43.
Avem şi alte dovezi despre insuflarea Sf. Scripturi?
Avem
dovezile păstrate de Sf. Tradiţie. În adevăr, mulţi Părinţi şi Scriitori
bisericeşti dau mărturie despre insuflarea Sf. Scripturi. Astfel, Sf. Irineu
spune că Scriptura e desăvârşită fiindcă e insuflată de Cuvântul şi de Duhul
lui Dumnezeu. Gura Domnului, Duhul Sfânt, a rostit cuprinsul Sf. Scripturi,
declara Clement Alexandrinul.
44.
Ce este insuflarea dumnezeiască?
Insuflarea sau
inspiraţia dumnezeiască este
acea înrâurire specială a
lui Dumnezeu asupra autorului
sfânt prin care: 1) mintea lui se luminează în mod excepţional prin lucrarea
Duhului Sfânt, primind o putere de pătrundere în tainele adevărurilor
dumnezeieşti şi căreia i se comunică în parte şi adevăruri noi, la care n-ar fi
putut ajunge niciodată cu puterile proprii, iar voia să se întăreşte pentru a
se hotărâ şi persista în cele bune; 2) aghiograful este îndemnat să scrie ceea
ce ştie şi ceea ce i se va comunica, ca de sus; şi 3) aghiograful este ajutat
să nu cadă în vreo greşeală. Atenagora spune că Duhul Sfânt se serveşte de gura
Proorocilor ca de un organ, aşa cum flautistul sufla într-un flaut. Sf.
Ipolit lămureşte că Proorocii vorbeau numai puşi în mişcare de Cuvântul
(Logosul), Care se unea cu ei şi Care, asemenea obiectului cu care se atinge
chitara, îi facea să vestească lucrurile voite de Dumnezeu. Insuflarea ne-o
arată limpede Teofil al Antiohiei, în lămurirea pe care o dă în această
privinţă: «Profeţii care istorisesc facerea lumii n-au fost de faţă atunci, dar
era de faţă Înţelepciunea lui Dumnezeu, cea care era în El, şi Cuvântul cel
Sfânt al Său, Care este totdeauna împreună cu El. Acest Cuvânt, fiind Duhul lui
Dumnezeu, Începutul, Înţelepciunea şi Puterea Celui Prea Înalt, S-a coborât
asupra Profeţilor şi, prin ei, a vorbit despre facerea lumii şi despre toate
celelalte. Cuvântul lui Dumnezeu S-a folosit de Moise ca de un organ. În
marea Sa inţelepciune, Dumnezeu vorbeşte prin oameni, asemenea oamenilor,
spre a se face înteles.
45.
Sf. Scriptură poate fi înţeleasă uşor?
Nu. Întelegerea
Sfintei Scripturi nu
este la îndemâna fiecăruia dintre
noi, oamenii, fiindcă
adevărurile pe care ea ni le prezintă sunt mai presus de mintea noastră
omenească, sunt adevăruri dumnezeieşti care se adresează celor credincioşi şi
cu viaţă duhovnicească. De altfel, ea însăşi mârturiseşte că tâlcuirea ei nu e
lucru uşor. La întrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea
din proorociia lui Isaia, dacă înţelege ce citeşte, cel întrebat răspunde: „Cum
aş putea, de nu mă va călăuzi cineva?” (Fapte 8, 31). Sf. Apostol Petru scrie
astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: „În toate epistolele sale sunt
unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le
răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru 3,
16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118 sunt nu numai o laudă sinceră a
Legii Domnului, ci şi o rugăciune neîntreruptă pentru dobândirea adevăratei ei
înţelegeri. Sf.
Părinţi şi Scriitori bisericeşti au arătat, în repetate rânduri, greutăţile
întâmpinate pentru înţelegerea. Sf. Scripturi. Origen spune că înţelesul
Scripturii nu se descoperă de la început cititorilor, mai ales celor
necunoscători în lucrurile dumnezeieşti, sau care sunt necredincioşi ori
nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindcă înţelesul Scripturii e un lucru
supraomenesc36. Puţinătatea înţelegerii noastre nu poate pătrunde strălucirea
dogmelor. Aceasta e una din cauzele principale ale căderii în erezie.
Fericitul Augustin ne recomandă ca
părţile neînţelese din Scriptură să le apropiem de altele, care sunt clare,
spre a le pătrunde unele prin altele. Sf. Ioan Damaschin ne îndeamnă ca:
«dacă citim o dată, de două ori, şi nu înţelegem ce citim, să nu ne trândăvim,
ci să stăruim, să medităm, să întrebăm. Căci spune Scriptura: „Întreabă pe
tatăl tău şi-ţi va da de ştire, întreabă pe bătrâni şi-ţi vor spune” (Deut. 32,
7). Cunoştinţa nu este a tuturor».
