„Unui lucru fără cale, cale dând, alte lucruri fără cale vor urma”
(Dimitrie Cantemir)
Observații generale
Expunerea de motive (conform normelor de
tehnică legislativă, constituie preambulul și justificarea oricărui
proiect de act normativ, ce trebuie să răspundă unei necesități), este o
insailare de panseuri ale autorului, amalgamari de citate ciuntite din
legi si date din sondaje. Este un exemplu de cum NU trebuie sa fie o
expunere: manipulatorie, lipsita de consistenta, lipsita de fundamentul
necesar pentru a legifera – si inca intr-un domeniu atat de sensibil.
Nu este citat nici macar un singur studiu profund, serios, pe tema religiei in scoli. Sondajele de opinie (intotdeauna relative) si parerile unora,
fie ei si filosofi sau directori de editura, sunt absolut insuficiente,
ele nu pot furniza grosul unei argumentari in aceasta privinta.
Dimpotriva, ele pot, cel mult, servi drept ilustrari marginale, cu titlu
de exemple si nu de autoritate. In schimb, studiile
necesare pentru a discuta serios o asemenea tema sunt cele bazate pe
investigatii solide, sociologice, psihologice, istorice, pedagogice – or
ele lipsesc cu desavarsire din Expunerea de motive.
Expunerea de motive exhiba, absolut nerusinat, un adevarat discurs al urii impotriva religiei ca atare, vazuta ca un lucru eminamente negativ, care poate doar indoctrina copiii.
Sunt atacate manualele de religie – si
folosite drept „munitie” fragmente din acestea sau panseuri lipsite de
orice fundament ale initiatorului despre rugaciune si consecintele sale
psihologice etc.
Intr-un mod, din nou, diletant,
presupuse „tare” ale adolescentilor puse pe seama prezentei orei de
religie in scoli (rasism, homofobie, lipsa spiritului democratic etc.) Faptul ca religia este folosita aici drept tapul ispasitor,
cauza prin excelenta a relelor sociale (reale sau nereale), ar trebui
sa fie, pentru orice om de buna credinta, fie el si ateu, dovada unei partiniri evidente si a unei opinii militante, iar nu neutre, laice in adevaratul sens al cuvantului.
Nu doar ca se face o coleratie absolut nejustificata, nesustinuta prin
NIMIC, intre lipsa de civism si religia predata in scoli, dar se omit
din discutie cauzele structurale ale starii precare in care se gasesc
adolescentii romani, iar acestea sunt, in primul rand, de ordin social.
Stranie lipsa de empatie sociala, de altfel, la un ateu, care ar
trebui, conform dogmei materialiste, sa fie mai sensibil la saracia in
care traiesc atatia copii ai Romaniei si nu la cauzele presupuse
„spirituale”, ideatice, care ar explica, chipurile, mentalitatea lor.
In fine, nedreptatea flagranta a argumentarii reiese si din faptul ca la scoala se preda, e drept in regim optional, „cultura civica”.
Adica, exact materia pe care o propune dl. Cernea, care mai adauga si
„etica” pentru a diferentia neconvingator noua materie de substitutie a
orei de religie. Insa, daca in scoala romaneasca se preda, si inca
demult, „cultura civica”, nu cumva corelatia cu valorile nedemocratice
ale elevilor ar trebui facuta cu continutul si calitatea acestei
discipline, si nu cu cea a religiei? Si, pana la urma, daca exista deja
ora de cultura civica, atunci ce noima pedagogica ar mai avea noua
disciplina propusa de initiator? Nu arata acest lucru ignoranta
initiatorului in materie de probleme pedagogice si scolare?
O alta problema este incercarea de
eliminare din ecuatia scolii a parintilor. O atitudine nefireasca, mai
ales in cazul Romaniei, unde religia are un pronuntat caracter
social,
fiind vorba despre biserici de veche traditie. Or, inititatorul PL isi
aroga o pozitie superioara fata de parinti in raport cu interesele si
bunastarea copiiilor. Modul in care copilul va urma sau nu ora de
religie este, in primul rand, responsabilitatea parintelui. Acesta este
cel mai in cauza sa emita opinii despre caracterul acestei ore. Or, din
stiinta noastra, covarsitoarea majoritate a romanilor, daca tot e sa
invocam sondaje, este PENTRU ora de religie predata in regim confesional
[1].
Pe langa acest lucru, invocarea unor
cazuri intotdeauna izolate, pentru a reclama presupusele consecinte
negative – psihologice sau de alta natura – ale orei de religie, este,
din nou, neconcludenta. Fata de asemenea cazuri,
nereprezentative statistic,
ajunge doar sa invocam beneficiarii programelor educationale ale
Bisericii, cum ar fi „Alege scoala”: aproximativ 35.000 de copii ajutati
sa se integreze mai bine in scoala si sa evite abandonul
[2].
Oare ONG-urile care au militat si investit atatea resurse in campaniile
de scoatere a religiei din scoli cati elevi au ajutat la modul concret?
Singura explicatie a incercarii de
legiferare este in opinia noastra faptul ca dl. Cernea manifesta de
multi ani o obsesie monomana, cu o atitudine obraznica si adversativa nu
doar fata de religie, ci si fata de credinciosi si s-a legitimat pana
in prezent, in societatea civila ca si in politica, exclusiv prin lupta
impotriva valorilor traditionale si a prezentei religiei in spatiul
public.
Statutul orei de religie, legalitatea ei și „tendințele internaționale”
Inițiatorul evită să arate care este
situatia pe plan european:
cum si in ce masura se preda religia in scoli din alte tari membre ale
UE. Aceasta creeaza impresia falsă ca Romania e un caz special,
disonant, ca doar in tara noastra s-ar preda religia in scoli pe baze
confesionale, or NU ESTE CAZUL: Dintre cele 46 de state membre ale
Consiliului Europei, doar în trei religia nu este predată în şcolile
publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie
în 25 de state.
[3]
De asemenea, se induce falsa impresie ca predarea religiei in scoli ar avea si o
problema de legalitate.
Din nou, nu este cazul. Organizarea disciplinei „Religie” respectă
întru totul Constituția României, în prevederile referitoare la
libertatea conștiinței
[4] și la libertatea învățământului religios
[5].
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că predarea religiei
in scoli este o atributie a statelor membre perfect legitima, inclusiv
atunci când predarea se face pe baze confesionale
[6].
Cu privire la
statutul disciplinei („obligatoriu” sau „facultativ”), din nou inducere în eroare:
disciplina „Religie” este inclusă în trunchiul comun, cf. art. 18 al Legii educației nr. 1/2011. Religia
nu poate fi o materie facultativă, întrucât în planul educațional
românesc nu există așa ceva, noțiunea fiind absentă din Legea educației,
unde sunt prevăzute doar disciplinele din trunchiul comun
(„obligatorii”) și cele „la decizia școlii” („opționale”). Nu disciplina „Religie” este facultativă, ci participarea la ora de religie devine facultativă prin solicitarea scutirii! [NOTĂ: Memoriul a fost depus înainte de decizia CCR, însă prima parte a afirmației rămâne valabilă.] Așa
cum am arătat, prezența acestei discipline în trunchiul comun este cât
se poate de în acord cu prevederile constituționale și cu deciziile CEDO
[7].
Faptul că au existat abuzuri în cazul
unor copii ai căror părinți au cerut în zadar retragerea copiilor de la
oră ar trebui să ducă la eliminarea abuzurilor și nu a orei!
Comentarii punctuale pe textul expunerii de motive
Redăm în continuare câteva fragmente care ne-au atras atenția [în facsimil – extrase din textul propunerii legislative]:
Evocarea
acestor date, urmata de propunerea unei noi discipline are la baza
presupunerea ca exista o legatura directa intre curricula scolara si
atitudinile elevilor. Desi aceasta legatura este plauzibila, propunerea
legislativa ignora rolurile pe care le au in formarea copiilor
atitudinile din familie, grupurile de socializare, societatea in
ansamblu si, de asemenea, corpul profesoral; corelatiile nu sunt, in
opinia noastra, credibile.
Portretizarea negativa a religiei ca
materie de studiu, facuta indirect, poate lasa si impresia ca astfel de
atitudini sunt cauzate de studiul religiei in scoli.
Insa, studiile
recente de psihosomatica si de psihologie pozitiva arata in general
corelatii pozitive intre “religie” /“spiritualitate” si sanatate,
altruism, responsabilitate, situatie familiala, asa cum aratam in Anexa la prezentul memoriu.
Asadar, de ce recursul la Religie sau
Spiritualitate ar fi pozitiv in domeniul sanatatii, inclusiv al celei
mintale, nu si in cel al educatiei?
Initiatorul
face afirmatii confuze cu privire la motivatia propunerii: trebuie
inlocuita materia „Religie” pentru a nu incarca programa sau pentru ca
disciplina „Religie” ar trebui sa fie facultativa? Mai mult, daca in
sine Religia este daunatoare educatiei si sanatatii mintale a copiilor,
asa cum afirma initiatorul, atunci studiul acesteia în scoli, sub orice
forma, ar deveni inadmisibil!
Oricum, repetam ceea ce am arata si mai sus, conform Legii Educatiei NU exista „discipline facultative”.
Insistam pe separarea celor doua probleme: calitatea „Religiei” si oportunitatea introducerii „Educatiei civice”. Argumentul incarcarii curriculei este conjunctural, nu de fond, si nu rezista la o analiza serioasa.
Desi suntem de acord ca exista
neajunsuri in structura curiculei precum si in modul de predare, in
selectarea profesorilor etc. – situatie exploatata la maximum prin
campanii de presa agresiv antireligioase – este inadmisibil ca solutia
la aceste neajunsuri sa fie eliminarea orei de religie, asa dupa cum
deficitul de profesori capabili de matematica nu ar putea duce la
stoparea predarii disciplinei.
In privinta „Educatiei civice”, daca o
disciplina bine conceputa si bine predata are o influenta asupra
atitudinii elevilor, atunci consideram ca o studiul eticii este
binevenit, fara eliminarea „Religiei”, daca se pot rezolva chestiunile
urmatoare:
a. Cine va elabora manualele?
Democratia nu este pur si simplu un fenomen natural, ci o constructie
cultural-politica, in continua formulare, prin participarea multor
grupuri de interese. Intrucat democratia e mai mult un “cum?” (o
procedura) decat un “ce?” (un continut unic, monolitic, intangibil,
indiscutabil), elaborarea unei discipline ca „Educatia civica” nu poate
fi apanajul unui grup de tehnocrati, specialisti, experti etc (eventual
al “societatii civile”), ci al participantilor la elaborarea formei pe
care o are democratia in tara noastra; intrucat nu exista un singur
punct de vedere cultural-politic asupra democratiei in Romania, nici un
consens (de ex., fiecare grup religios semnificativ ar putea detalia
diferit ce intelege prin prevederile din Legea Educatiei, art. 3 si art.
4, citate de initiator in expunerea de motive), o solutie ar fi manuale
alternative pentru viziuni alternative.
Fara indeplinirea acestei conditii,
ne-am gasi in situatia in care militantii ateisti vor inlocui religia
traditionala cu propria lor religie, a „drepturilor omului”, conform
propriei agende. Aceasta, intrucat principala problema este faptul ca
militantii ateisti NU recunosc pluralismul valorilor si eticilor in
democratiile actuale. Un exemplu edificator este permanenta incercare de
fortare a medicilor ginecologi care considera avortul, conform
preceptelor religioase, ucidere, sa il practice sau faciliteze,
impotriva propriei constiinte – desi ei sunt primii care sa invoce
„libertatea constiintei” atunci cand aceasta le serveste interesele.
b. Cine va preda disciplina? Cu ce fonduri urmeaza sa fie formati si remunerati noii profesori?
In propunerea legislativa nu se fac aceste precizari, desi conform
normelor de tehnica legislativa analiza impactului bugetar si
mentionarea surselor de finantare sunt obligatorii.
Religiile nu pot fi prezentate intr-o maniera strict neutra. Neutralitatea inseamna si neutralizarea, adica relativizarea si devalorizarea lor.
Dl.
Cernea interpreteaza anumite principii religioase dupa tipicul
propagandei bolsevice, cum ar fi nevoia de ajutor divin in orice
lucrare, pe care el o confunda cu o atitudine care cultiva lenea si
nemunca si care este in total contradictie cu adevaratele invataturi
religioase ale crestinismului. Este o dovadă de crasa ignoranta si
dispreț față de adevăr și de persoanele religioase.
Este un exemplu de manipulare crasa. Sintagma
„opiniile expertilor” este o manipulare de manual, nu prea subtila, si poarta numele de „allness statement”:
„Expertii considera ca…”. In realitate, nu exista
„opiniile expertilor”,
ci doar opiniile UNOR experti, de preferinta citabili, caci altfel
inseamna ca nu exista. Se creeaza falsa impresie ca religia este
repudiata din scoli de experti.
Initiatorul face o echivalare deliberata intre
predarea religiei pe baze confesionale si
indoctrinare.
Din nou este vorba de o manipulare – predarea religiei pe baze
confesionale este legitima si admisa si de Curtea Europeana a
Drepturilor Omului. Indoctrinarea este un fenomen diferit, care NU tine
doar de religie, ci tine de un proces deliberat de conditionare a
„subiectilor”. Indoctrinarea este un
mecanism, asadar, si nu
depinde de continut – acesta poate sa fie perfect ateu, materialist,
ceea nu va face ca indoctrinarea sa se numeasca altfel. Exemplul
scolilor ateiste impuse de comunism este inca foarte aproape de noi.
Este
hilara invocarea unui documentar „nominalizat la Oscar” pentru a evoca
flagelul indoctrinarii religioase. Respectivul fenomen tine de o cultura
locala din SUA, si, prin urmare, este deplasata atat translatarea sa in
spatiul romanesc cat si in campul scolii. Practic, acest „argument” e
la fel de valabil cu unul care ar spune ca daca exista indoctrinarea de
tip jihadist, atunci ar trebui sa scoatem religia crestina din scoli.
Documentarele, oricat de bune ar fi, nu
pot constitui probe, sustineri, temeiuri pentru a argumenta necesitatea
amednarii unei legi. Intelegem lenea intelectuala a initiatorului, care
nu se oboseste sa aprofundeze tema, insa nu e de admis superficialitatea
si trufia nemasurate ale legiuitorului, care vrea sa emita decrete pe
baze amatoristice.
Apoi, daca tot e consumator de
documentare, ii recomandam dlui Cernea documentare despre indoctrinarea
de pe timpurile comuniste si atee, despre reeducarea de la Pitesti etc.
Sunt fenomene mult mai apropiate de noi, romanii, decat campusurile
americanilor ultra-religiosi.
[…]
CONCLUZIE
Propunerea legislativa nu raspunde niciunei nevoi reale de legiferare,
fiind doar expresia intereselor unor grupuri de presiune seculariste.
Dl. Cernea se arată reprezentantul acestora – nu al cetatenilor
alegători – si manifesta o atitudine de anti-democrat sadea, care nu
militeaza sincer pentru participare si civism, ci numai cauta sa impuna o
agenda particulara. Nu credem ca gresim afirmand ca aceasta propunere
este cel mai recent atac de tip bolsevic la adresa Religiei si a
Bisericii.
In concluzie, va rugam sa respingeti propunerea legislativa mentionata.
Semnatari:
- FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMÂNIA
- ASOCIAȚIA FAMILIILOR CATOLICE „VLADIMIR GHIKA”
- ASOCIAȚIA GENERALĂ A ROMÂNILOR UNIȚI (GRECO-CATOLICI)
____
NOTE
[4]
Art. 29, alin. (1) din Constituția României, „libertatea gândirii și a
opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi
îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o
opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor
sale”
[5]
Arti. 32, alin. (7), din Constituția României, „statul asigură
libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice
fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat
și garantat prin lege.”
[6] Cauza
Folgero c. Norvegia, 29 iunie 2007
[7]
Cauza „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”, 9 octombrie 2007, prevede
condițiile care trebuie îndeplinite în cazul în care ora de religie are
caracter obligatoriu: să poată fi obținută o scutire (caz în care
situația școlară se va încheia fără disciplina religie) și să nu fie
necesară motivarea acesteia.
