Ultimele articole pedagogice pe care le scrieți au profunde semnificații religioase. Vă rugăm să ne explicați această direcție de gândire.
Este adevărat că scriu și public actualmente pentru un portal religios,
Doxologia. Dar paleta temelor abordată e mai largă, nu mă restrâng doar
la subiecte cu conținut religios. E un spațiu mai ferit de ingerințe de
ordin politic, de interese de tot felul, paradoxal – oarecum neutru
ideologic. Acolo mă simt mai liber, exprim ce vreau fără nicio temere că
aș face partizanat politic. De ce am scris și despre educația
religioasă? Pentru că și această componentă a educației trebuia tratată
cu respect, cu responsabilitate și profesionalism. Mă tem că teologii nu
ar fi reușit să o abordeze convenabil, de aceea, eu, ca pedagog laic,
am cutezat să mă apropii de această secvență curriculară. Știu că
subiectul stârnește multe patimi și că este deseori instrumentalizat de
exponenți ai mai multor interese. Eu cred că educația pentru
cunoașterea valorilor religioase este o componentă educațională
serioasă, chiar problematică, e o topică a pedagogului, și mai puțin a
celor de pe margine…
Au existat în ultima vreme foarte multe voci de părinți și câteva
organizații ne-guvernamentale care au acuzat că religia este prea
prezentă în clasa de elevi. Este religia în măsură să tulbure formarea
personalității tinerilor? Care este granița dintre îndoctrinare și
educație axiologică?
Prea prezentă? O ora pe săptămână vi se pare mult? Nu prea cred… Da,
cunosc luările de poziție – mai vechi sau mai recente. Îndoctrinezi prin
educația religioasă în aceeași măsură în care îndoctrinezi prin
literatură, istorie, muzică sau matematică… Depinde cum sunt predate
toate acestea! Potențialul îndoctrinator al unei discipline depinde de
maniera în care se transmite un anumit bagaj de cunoștințe, de tipul de
argumentare etalat de profesor, de natura relației dintre educator și
educat etc. Religia, ca disciplină școlară, cu un conținut atent
structurat și predată în mod convenabil din punct de vedere metodic, are
un uriaș potențial culturalizator, edificator, formator – aceasta este
premisa după care mă conduc. E o disciplină ce concurează, alături de
istorie, geografie, limbă, literatură etc. la conturarea identității
culturale a persoanei. Și se poate constitui într-o bază prealabilă
pentru formarea unui individ capabil să se raporteze responsabil și în
cunoștință de cauză la alteritate. Că sunt excese, că se alunecă în
retorică desuetă și catehizare ieftină, o știu prea bine. Deraieri sunt,
dar nu mai multe decât în cazul predării altor discipline…
http://www.doxologia.ro/educatie/ora-de-religie/indoctrinezi-prin-educatia-religioasa-la-fel-ca-prin-literatura-istorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu