul să aleagă ce cult religios să studieze sau dacă doresc să studieze vreun cult religios. Şi deputatul independent Remus Cernea spune acelaşi lucru, că "obligativitatea orei de Religie se referă doar la stat, nu şi la elev. Pentru elev, în realitate, Religia este facultativă, fiind o disciplină mai specială, care ţine de libertatea de alegere a fiecăruia", a explicat Cernea. În motivarea CCR scrie în felul următor: “Caracterul obligatoriu al Religiei, ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun nu poate fi opus elevilor, întrucât instituirea lui are drept scop atingerea exigenţelor constituţionale mai sus arătate, prin îndeplinirea de către stat a obligaţiei de a include această disciplină în planul-cadru de învăţământ. Prin urmare, obligativitatea disciplinei Religie este opozabilă numai statului care este ţinut de necesitatea organizării învăţământului religios prin asigurarea predării Religiei pentru cele 18 culte recunoscute". În altă ordine de idei, termenul opţional se foloseşte în sistemul de învăţământ pentru materiile obligatorii între care elevii pot alege. Ora de Religie, cum nu este materie obligatorie, nu poate fi considerată opţional, explică Emil Moise, profesorul care a atacat legea educaţiei la Curtea Constituţională. „Aparteneţa la trunchiul comun nu se traduce prin faptul că ora de Religie este obligatorie pentru fiecare copil, ci că trebuie să se regăsească obligatoriu în oferta şcolii. Disciplina opţională este obligatoriu să o urmezi, doar că o alegi singur dintr-o ofertă. Astfel, ora de Religie nu se încadrează nici în această definiţie, deci este facultativă pentru elevi”, a explicat Emil Moise. Orice presiune pentru participarea la ora de Religie este infracţiune Societatea civilă a atras atenţia în mai multe rânduri asupra presiunilor care se fac în şcoală asupra elevilor şi părinţilor ca să semneze cererea de înscriere la ora de Religie, iar neregulile au ajuns până la urechile ministrului educaţiei Sorin Cîmpeanu, după cum a mărturisit la un post de radio. "Solicitarea ministerului a fost aceea de a aduce la cunoştinţa părinţilor şi elevilor posibilitatea de a opta, nu obligativitatea. Dacă există şcoli care au avut iniţiative suplimentare vor răspunde pentru modul în care au acţionat. Oficial, nu mi-au fost aduse la cunoştinţă astfel de cazuri, dar neoficial am auzit că sunt şi am solicitat să mi se aducă la cunoştinţă care sunt acele cazuri", a spus Cîmpeanu la Europa FM.

Discriminarea majorității

http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/discriminarea-majoritatii

Preot Radu Brînză

Din păcate, asistăm la o radicalizare a discursului minorităților, la o incriminare a ceea ce reprezintă valori ale majorității. Se confecționează etichete care ni se aplică imediat, când nu suntem de acord cu alte opinii. Homofobie, Intoleranță, Neo Conservatorism, ba chiar Jihadism sunt ștampile din ce în ce mai des puse. Știați că sunt deja societăți în care, dacă nu ești de acord cu avortul, ești catalogat drept jihadist? Că susținerea familiei în constituția ei firească de unire între un bărbat și femeie este catalogată homofobie? Sau că, pentru simpla afirmare a credinței creștine, ești forțat să demisionezi din funcții publice?

Deși pare un titlu absurd, este adevărat. Asistăm din ce în ce mai des la un astfel de fenomen. La adăpostul Drepturilor Omului, tot felul de curente și indivizi încearcă să facă legea în societate – sau mai degrabă să o distrugă – să reseteze valorile noastre, care au pus bazele unei societăți civilizate.
1.     Drepturile omului – fundament al existenței umane
Dintru început, trebuie spus că drepturile omului sunt fundamentale și trebuie respectate. Viziunea creștină asupra vieții înnobilează persoana umană cu cele mai frumoase drepturi. „Creșteți, înmulțiți-vă, stăpâniți pământul” (Facere, cap. 1 v. 28) reprezintă o esență a tot ceea ce înseamnă drepturile omului, pentru că nu se poate mai mult și mai frumos decât ceea ce Ziditorul a făcut pentru noi: a creat Lumea, a trasat cadrul existenței terestre și ne-a făcut acest minunat dar, de a fi suveranul creației Sale. Singura fisură care apare în acest tablou este cea a lipsei de responsabilitate din partea noastră, însă și aceasta este tot efectul unui dar minunat de la Dumnezeu și drept al omului – acela al libertății.
Înțelegem așadar că toate drepturile și libertățile cu care suntem înzestrați sunt fundamentale, trebuie respectate și apărate de orice derapaj, cu o singură condiție: aceea de a fi responsabili.
2.     Dar, unde sunt drepturile Domnului?...
În orice relație este vorba de cel puțin doi și, pentru ca aceasta să funcționeze, este nevoie de drepturi cel puțin egale. Altfel, se distruge relația. A vorbi doar despre drepturile omului, fără a lua în discuție și drepturile Creatorului, este total nedrept. Este incorect să confiscăm ceva ce nu ne aparține. E un furt ordinar să ne urcăm țanțoși pe un soclu al mândriei, să ne ducem viața de unii singuri și să uităm de Cel ce Este (Ieșire, cap. 3 v. 14).
Un singur lucru nu pot să-l uit din studiu Istoriei Religiilor, anume că, în existența umană, din cele mai incipiente forme, elementul divin este prezent. Practic, nicio secundă din existența umană nu este fără Dumnezeu. De ce ne chinuim astăzi să scoatem o așa evidență din peisajul vieții noastre?
3.     Omul – încotro?
Scoaterea Religiei din școală, dar introducerea unei alte materii, nu opțională, ci obligatorie – educația sexuală, perfid ascunsă sub denumirea de Educație pentru sănătate; Avortul, ca drept fundamental al femeii (dar, drepturile copilului din pântece unde sunt?!); Familia reconsiderată în datele ei esențiale, ca unire nu între bărbat și femeie, ci ca unire dintre soți (o altă perfidie: de ce nu aș înțelege, prin noțiunea de soți, un bărbat unit prin căsătorie cu o bicicletă, spre exemplu?..); legiferarea Poligamiei – proces deja început în unele țări, care are la bază un nou curent, acela al armoniei de cuplu ce poate fi realizată doar cu minim trei persoane. Sunt doar câteva exemple a ceea ce înseamnă libertăți și drepturi în anumite viziuni.
Sigur că nu am avea nicio problemă cu toate astea. Până la urmă, fiecare este responsabil de propriile decizii și acte. Vorba Părinților Bisericii: trăim în comuniune, dar răspunsul la Judecată îl dăm singuri. Cine vrea poligamie, să aibă, cine vrea armonie de cuplu cu bicicleta, este liber.
Din păcate, însă, asistăm la o radicalizare a discursului minorităților, la o incriminare a ceea ce reprezintă valori ale majorității. Se confecționează etichete care ni se aplică imediat, când nu suntem de acord cu alte opinii. Homofobie, Intoleranță, Neo Conservatorism, ba chiar Jihadism sunt ștampile din ce în ce mai des puse. Știați că sunt deja societăți în care, dacă nu ești de acord cu avortul, ești catalogat drept jihadist? Că susținerea familiei în constituția ei firească de unire între un bărbat și femeie este catalogată homofobie? Sau că, pentru simpla afirmare a credinței creștine, ești forțat să demisionezi din funcții publice?
Nu este ironic, ci de-a dreptul cinic ca în numele respectării drepturilor omului să iei copiilor dreptul de a învăța Religie, ca într-o societate ce se pretinde a fi liberă să nu mai poți apăra valorile majorității de frica etichetelor puse de minoritate, ca în numele libertății să fii redus la tăcere, pentru că nu aprobi anumite comportamente.
Pentru toți cei ce vor să transforme inocența copiilor noștri într-un pustiu ideologic și într-un iad al sexului, am următoarele întrebări: de ce unui tânăr de 14 ani, spre exemplu, care deja știe să conducă o mașină, nu i se dă permisul legal de conducere pe șosele publice? Dacă îi oferim unui tânăr de 13-14 ani libertatea să întrețină relații intime, de ce nu-i dăm și libertatea de a vota și-i „încălcăm” flagrant acest drept, până la 18 ani?...
P.S. Inspirat de excelentul articol al părintelui Constantin Sturzu, Atac la ora de Religie. Primele trei efecte pozitive, vă propun următoarele:
- să declarăm jihadistă pe doamna Cristina Stamate, pentru că își regretă public avortul;
- să o etichetăm pe doamna Sofia Vicoveanca drept o feroce homofobă, pentru că vede în Căsătorie unirea firească dintre un bărbat și o femeie;
- să sancționăm pe domnii Andrei Pleșu ori Daniel Buzdugan, precum și pe doamnele Ana Blandiana sau Manuela Hărăbor, pentru ideile neo conservatoare care le-au împins la susținerea orei de Religie;
- și, în final, pe toți cei din imaginile din articolul părintelui Sturzu, să-i excludem din viața publică, pentru atitudinea „medievală” de a nu se dezice de Hristos.

Mesaj al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie – filiala Suceava

Şi noi, ca şi dumneavoastră, ne dorim ce este mai bun pentru educaţia copiilor noştri.
Şi noi, ca şi dumneavoastră, ştim că educaţia fără componenta spirituală nu poate forma caractere şi identităţi puternice.
Şi noi, ca şi dumneavoastră, suntem convinşi că unele aspecte, care ţin de predarea religiei în şcoală sunt perfectibile şi merită să luptăm împreună pentru aceasta.
Semnând acum, în al doisprezecelea ceas, pentru ora de religie ne asigurăm că nu aruncăm ”apa din albie cu tot cu copil”.
Ora de religie nu este doar a noastră sau doar a copiilor noştri, ci şi a generaţiilor viitoare. Prin urmare, decizia de a o păstra în şcoală înseamnă a spune “DA” unei educaţii complete, la standarde comparabile cu cele din Germania, Austria, Finlanda şi alte ţări europene.
Pe 6 martie 2015 se împlinesc 70 de ani de la instaurarea brutală a comunismului în România, cu sprijinul tancurilor sovietice. A fost începutul unei perioade de mari suferinţe şi de prigonire a religiei, inclusiv alungarea ei din şcoală şi din spaţiul public. Punerea din nou sub semnul întrebării a orei de religie, indiferent sub ce formă, ne îngrijorează şi nu ne poate lăsa indiferenţi.
Ne amintim că studierea religiei a fost reintrodusă în programa şcolară prin Jertfa tinerilor din 1989.
Acum depinde doar de SEMNĂTURA NOASTRĂ!
Valeriu Gavrilovici, medic, preşedinte;
Corina Georgeta Istrătoaie, inginer, vicepreşedinte;
Mihaela Mihordea, medic, vicepreşedinte;
Elena Simona Spătaru, avocat, vicepreşedinte;
Bogdan-Haralambie Curalariu, asistent social, secretar;
Adriana Kurtoglu, economist, cenzor
https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2015/03/05/mesaj-al-asociatiei-parinti-pentru-ora-de-religie-filiala-suceava/