Marcel Răduţ
9 martie 2015, 18:11
În agora românească, pentru prima oară în istoria noastră
post-decembristă, s-au confruntat direct şi incisiv forţele anti-clericale,
seculariste şi forţele creştine, bisericeşti. Miza imediată a acestei confruntări
a fost Ora de Religie, dar implicaţiile sunt cu mult mai mari şi cu efecte în
timp încă dificil de estimat. La finalul confruntării,
victoria este a Bisericii. Conform Ministerului Educaţiei, ”până vineri, 6
martie, ora 18:00, la nivelul întregii ţări, au fost introduse 2.123.645 de
cereri, reprezentând 89,75% din totalul celor 2.366.086 de elevi eligibili să
formuleze cereri pentru a lua parte la ora de religie.” Altfel spus, tabăra
anti-clericală şi secularistă înregistrează o înfrângere deplorabilă, căci
părinţii şi elevii români, în marea lor majoritate, au decis că Ora de Religie
este folositoare. Care au fost motivele acestei înfrângeri fără replică a
seculariştilor? Înainte de toate, există un motiv moral. Seculariştii nu au
acţionat din dorinţa de a oferi o alternativă morală la educaţia religioasă.
Fantoşa cu ”Istoria Religiilor”, promovată ca aşa-zisă alternativă, exprimă fie
o imaturitate conceptuală, fie rea-voinţă pentru că din ”Istoria Religiilor” nu
poţi învăţa un sistem de norme morale, ci doar... o istorie despre religii.
Propunerea ca "Educaţia civică" să fie variantă la Ora de Religie
este identic de superficială, pentru că la ora de educaţie civică înveţi despre
ce înseamnă a fi cetăţean, despre drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, nu
despre sensul vieţii ori despre vreo morală superioară. Orbiţi în dorinţa lor
de a lovi cu orice preţ în Biserică, de a izgoni Biserica din spaţiul public şi
mai ales, de a seculariza forţat şi la modul absolut şcoala românească, în
detrimentul tradiţiei colaborării străvechi dintre şcoala românească şi
Biserică - întreruptă doar de dictatura comunistă - activiştii secularişti şi
anti-clericali au devenit antipatici pentru cei mai mulţi dintre români şi
surprinzător, au reuşit "performanţa" să transforme Biserica într-o victimă
a contextului. Spun surprinzător pentru că atmosfera în care a fost lansată
campania împotriva Orei de Religie era extrem de toxică Bisericii lui Hristos,
datorită feluritelor acuze aduse mai ales Bisericii Ortodoxe, despre
colaborarea cu mediul politic, afacerile lumeşti etc. Seculariştii trebuie să
înveţe - dacă cumva viziunea lor despre om şi Univers le îngăduie - că un bine
nu poate fi înlocuit decât de un bine superior. Ei au eşuat în a propune pentru
copiii noştri ceva mai bun decât Ora de Religie, au înregistrat deci, un eşec
moral. Un alt motiv al înfrângerii seculariştilor este încercarea lor
neinspirată de a amesteca în acelaşi malaxor realităţi diferite ale vieţii
religioase. Faptul că unii clerici au colaborat cu mediul politic, mai mult pentru
interese lumeşti decât pentru interesul Bisericii, faptul că unii clerici sunt
corupţi, înfiorătoare grozăvii ale "negustoriei cu cele sfinte",
faptul că unele dintre proiectele bisericeşti par unora a fi inutile şi doar
expresia unor orgolii personale, toate slăbiciunile din viaţa bisericească pe
care le-au amintit, în această perioadă, seculariştii şi aliaţii lor au fost
mai puţin importante pentru părinţi şi elevi decât înscrierea la Ora de Religie
şi folosul duhovnicesc al acestei discipline. Un al treilea motiv ar fi
încrederea prea mare pe care au avut-o seculariştii în curentul
anti-bisericesc, aşa cum acesta părea să fie definit de rezultatele unor
sondaje de opinie. Ei au mizat pe scăderea încrederii în Biserică despre care
vorbesc sondejele din ultimele luni şi au crezut că această deteriorare
accelerată a imaginii Bisericii în societate ar exprima şi deteriorarea
încrederii românilor în... Dumnezeu. Căci aici există o subtilitate a gândirii
şi trăirii religioase româneşti pe care mult prea moderniştii şi avântaţii
noştri secularişti nu au fost capabili să o perceapă şi chiar dacă măcar au
intuit-o, nu au reuşit să o înţeleagă. Ajungem astfel la al patrulea motiv al
înfrângerii seculariştilor, acela că sunt străini de cunoaşterea şi înţelegerea
mentalităţii noastre. Românul zice "să nu faci ce face popa, ci să faci ce
zice popa"! Altfel spus, în această înţeleaptă, deşi aparent glumeaţă,
zicală se ascunde o parte din taina relaţiei românului cu Dumnezeu: românul
ştie că preotul este om supus păcatului, slăbiciunilor omeneşti, că preotul
este doar un intermediar către Dumnezeu, sfinţit de Biserică, dar nu implicit
şi sfânt, un slujitor îngăduit de Dumnezeu - un martor, cum zicem la rugăciunea
Spovedaniei - românul nu se încrede mai întâi în faptele preotului, deşi le
laudă atunci când sunt creştineşti, fără a le urma întotdeauna prin propriile
fapte şi le critică, le ironizează fără milă, atunci când sunt prea lumeşti,
uitând de propriile păcate, românul deci se încrede, înainte de toate, în "ce
zice popa", adică în Învăţătura lui Hristos. A fost o subtilitate greu de
digerat pentru minţile înfierbântate ale seculariştilor noştri. Motive - a se
citi greşeli - care au dus la înfrângerea seculariştilor sunt mai multe, însă
eu mă opresc aici cu lista. Mai spun doar că mă amuză şi deopotrivă mă
întristează schelălăiturile cu care seculariştii şi aliaţii lor, şocaţi de
halul în care au fost învinşi, îşi plâng înfrângerea, lamentându-se că românii
nu ştiu ce vor, că sistemul a manipulat, că nu suntem europeni, că bla, bla,
bla... Un pic de demnitate în atfel de momente le-ar fi de mai folos decât un
vacarm inutil şi degradant pentru ideile pe care le promovează - multe dintre
ele, de altfel, folositoare societăţii româneşti. Probabil că după ce vor
renunţa să se lamenteze, seculariştii vor deschide alte fronturi de atac
împotriva Bisericii. Sunt liberi s-o facă, noi vom fi aici şi ne vom apăra
credinţa. Victoria exprimată prin înscrierea la Ora de Religie a majorităţii
elevilor români trebuie să dea de gândit însă şi membrilor Bisericii lui
Hristos, cu precădere celor din Biserica Ortodoxă Română, care a fost în linia
întâi a acestei lupte. Cutia Pandorei a fost deschisă, Ora de Religie se află
de acum oficial pe "lista neagră" a celor care doresc ca Biserica să
fie marginalizată, alungată din agora şi exilată în spaţiul vieţii private.
Elevii ştiu de acum că au dreptul oficial să se înscrie, dar şi să se retragă
de la Ora de Religie şi vor conştientiza tot mai bine acest drept, astfel că
aşteptările lor de la Ora de Religie vor fi tot mai mari, pe măsură ce ajung în
clasele de liceu. Este un lucru bun ca elevii să participe la Ora de Religie
din dorinţa lor şi nu forţaţi de regulamentele şcolare, însă păstrarea acestei
atitudini presupune eforturi permanente şi consistente din partea profesorilor
de religie, clerului şi administraţiei bisericeşti. Dorinţa elevilor de a urma
cursurile Orei de Religie trebuie de acum înainte gestionată cu mare atenţie şi
delicateţe de către Biserică. În tumultul luptei pentru Ora de Religie, s-a
discutat aprins despre conţinutul manualelor de Religie, subiect care necesită
o analiză urgentă şi foarte serioasă la nivelul înaltelor foruri bisericeşti.
Sunt necesare schimbări majore de formă şi de conţinut. Înainte de toate,
aceste manuale trebuie să promoveze colaborarea dintre cultele religioase, mai
ales dintre Bisericile surori - Biserica Ortodoxă Română, Biserica
Romano-Catolică şi Biserica Greco-Catolică. Bisericile trebuie să lucreze
împreună pentru a se apăra şi pentru a păstra vie credinţa în sufletele
oamenilor. O împreună lucrare fără a se amesteca ceea ce nu poate fi amestecat,
cum ar fi diferenţele dogmatice, dar al cărei scop final trebuie să fie
mărturisirea credinţei. Diferenţele dogmatice dintre Biserici pot fi lăsate în
seama catehizării în parohie, iar abordarea acestui subiect trebuie mai ales
echilibrată cu prezenţa cultelor religioase din România în diferite structuri
de colaborare inter-religioase naţionale, europene şi internaţionale. Este
nepermis ca la nivel oficial să promovăm colaborarea dintre cultele noastre în
astfel de structuri, iar la Ora de Religie să ne ponegrim. Ce vor mai înţelege
elevii? Manualele de Religie trebuie să cuprindă, acolo unde vârsta elevului
permite, o definire mai clară şi prietenoasă a relaţiei dintre Ştiinţă şi
Credinţă. Ştiinţa este un instrument minunat de cunoaştere îngăduit omului de
către Creator, ştiinţa poate ajuta mântuirii omului în măsura în care slujeşte
omului, fără a-l transforma însă pe om într-un idol. În Era Internetului şi a
zborului cosmic ar fi o gravă eroare de pedagogie să ignorăm marile progrese
ale Ştiinţei moderne - cele folositoare fiinţei umane - şi mai ales, să le
demonizăm. Nu în ultimul rând, în manualele de Religie trebuie evitate orice
fel de exagerări dogmatice, orice prelegeri care sunt peste vârsta sufletească
a elevului, precum şi orice exemple care-L prezintă pe Dumnezeu mai mult ca un
Dumnezeu al dreptăţii, decât ca un Dumnezeu al milei. Copiii noştri trebuie să
înveţe să-L iubească pe Dumnezeu, nu să se teamă de El. Lupta pentru Ora de
Religie se mută de acum în şcoală şi în parohie. Profesorul de Religie trebuie
să înţeleagă un adevăr simplu: cariera lui este dependentă de nivelul de
credinţă al elevilor şi părinţilor acestora. Dacă profesorul de Religie va
insista, din lene, din rutină, din slăbiciune sufletească, să fie doar un
pedagog laic, transformând Cuvântul lui Dumnezeu într-o biată grilă de notare,
alungând iubirea de Dumnezeu şi de oameni din spaţiul Orei de Religie, atunci
să fie conştient că probabilitatea ca elevii să renunţe la Ora de Religie va fi
tot mai mare. Elevii vor avea probabil dreptul să renunţe oricând la Ora de
Religie şi sunt convins că-şi vor exercita acest drept, dacă vor fi determinaţi
să facă asta. Profesorul de Religie nu-şi poate îngădui slăbiciuni omeneşti, ca
alţi colegi din şcoală. Profesorul de Religie nu poate fi sever, răutăcios,
superficial în ceea ce spune şi face. Ora de Religie trebuie să fie un spaţiu
al dialogului, al comunicării sufleteşti, al descoperirii Iubirii de oameni şi
de Dumnezeu, o oră de şcoală pe care elevii să o aştepte cu nerăbdare şi cu
bucurie. Preoţii din parohii trebuie să-şi asume dezvoltarea relaţiei cu
profesorii de Religie din şcolile aflate în parohia lor. Lenea duhovnicească
trebuie alungată şi preotul să înţeleagă un alt simplu adevăr: elevii sunt
viitorii credincioşi maturi, ei vor forma parohia, fără ei, parohia dispare.
Preotul şi profesorul de Religie slujesc împreună Biserica lui Hristos, deci
trebuie să colaboreze. Administraţia bisericească a dat dovadă, în aceste zile,
de o mare capacitate de mobilizare, însă nu ştiu dacă un efort identic va putea
fi susţinut la fiecare început de ciclu şcolar. Va fi nevoie, prin urmare, de
dezvoltarea unor mecanisem reale şi permanente de promovare a Orei de Religie,
precum şi de implementarea unor măsuri de disciplinare a inspectorilor de
Religie, a profesorilor de Religie şi a preoţilor din parohii pentru creşterea
calităţii şi eficienţei Orei de Religie. Adevăratul efort al administraţiei bisericeşti
va fi acela de a renunţa la amorţeala birocratică, acceptând coborârea în
universul real al elevului român, pentru a modela permanent Ora de Religie
conform cu necesităţile sufleteşti ale acestuia. Activităţile care poartă
amprenta sistemului de învăţământ laic - cercuri pedagogice, simpozioane,
conferinţe, mese rotunde, concursuri şcolare, olimpiade etc. - sunt necesare,
dar nu suficiente şi prezintă pericolul golirii de mesaj duhovnicesc al
disciplinei Religie. Administraţia bisericească poate şi trebuie să dezvolte
catehizarea în parohie - şcoala de duminică - ca acivitate complementară Orei
de Religie, să iniţieze acţiuni pentru tineri mult mai diverse, flexibile în
forma de manifestare şi consistente ca mesaj duhovnicesc în colaborare cu organizaţiile
de tineret creştine şi cu grupurile parohiale de tineri - acolo unde acestea
există şi unde nu există, să fie înfiinţate - pentru susţinerea Orei de Religie
şi totodată, pentru dezvoltarea educaţiei religioase a tinerilor. În concluzie,
victoria Orei de Religie trebuie să dea de gândit tuturor celor implicaţi şi
mai ales, celor care acum sunt victorioşi, adică nouă, membrilor Bisericii lui
Hristos. Altfel, această victorie se poate transforma pentru noi, creştinii,
într-o înfrângere de coşmar..
Citeste mai mult: adev.ro/nkyezx
Citeste mai mult: adev.ro/nkyezx
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu