sociația Secular-Umanistă din România
a făcut un apel către parlamentari prin care
le solicită
să respecte, într-un mod convenabil agendei A.S.U.R., decizia Curții
Constituționale în privința orelor de Religie. Apelul este initulat
agresiv “
Reprezentanți ai societății civile lansează un apel către
Parlament: Respectați decizia Curții Constituționale! Apărați copiii, nu
Biserica!“.
Toate inițiativele A.S.U.R merg împotriva și nu în favoarea copiilor.
Ei au o agendă și vor ca elevii să fie lipsiți de o bună pregătire
religioasă în cofesiunea de care aparțin și, în schimb, să învețe
echidistant
despre toate religiile, ca și cum religia lor ar fi pur și simplu o
simplă opinie între multe altele, firește falsă. Este agenda ateismului
care consideră că toate religiile sunt false, construcții de mituri și
norme învechite și, de aceea, trebuie învățate ca
istorie.
A.S.U.R. nu se gândește nici la miile de profesori și învățători care
vor trebui an de an să depună un efort considerabil, împreună cu elevii
și părinții lor, să îndeplinească formalitățile legale. De aceea, fără
niciun fel de respect față de concetățeni,
A.S.U.R. insistă pe implementarea variantei celei mai birocratice și care presupune cel mai mare efort din partea personalului didactic și a elevilor.
În ce fel se consideră Domnul Pătrașcu “reprezentant al societății civile”, nu știm, în condițiile în care acesta
a declarat de curând că
“ora de religie este un sistem idiot, care atrage idioți și produce alți idioți”. Și cum își permite Domnul Pătrașcu să mai aibă vreo pretenție de participant la această dezbatere când
apreciază apelative ca
“tâmpită” și
“retardă” la adresa unei femei director de școală.
“Biserica Ortodoxă incită (s.m.)
Parlamentul României să încalce o hotărâre a Curții Constituționale. O
astfel de prevedere, dacă ar fi adoptată de către Parlament, ar însemna o
revenire mascată la principiul acordului prezumat privind studierea
religiei, în contradicție flagrantă cu litera și cu spiritul deciziei
Curții.”
Nu numai că aceste 5 ONG-uri, semnatare ale apelului, văd “incitare”
acolo unde Biserica Ortodoxă nu a făcut decât să își manifeste o
libertate democratică de a înainta o propunere legislativă, dar, se
pare, reprezentații acestora sunt și analfabeți funcționali. Sau poate
nu au citit atent propunerea Bisericii Ortodoxe și s-au grăbit să
reacționeze instictiv, ca un câine de pază al unei ideologii radicale
împotriva intereselor cetățenilor. Curtea Constituțională nu a precizat,
și nici nu ar fi avut puterea să facă acest lucru, ca elevii sau
părinții să depună o cerere la începutul fiecărui an școlar. Felul în
care hotărârile Curții vor fi implementate încă sunt supuse dezbaterii.
Și Biserica Ortodoxă s-a implicat în această dezbatere în virtutea unui
drept democratic.
Fapt este că de acum încolo participarea la ora de Religie se va face
în urma unei cereri. Acest lucru este implicit recunoscut de semnatarii
acestui apel
plin de grijă pentru copii. Nu este nicicum vorba despre o revenire
“mascată”
la acordul prezumat. Dacă se depune o cerere, exact ce a dorit domnul
Emil Moise, acordul este explicit. Biserica Ortodoxă este explicit în
favoarea deciziei Curții Constituționale, deși, trebuie să o spunem,
este o decizie nefericită din punct de vedere birocratic. Aceste ONG-uri
doresc, acum, ca haosul birocratic să fie maxim. Puțin le pasă lor de
milioanele de copii și părinți care doresc participarea la orele de
religie. Atât de puțin le pasă și atât de mult își doresc să pună bețe
în roate predării orei de Religie încât consideră firesc, deși nu este,
să se depună anual o cerere în acest sens. Nu cei care doresc ora de
Religie și care, acum, sunt implicit liberi să nu participe la aceste
ore, ci chiar cei care și-au exprimat în scris acordul și dorința.
Tocmai ei să mai depună iar și iar încă o cerere.
“De ce se teme Biserica de libera opțiune a părinților?”
Domnul Pătrașcu, evident, trăiește într-o lume a lui, paralelă cu
realitatea. Nicăieri în declarațiile Bisericii Ortodoxe nu este pusă la
îndoială libera opțiune a părinților din moment ce se acceptă
participarea la ora de Religie în urma unei cereri explicite în acest
sens.
“De ce încearcă Biserica să-i constrângă pe elevi să accepte orele de religie?”
Biserica Ortodoxă s-a declarat explicit în favoarea posibiltății ca un elev să nu mai participe la ora de Religie
chiar și după ce acesta a depus o cerere prin care și-a manifestat interesul pentru această disciplină. Cum este aceast lucru o
“încercare de a-i constrânge pe elevi să accepte orele de religie”?
Înțelegem din această panică vecină cu paranoia că Domnul Pătrașcu nu
se poate abține și nu poate accepta o situație care nu îl incomodează pe
dânsul cu nimic dar, evident, nu îi convine deloc ideologic. Nu se
potrivește cu propria-i viziune asupra societății, o societate în care
o minoritate infimă decide ideologic regulile la care trebuie să se supună necondiționat majoritatea. Cum este asta
toleranță? Cum este asta
democrație? Cum este asta
umanism? Nu este, ci este tocmai contrariul.
Iată, unul câte unul, și argumentele lipsite de fond aduse de A.S.U.R. împreună cu celelalte ONG-uri semnatare ale apelului:
“1) un copil evoluează foarte mult din punct de vedere
intelectual și emoțional în cei 13 ani cuprinși între înscrierea în
clasa pregătitoare și absolvirea liceului, iar, în timp, atitudinea sa
față de religie poate să varieze semnificativ.”
Lucru recunoscut și acceptat de Biserica Ortodoxă, cum am spus mai
sus, și de aceea se propune posibilitatea că, în urma unei cereri, să nu
se mai urmeze ora de Religie, dacă
inițial s-a depus o cerere pentru participarea la această disciplină.
“2) pentru o decizie informată privind participarea la
orele de religie, părinții au nevoie de informații concrete privind
conținutul manualelor, temele abordate în cadrul orelor, maniera de
comportament a profesorilor, iar toate acestea se pot obține doar după
ce copilul începe să frecventeze școala.”
Un părinte care dorește să fie informat poate consulta programa și
manualele de Religie cu mult timp înainte să înceapă școală. Toate
informațiile sunt publice pe internet și, dacă este nevoie, se poate
obține foarte ușor accesul la un manual de religie încă înainte de
începerea unui an școlar. Cu atât mai ironic este acest argument, cu cât
în nenumărate rânduri A.S.U.R. și alte entități “liber-cugetăroare” au
dat dovadă de o crasă lipsă de educație și informare în chestiunile
orelor de Religie.
“3) în foarte multe unități de învățământ se întâlnesc
profesori de religie care ocupa funcția de director, de director adjunct
sau de diriginte, fiind astfel în poziția de a exercita presiuni asupra
părinților și a elevilor pentru a accepta participarea la orele pe care
ei înșiși le predau.”
Este cumva interzis ca un profesor de Religie să ocupe funcția de
Director sau de Diriginte? Cu siguranță nu. Dacă se vor comite abuzuri,
acestea trebuie identificate și luate măsurile de cuviință. Dar această
posibilitate nu este un impediment în implementarea unei legislații care
trebuie să existe tocmai datorită obligației Statului de a asigura un
drept constituțional la educație religioasă în școlile publice din
România. Simpla mențiune a acestui fapt este de o inepție incredibilă.
Mai ales că este valabil și contrariul, adică profesori, diriginți,
învățători cu preconcepții și o aversiune anti-religioasă pot face
același lucru, anume să depună presiuni împotriva bunei desfășurări a
orei de Religie.
Adoptarea de către Parlament a unor dispoziții în
conformitate cu cerințele Patriarhiei ar veni în contradicție cu
Constituția, cu Legea Cultelor (489/2006), cu Legea drepturilor
copilului (272/2004) și, în mod evident, cu decizia 669/2014 a Curții
Constituționale. Parlamentul a fost ales pentru a apăra interesele
tuturor cetățenilor.
Nu puneți mai presus de interesele copiilor interesele particulare ale unor culte religioase!
A.S.U.R. întodeauna și fără excepție a văzut în predarea Religiei în
școală un interes ascuns al Bisericii Ortodoxe. Nu “cultele religioase”
sunt problema A.S.U.R., ci numai Biserica Ortodoxă. De acea și apelul
lor numește în mod explicit “Biserica”. Aceste asociații au preocupări
și tulburări conspiraționiste. Nu au nici cea mai mică grijă pentru
“interesele copiilor”. Ei
au ce au cu Biserica Ortodoxă Română. Limbajul, atitudinea, apelurile
nu sunt altceva decât expresia unei uri, a unei aversiuni viscerale
împotriva religiei și a Bisericii Ortodoxe Române în special. Acești
oameni nu au liniște și nici vor liniște pentru alții atâta timp cât
creștinătatea are ceva de spus în educația din România.
Trebuie să ne mire că semnatarii acestui apel sunt oameni care înjură
creștinii? Oameni, cum este Doamna Alina Mungiu-Pipidi, care a realizat
o piesă de teatru pornografică și blasfemiatoare la adresa
creștinismului? Sau o organizație (SECS, sic!) care dorește
educație sexuală obligatorie
în școlile din România? Și știm foarte bine ce fel de sexualitate este
în mod special dorită ca educație pentru adolescenți și ce se înțelege
prin
“sănătate reproductivă”.
Până în prezent, scrisoarea deschisă a fost semnată de:
Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), Asociația Solidaritatea
pentru Libertatea de Conștiință, Asociația Mame pentru Mame, Centrul
FILIA, Asociația Umanistă Română, Societatea de Educaţie Contraceptivă
şi Sexuală (SECS) și Societatea Academică din România (SAR), GRADO,
Asociaţia Elevilor din Constanţa.
Iată mai jos și apelul făcut de Biserica Ortodoxă Română către Parlament.
Sfântul Sinod al Biserii Ortodoxe Române, în ședințele sale de lucru
din 16-17 Decembrie 2014 și 5-6 Februarie 2015, a luat act de Decizia
Curții Constituționale a României nr. 229 din 12 Noiembrie 2014,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59, din 23
Ianuarie 2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 9, alin. (2), teza întâi din Legea învățământului
nr. 84/1995 și a dispozițiilor art. 18, alin. (2), teza întâi din Legea
educației naționale nr. 1/2011.
Art. 18 din Legea educației naționale nr.1/2011 are următorul
conținut: (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial,
liceal și profesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a
trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat,
indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constutuțional de a
participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii. (2) La
solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a
tutorelui legal instituit pentru elevul monor, elevul poate să nu
frecventeze orele de Religie. În acest caz, situația școlară se încheie
fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul
căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru
frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate
fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor
prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele
religioase recunoscute oficial de stat.
În motivarea Deciziei Curții Constituționale se afirmă dreptul
părinților de a asigura educația copiilor lor minori potrivit propriilor
convingeri (paragr. 19), precum și obligația Statului român, neutru și
imparțial (paragr. 22), de a asigura predarea Religiei șși de a include
această disciplină în planul cadru de învățământ (paragr. 16). Școala
trebuie să fie descrisă pentru idei și valori religioase, de aceea
statului îi este interzis să adopte soluții legislative care pot fi
interpretate ca fiind lipsite de respect față de convingerile religioase
sau filosofice ale părinților (paragr. 20-21). Pe de altă parte, Curtea
Constituțională a României consideră că libertatea conștiinței și
religiei în domeniul învățământului religios trebuie să aibă întodeauna
un sens pozitiv – persoana alege să studieze religia, iar nu un sens
negativ – persoana alege să nu studieze religia (paragr. 19).
Menționăm că prezența disciplinei Religie în învățământul
preuniversitar românesc este în conformitate cu: prevederile art. 32,
alin. (7) din Constituția României (Statul asigură libertatea
învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În
școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin
lege); prevederile art. 32, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă și regimul general al cultelor (În învățământul de
stat și particular, predarea Religiei este asigurată prin lege cultelor
recunoscute). În contextul legislativ european, în mai multe țări ale
Uniunii Europene, este asumată o perspectivă similară cu cea precizată
în art. 18 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (disciplină
obligatorie, predată confesional): Austria, Cipru, Finlanda, Germania,
Grecia, Irlanda, Malta.
Pentru modificarea art. 18, alin. (2), în sensul celor stabilite prin
Decizia Curții Constituționale a României nr. 669 din 12 Noiembrie
2014, Patriarhia Română propune ca înscrierea la disciplina Religie să
se facă la începutul școlarizării, pentru toată perioada acesteia, de
către elevul major ori părintele sau tutorele legal instituit pentru
elevul monor, care va semna o cerere-tip de înscriere a elevului pentru
frecventarea orelor de Religie pe toată durata școlarizării. O eventuală
retragere a elevului de la orele de Religie sau o reânscriere a celor
care au renunțat pe parcursul școlarizării se va face tot prin cerere
scrisă, la începutul anului calendaristic, pentru anii școlari următori.
Școala are obligația să creeze condițiile necesare pentru ca elevul
major, părintele sau tutorele legal instituit să-și poată exercita
aceste drepturi.
Pentru susținerea acestei propuneri legislative aducem următoarele argumente:
1. Propunerea este în concordanță cu prevederile art. 29 și ale art. 32
din Constituția României, asigurând deopotrivă libertatea de conștiință
și dreptul la învățătură.
2. Asigurarea continuității studiului Religiei pe parcursul unui întreg
ciclu școlar respectă principiul didactic al învățării sistematice și
coerente.
3. Valabilitatea cererii-tip pe toată durata școlarității asigură
încadrarea personalului didactic pe catedre de Religie în unități de
învățământ preuniversitar, potrivit prevederilor legale în vigoare (în
prezent sunt aproximativ 6800 profesori de Religie, dintre care 4266
sunt titulari; majoritatea – 5445 de profesori de Religie – au obținut
grade didactice).
4. Pentru înscrierea elevilor la orele de Religie sunt necesare măsuri
administrative facile atât pentru părinții elevilor, cât și pentru
conducerile unităților de învățământ preuniversitar.
5. Disciplina școlară Religie propune, nu impune, valori spirituale și
morale ce stau la baza culturii europene și naționale, valori la care
elevii trebuie să aibă acces în mod real, deoarece au un rol formativ
deosebit, demonstrat și de studiile educaționale și sociologice în
domeniu.
Prin urmare, vă rugăm să susțineți propunerea Patriarhiei Române
pentru modificarea art. 18, alin. (2) din Legea educației naționale nr.
1/2011, în urma Deciziei Curții Constituționale a României nr. 669 din
12 Noiembrie 2014.
http://avereabisericii.ro/a-s-u-r-incita-la-ura-impotriva-bisericii-ortodoxe-si-sustine-birocratia-contra-intereselor-copiilor/
