65.
Ce este un sinod ecumenic?
Un
sinod ecumenic este adunarea episcopilor întregii Biserici dreptcredincioase,
pentru statornicirea,
formularea şi întărirea învăţăturii şi regulilor de viaţă ale Bisericii.
66.
Care este obârşia ţinerii Sinoadelor ecumenice?
Obârşia
ţinerii Sinoadelor ecumenice se ridică până la Sf. Apostoli, care au ţinut un Sinod
la Ierusalim în anul 50, unde lucrând sub pază şi împreună-lucrarea Sfântului
Duh (Fapte 15, 28), au luat hotărâri de credinţă şi de reguli de viaţă creştină
cu putere şi obligaţie pentru toţi credincioşii, aşa cum se vede în Faptele
Apostolilor (15, 1-29).
67.
Pe cine înfăţişau Sf. Apostoli adunaţi în Sinod?
Ei
înfăţişau pe Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Capul nevăzut al Bisericii,
aşa cum ni
se spune în cuvintele: „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cine se
leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă
de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16). Ca înfăţişători ai Domnului nostru
Iisus Hristos, Apostolii lucrau sub oblăduirea Sf. Duh, cum ne adevereşte Sf.
Scriptură: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va da vouă, ca să fie cu
voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, că nu-L vede pe
El, nici Îl cunoaşte pe El; voi Îl cunoaşteţi, căci cu voi petrece si în voi va
fi” (Ioan 14, 16-17).
68.
Cui a încredinţat Mântuitorul conducerea Bisericii, după înălţarea Sa la cer?
După
înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a încredinţat conducerea Bisericii Sale
Sfinţilor Apostoli,
aşa cum spune El însuşi: „Precum M-ai trimis pe Mine în Lume şi Eu i-am trimis
pe ei în Lume” (Ioan 17, 18). „Şi apropiindu-se, Iisus le-a grăit lor zicând:
„Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând învăţaţi
toate neamurile, botezâdu-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului
Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată Eu sunt cu
voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 18-20).
Când li Se arată, în ziua Învierii, Mântuitornl spune Apostolilor: „Pace vouă!
Precum M- a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi”; şi acestea zicând, a
suflat şi a zis lor: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor
ierta să cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23). A se vedea ediţia mai nouă a acestei
Mărturisiri Ortodoxe, după un text grec inedit, Ms. Parisinus, 1265, datorită
Pr. N. M. Popescu, şi reproducerea textului trad. rom., ed. Buzău 1691,
datorită Diac. Gh. Moisescu, Bucureşti, 1942, şi ediţia: Mărturisirea de
credinţă a Bisericii Ortodone (1642), trad. de Prof. Alexandru Elian,
Bucureşti, 1981.
69.
Ce fel de puteri a dat Mântuitorul Apostolilor şi urmaşilor lor în Biserică?
Mântuitorul
a dat Apostolilor, şi prin ei urmaşilor acestora, puterea de a învăţa, adică de a propovădui
adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, puterea de a sfinţi, adică de a împărtăşi
credincioşilor harul lui Dumnezeu, şi puterea de a conduce, adică de a păstori,
a povăţui şi a conduce pe creştini, aşa cum putem vedea din Sf. Evanghelii
(Matei 28,18-20; Ioan 20, 21; Luca 9, 1-2).
70.
Sf. Apostoli au folosit această întreită putere, fiecare în parte sau în unire
şi conlucrare?
Fiecare Apostol
deţinea şi folosea
această putere asupra credincioşilor săi,
însă cu respectarea
credincioasă a cuvântului Domnului, de a păstra împreună cu ceilalţi Apostoli „unirea Duhului
întru legătura păcii”
(Efes. 4, 3).
Când a fost vorba de o hotărâre de credinţă, asupra căreia se iviseră
neînţelegeri între creştinii din Antiohia, atunci puterea de a învăţa nu s-a
mai practicat de un singur Apostol, ci de către adunarea tuturor Apostolilor,
adică de Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Acest Sinod arată că înşişi Sf.
Apostoli, deşi întăriţi cu puterea dată de Domnul fiecăruia dintre ei, totuşi,
în momente însemnate, nu foloseau separat această putere, ci în
împreuna-lucrare frăţească, cu ajutorul Sfâtului Duh. Prin urmare, dacă Domnul
nostru Iisus Hristos a dat fiecărui Apostol puterea de a-şi conduce Biserica,
în schimb puterea cea mai înaltă de conducere a întregii Biserici a dat-o
Adunării, adică Sinodului Apostolilor, după cuvintele Mântuitorului: „Unde sunt
doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor” (Matei
18, 20).
71.
Pe cine au lăsat Sf. Apostoli ca urmaşi ai lor la conducerea Bisericii văzute?
Sf.
Apostoli au lăsat, după porunca Domnului, ca urmaşi la conducerea Bisericii
văzute, pe
episcopi, cărora le-au dat această autoritate, împărtăşindu-le harul Sfântului
Duh prin punerea mâinilor, adică prin hirotonie. Despre această ne încredinţează
atât Sf. Scriptură, cât şi Sf. Tradiţie.
Sf.
Apostol Pavel, aşezând ca episcopi pe Tit în Creta şi pe Timotei în Efes, le dă
învăţături şi sfaturi cum să-şi conducă credincioşii. El scrie lui Timotei: „Nu
fi nepăsător faţă de harul ce este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie,
cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de
acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor. Ia seama anume la tine însuţi
şi la învăţătură; stăruie în acestea. Căci făcând aceasta, şi pe tine te vei
mântui, si pe cei care te ascultă” (I Tim. 4, 14-16). Iar despre hirotonia
preoţilor spune aceluiaşi Timotei: „Mâinile degrab să nu-ţi pui pe nimeni, nici
nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat” (I Tim. 5, 22). Mântuitorul
a încredinţat, deci, conducerea Bisericii Sale văzute Apostolilor, prin însăşi
puterea Duhului Sfânt
dată lor (Ioan 20,
22-23), iar aceştia
au încredinţat-o episcopilor, împărtăşindu-le harul Sf. Duh prin Taina
hirotoniei. Prin urmare, cine ascultă de episcopii hirotoniţi după rânduiala
canonică a Bisericii, ascultă de Sf. Apostoli, adică de Domnul nostru Iisus
Hristos, iar cine se leapadă de episcopii legitimi, se leapadă de Sf. Apostoli,
adică de Domnul nostru Iisus Hristos, după înseşi cuvintele Mântuitorului (Luca
10, 16). Sf. Ignatie purtătorul de Dumnezeu şi Sf. Ciprian susţin că ascultarea
de episcopi este ascultarea de Iisus Hristos, că în Biserică nu se poate face
nimic fără episcopi şi că nu există Biserică fără episcopi, preoţi şi diaconi.
72.
Cum foloseau episcopii întreita putere dată lor de Sfinţii Apostoli?
După
pilda Sf. Apostoli, fiecare episcop lucrează singur cu puterea ce i-a fost dată asupra
celor încredinţaţi spre păstorire, păstrând cu grijă, asemenea Sf. Apostoli,
„unirea Duhului întru legătura păcii”, cu ceilalţi episcopi. Când însă se
iveşte nevoia de a tâlcui sau a limpezi un adevăr de credinţă, sau de a
statornici o regulă de viaţă, care interesează întreaga Biserica, puterea de
conducere nu se mai practică de un singur episcop, ci de Adunarea tuturor
episcopilor, adică de
Sinodul ecumenic, aşa
cum puterea cea
mai înaltă apostolică
s-a practicat
prin Sinodul de la Ierusalim. Istoria celor şapte Sinoade ecumenice stă
mărturie că autoritatea
cea mai înaltă în Biserică este Sinodul ecumenic.
73.
Sinodul ecumenic are puterea de a statornici învăţături noi de credinţă?
Sinodul
ecumenic nu face decât să lămurească şi să statornicească când nevoia o cere un
adevăr descoperit de Domnul şi care se găseşte nedezvoltat în Sf. Scriptură sau
în Sf. Tradiţie. El poate statornici, de asemenea, reguli de viaţă pentru
întreaga Biserică.
74.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească o învăţătură de credinţă statornicită de
un Sinod
ecumenic, ca ea să aibă putere obligatorie pentru toţi creştinii?
Aceste
condiţii sunt:
1.
Ca acea învăţătură de credinţă să fie cuprinsă mai mult sau mai puţin lămurit
în propovăduirea Domnului nostru
Iisus Hristos, adică să se
afle în Sf.
Scriptură şi în Sf. Tradiţie.
2.
Ca lămurirea şi statornicirea învăţăturii să se facă de către un mod ecumenic,
care lucrează cu ajutorul Duhului Sfânt şi reprezintă cu adevărat Biserica.
Cea
mai desăvârşită statornicire sau formulare scurtă a credinţei creştine este
Simbol de credinţă.
