285.
Care este articolul al X-lea din Simbolul Credinţei?
Acest
articol este: «Mărturisesc
un Botez întru iertarea păcatelor».
286.
De ce se vorbeşte despre Botez în Simbolul Credinţei?
Pentru
că Botezul este uşa prin care omul intră în Biserică, el e cea dintâi dintre
cele şapte
Sf. Taine.
287.
Ce sunt Sfintele Taine?
Sfintele Taine
sunt acele lucrări
sau acte sfinte
văzute, întemeiate de
Hristos şi săvârşite
de Biserică prin episcopul şi preoţii ei, prin care se împărtăşeşte
primitorului harul dumnezeiesc, nevăzut, mântuitor. Sunt lucrări văzute, pentru
că omul e trupesc, cum zice Sf. Ioan Gură de Aur: «Dacă ar fi netrupesc, ţi-ar
da aceste daruri aşa cum sunt, netrupeşti. Dar fiindcă sufletul
e împreunat cu
trupul, cele duhovniceşti
ţi le dă în semne
supuse simţurilor».
288.
Cine e săvârşitorul Sfintelor Taine?
Ca izvor
al Sf. Taine,
Mântuitorul Hristos este
şi săvârşitorul lor,
prin mijlocirea arhiereului
şi a preotului. Ca unul Care e prezent fără întrerupere în Trupul Său tainic,
adică în Biserică, Hristos şi numai El este săvârşitorul Sf. Taine. Episcopul
şi preotul nu sunt decât organele văzute, sfinţite ale Arhiereului şi Preotului
nevăzut Hristos, sunt iconomii Tainelor xi Dumnezeu, cum zice Sf. Apostol
Pavel: „Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi
iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu” (I Cor. 4, 1). Lucrul e atât de adevărat,
încât Sf. Taine îşi păstrează puterea, oricare ar fi viaţa preotului. Sf. Ioan
Gură de Aur zice: «Dacă harul ar căuta pretutindeni vrednicia, n-ar fi nici
Botez, nici Trup al lui Hristos, nici aducere înainte prin aceştia. Dar cum
Dumnezeu obişnuieşte să lucreze şi prin cei nedemni, harul Botezului nu e
vătămat întru nimic de viaţa preotului».
289.
Care e numărul Sfintelor Taine?
Sf.
Taine sunt în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Îmşărtăşania,
Preoţia, Nunta
şi Maslul. Acest număr e acela al darurilor Sf. Duh (Isaia 11, 2-3) şi răspunde
trebuinţelor duhovniceşti ale
omului. „Naşterea duhovnicească” e
dată prin Botez, „creşterea”;
prin Mirungere, „hrana”; prin Sf. Împărtăşanie; „puterea de a învăţa, sfinţi şi
conduce” (Matei 28,
19), prin Hirotonie
sau Preoţie; „înnoirea
morală”, prin pocăinţă; „sfinţirea
şi tăria legăturii căsătoriei”, prin Taina nunţii; „tămăduirea de bolile
trupeşti şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor care le-au cauzat”, prin
Maslu.
290.
Ce este Botezul?
Botezul
este acea Sf. Taină care, prin lucrarea văzută a întreitei cufundări în apă şi chemarea
Sf. Treimi, împărtăşeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte
păcate şi face pe cel ce o primeşte membru al Bisericii, născut la o viaţă nouă
în Hristos, cum zice Sf. Apostol Pavel: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos
lisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne- am botezat? Deci ne-am îngropat cu
El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin
slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Rom. 6, 3-4).
Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-l primesc, după cuvântul
Mântuitorului: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să
intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,
5). Sf. Grigorie Teologul zice că Scriptura cunoaşte trei feluri de naşteri:
cea trupească, cea din botez şi cea din înviere. Fără naşterea prin Botez, nu e
cu putinţă naşterea prin Înviere.
291.
De unde rezultă că Botezul este o Taină, şi nu un simbol?
Ştim
din cuvintele Mântuitorului către Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi din
Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). De aici
rezultă că în lucrarea văzută a cufundării în apă la Botez mai este şi o
lucrare nevăzută a Sf. Duh, prin care are loc o naştere din nou, sau, cum spune
Sf. Apostol Pavel, o „înnoire a vieţii” (Rom. 6, 4; Tit 3,
5). Sf. Apostol
Petru arată tot
atât de lămurit
că Botezul se
face „spre iertarea păcatelor”
(Fapte 2, 38), iertare care se dă prin curăţirea şi sfinţirea nevăzută a Sf.
Duh.
292. Din
ce rezultă trebuinţa
de a se
boteza toţi oamenii
pentru ca să se
mântuiască?
Rezultă
din următoarele:
1.
Toţi oamenii sunt întinaţi de păcatul strămoşesc (Iov 14, 4; Ps. 50, 6; Rom. 5,
12; Efes. 2, 3).
2.
Cei întinaţi de acest păcat nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu (I Cor. 15,
50; Apoc. 21, 27).
3.
Numai Botezul creştin, cu apă şi Duh, poate şterge acest păcat, făcând din omul
vechi făptură nouă, potrivit cuvântului Mântuitorului către Nicodim (Ioan 3,
3-7). Deci,
orice om are neapărată trebuinţă de Botezul cu apă şi Duh, spre a se putea
mântui. Aşa fiind, şi copiii trebuie botezaţi, pentru a nu-i lăsa lipsiţi de
împreunarea cu Hristos şi pentru a nu se întâmpla să moară necurăţiţi şi
nemântuiţi.
293.
Când a fost aşezată Sf. Taină a Botezului?
Sf.
Taina a Botezului a fost aşezată de Mântuitorul după slăvita Sa înviere, prin
porunca dată
Apostolilor şi, prin ei, Bisericii: „Mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19;
Marcu 16, 15-16). Plinătatea harului a fost dată numai după pogorârea Duhului
Sfânt, la Cincizecime (Fapte 2, 1-5; 19, 6). Deci de atunci s-a pus şi Botezul
în lucrare.
294.
Ce condiţii se cer pentru primirea Sf. Botez?
Cel
ce se botează trebuie să se pocăiască de toate păcatele săvârşite şi să creadă
în Iisus Hristos
ca în Dumnezeu şi ca în Mântuitorul lumii, cum îndeamnă Sf. Petru pe viitorii
primi creştini: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui
Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Sfântului
Duh” (Fapte 2, 38).
295.
Copiii, neîndeplinind cele două condiţii, de ce sunt botezaţi?
Copiii
sunt botezaţi pentru a li se şterge păcatul strămoşesc. Botezul lor se face
prin credinţa
altora. Unele din minunile Mântuitorului au fost săvârşite asupra anumitor
persoane nu pentru credinţa lor, ci pentru credinţa altora. Se cunoaşte cazul
slăbănogului care a fost adus înaintea Mântuitorului, prin deschiderea
acoperişului casei în care Se afla Domnul, şi vindecat pentru
credinţa celor care
îl purtau: „Iar
Iisus, văzând credinţa
lor, a zis slăbănogului: „Fiule, iertate îţi sunt
păcatele tale” (Marcu 2, 5). La fel se petrece lucrul cu vindecarea slugii
sutaşului (Matei 8, 5-13), precum şi cu vindecarea fiicei femeii cananeence
(Matei 15, 22-28). Copiii neopunând o piedică personală, dumnezeiescul har
poate lucra asupra lor prin Sf. Botez, fără rezistenţă. Copiii n-au
nevoie de pocainţă
pentru a primi
Botezul, pentru că
ei n-au păcate personale, ci numai pe cel strămoşesc.
Moartea copiilor nebotezaţi e un păcat care apasă greu asupra părinţilor. Sf.
Grigorie de Nyssa osândeşte pe cei ce amână Botezul251. Mântuitorul, zice Sf.
Irineu, «a venit ca pe toţi să-i mântuiască, pe cei care se nasc din nou prin
El în Dumnezeu: prunci, copii, tineri şi bătrâni».
296.
Ce adeveriri ne dă Sf. Scriptură despre Botezul copiilor?
Tăierea-împrejur,
care preînchipuia Botezul (Col. 2, 11-13), se făcea şi copiilor; potopul (I
Petru 3, 20-21) şi trecerea Mării Roşii (Ies. 14, 21-22), care preînchipuiau acelaşi
Botez, au fost petrecute şi de copii; făgăduinţa Sf. Duh spre iertarea
păcatelor e dată şi copiilor (Fapte 2, 38-39).
Sf. Apostoli Petru, Pavel şi alţii botează atâtea „case” sau „familii”, din
care nu puteau lipsi copiii. Se ştie cum Sf. Apostol Pavel a botezat „casa”
temnicerului din Filipi (Fapte 16, 33),
pe a lui Ştefana din Corint (I Cor. l, 16), pe a Lidiei (Fapte 16, 15), iar Sf.
Apostol Petru a botezat casa lui Corneliu (Fapte 10, 47-48) şi împreună cu Sf.
Apostol Ioan a împărtăşit, după Botez, Sf. Duh locuitorilor din Samaria, care
nu puteau fi fără de copii (Fapte 8, 12-17). Biserica
a rânduit chezaşia duhovnicească a părinţilor sufleteşti, după pildă chezaşilor
care vin cu slăbănogul la Mântuitorul, după aceea a sutaşului care dă chezăşie
pentru sluga lui şi după aceea a femeii cananeence, care dă chezăşie pentru
fiica ei, despre care am vorbit mai înainte (Matei 8, 5-13; 15, 22-28; 17,
14-18). Aceşti chezaşi se numesc naşi. Ei garantează că vor lua
sub ocrotirea lor
sufletească pe finii
lor, spre a-i
creşte în credinţă.
Naşii sunt mărturisiţi de
tradiţia bisericească.
297.
Care sunt efectele sau roadele Sf. Botez?
Roadele Sf.
Botez sunt: ştergerea
păcatului strămoşesc şi
a eventualelor păcate personale,
în cazul adulţilor şi celor maturi (Fapte 2, 38-39; 22, 16; Col. 2, 12-13; I
Petru 3, 21); renaşterea
duhovnicească prin primirea primului
har şi o viaţă
nouă în Hristos. Sf. Apostol Pavel zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat,
în Hristos v-aţi îmbrăcat0” (Gal. 3, 27) şi „Nu
eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2, 20).
298.
De ce mărturisim credinţa într-un singur Botez?
Pentru
că, după cuvântul Sf. Apostol Pavel, este „un Domn, o credinţă, un Botez” (Efes.
4, 5) şi pentru că, după cum e o singură naştere trupească, tot astfel e o
singură naştere duhovnicească. Botezul nu se poate deci repeta. Prin Botez se
şterge păcatul strămoşesc. Acest păcat e unul singur. Dacă o dată este şters,
nu mai este nevoie de un al doilea Botez, căci altfel s-ar presupune că primul
Botez n-a avut acest efect. Este
adevărat că prin Botez nu se şterge numai păcatul strămoşesc, ci şi toate
păcatele personale. Dar fiindcă Botezul îl împărtăşim copiilor, aceştia n-au
alte păcate, iar în cazul că ar fi vorba de adulţi, aceştia trebuie să se
pocăiască de păcatele săvârşite şi aşa să se apropie de Taina Botezului,
mărturisind credinţa în Iisus Hristos, adică după mărturisirea dreptei credinţe
a Bisericii (Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan). Adulţilor li se iartă,
prin Botez, atât păcatul strămoşesc, cât şi păcatele personale făcute până la
acea dată. Iată de ce, când vorbim despre efectele Botezului, înţelegem sau
spunem că prin el se iartă păcatul strămoşesc.
299.
Mai este un Botez în afară de cel din apă şi din Duh?
Mai
este şi Botezul muceniciei sau al sângelui, cum mărturiseşte Sf. Scriptură şi
Sf. Tradiţie.
„Tot cel ce va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu
pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32). „Căci cine
va voi sa-şi scape sufletul său, îl va pierde, iar cine îşi va pierde sufletul
pentru Mine, îl va afla„ (Matei 16, 25). Sf. Părinţi recunosc Botezul sângelui
şi-1 socotesc egal cu cel din apă şi din Duh, ba uneori chiar mai de preţ decât
acesta. După ce enumeră Botezul lui Moise, pe al lui Ioan şi pe al lui Iisus,
Sf. Grigorie Teologul adaugă: «Cunosc şi al patrulea Botez, cel prin mucenicie
şi sânge, cu care S-a botezat şi Hristos şi care e mai preţios decât altele, cu
cât el nu se mai întinează cu alte necurăţii».
300.
Este vreo deosebire între Botezul lui Ioan Botezatorul şi Botezul creştin cu
apă şi Duh, de care a fost vorba?
Da,
este o mare deosebire între ele. Căci botezul lui Ioan Botezătorul nu era
taină, ci numai
simbol. El nu curată păcatele, fiindcă nu era cu Duh, ci numai cu apă. Prin
scufundarea în apă el numai simboliză curăţirea internă. Deosebirea între cele
două botezuri au făcut-o:
1.
Însuşi Ioan Botezătorul, când a zis: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă,
iar Cel ce vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3,
11).
2.
Mântuitorul, când a spus ucenicilor Săi după înviere: „Ioan a botezat cu apă,
iar voi veti fi botezaţi cu Duh Sfânt, nu mult după aceste zile” (Fapte 1, 5).
3.
Apostolii înşişi, cu deosebire Sf. Apostol Pavel, care a botezat cu Botezul
creştin pe nişte foşti ucenici de ai lui Ioan în Efes, deşi aceştia primiseră mai
înainte botezul lui Ioan (Fapte 19, 1-6).
Deosebirea
trebuie s-o facem şi noi, deoarece astăzi există, chiar şi printre noi, multe
comunităţi religioase neoprotestante, care nu fac această deosebire şi care
practică un botez asemănător celui al lui Ioan, ca simbol, şi nu ca Taină,
dându-i forma creştină doar prin rostirea formulei: «În numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh».
