SĂRBĂTORILE CREȘTINE ANUALE

 288. De câte feluri sunt sărbătorile din cursul anului bisericesc?

După însemnătatea lor, ele sunt de două feluri, şi anume:

a) Sărbători domneşti (praznice împărăteşti), închinate preamăririi lui Dumnezeu sau uneia din Persoanele Sfintei Treimi, îndeosebi a Fiului lui Dumnezeu, Hristos Mântuitorul.

b)  Sărbători  ale  Sfinţilor  mai  aleşi,  între  care  cele  dintâi  sunt  sărbătorile  Maicii Domnului, cea dintâi dintre sfinţi.

289. Care sunt sărbătorile domneşti (praznicele împărăteşti) din cursul anului?

Sărbătorile domneşti din cursul anului sunt:

1. Paştele sau Sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai veche şi mai mare sărbătoare creştină, „săr

bătoarea sărbătorilor” şi „praznicul praznicelor”.

2. Înălţarea la cer a Domnului, care cade totdeauna Joia - la patruzeci de zile după

Înviere.

3. Rusaliile - numit în popor şi Duminica Mare - sau Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după Înviere, sau la zece zile după Înălţare.

4. Schimbarea la faţă a Domnului, 6 august.

5. Crăciunul sau Naşterea Domnului, la 25 decembrie.

6. Tăierea împrejur a Domnului, la 8 zile după Naştere, la 1 ianuarie (Luca 2, 21).

7. Boboteaza sau Botezul Domnului (Epifania sau Teofania # Arătarea Domnului), la 6 ianuarie.

8. Întâmpinarea Domnului (Stretenia), la 40 de zile după Naştere, adică la 2 februarie (Luca 2, 22 ş.u.).

9. Floriile, Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor, cu o săptămână înainte de Paşti, ziua intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (Matei 21, 1-10 şi Ioan 12, 12-18). În această zi se aduc la biserică, se binecuvintează şi se împart stâlpări sau ramuri verzi de salcie, în amintirea ramurilor de finic cu care mulţimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Lui în Ierusalim; ele sunt totodată simbolul (semnul) biruinţei împotriva morţii câştigată de Domnul.

1O. SFÂNTA TREIME, a doua zi după Rusalii

11. Tot între praznicele împărăteşti se numără, de obicei, şi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

Primele trei sărbători şi a noua sunt sărbători mişcătoare, sau schimbătoare, adică data lor depinde de data Paştelui, care se schimbă în fiecare an; celelalte sunt sărbători cu dată fixă, adică ele cad în fiecare an în aceeaşi zi a lunii, dar nu în aceeaşi zi din săptămână.

290. Care sunt praznicele Maicii Domnului, adică sărbătorile mai însemnate închinate Sfintei Fecioare?

Acestea sunt patru, şi anume:

1. Naşterea Maicii Domnului, sau Sântă-Maria mică, la 8 septembrie.

2. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Vovidenia sau Ovedenia, la 21 noiembrie.

3. Buna-Vestire sau Blagoveştenia, la 25 martie.

4. Adormirea Maicii Domnului, sau Sântă-Maria mare, la 15 august. Aceste sărbători sunt zugrăvite de obicei pe tâmpla sau catapeteasma bisericii, în rândul sărbătorilor domneşti, fiind deci soc

otite ca praznice împărăteşti, deoarece Sfânta Fecioară e Împărăteasa Cerului, fiind cea mai aleasă dintre sfinţi.

291. Care sunt sărbătorile sfinţilor mai aleşi din cursul anului?

Sunt următoarele:

1. Sf. Marele Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, la 26 octombrie.

2. Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, la 8 noiembrie:

3. Sf. Marele Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, la 6 decembrie.

4. Sf. Arhidiacon şi întâiul mucenic, Ştefan, la 27 decembrie.

5. Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei-Capadociei, la 1 ianuarie.

6. Sf. Ioan Botezătorul, Proorocul şi Înainte Mergătorul Domnului, la 7 ianuarie.

7. Sf. Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, la 23 aprilie.

8. Sf. Împăraţi Constantin şi maica sa, Elena, la 21 mai.

9. Sf. Apostoli Petru şi Pavel (Sânpetru), la 29 iunie.

10. Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, la 20 iulie.

În unele calendare de perete mai noi, atât Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât şi Tăierea capului Sf. Ioan sunt însemnate cu cruce neagră, deci ca sărbători bisericeşti fără ţinere. La sfinţi, se serbează, de obicei, ziua morţii lor, care e socotită ziua naşterii lor spre cele veşnice.

292. Cum trebuie să ţinem sărbătorile?

În primul rând dând răgaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din vălmăşagul treburilor şi grijilor lumeşti. Al doilea, prin mergerea la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămâne, cu grija pentru cele ale sufletului,  cu  fapte  de  milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ş.a.), sau cu îndeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca de pildă, participarea la adunări de învăţătură creştină şi de sporire în virtute, citire din Sfânta Scriptură sau din cărţi cu cuprins folositor.