Transformarea orei de religie din disciplină obligatorie în
disciplină opțională, prin decizia luată de Curtea Constituțională a
României la sfârșitul anului trecut, a generat un val de nemulțumiri
atât din partea profesorilor și reprezentanților cultelor din țara
noastră, cât și din partea unui număr important de părinți, care au
văzut în această decizie un atentat la sănătatea morală a copiilor.
Totul a început odată cu cererea făcută în acest sens de către
profesorul buzoian de filozofie Emil Moise, cel care, de altfel, din
2006 se războiește cu Biserica Ortodoxă Română și pentru scoaterea
icoanelor din școli. Profesorul din Buzău, care are și studii de drept,
își argumentează demersul prin aceea că „dispoziția care le permite
copiilor să participe sau nu la ora de religie ar trebui să fie
reglementată de o cerere bazată pe participare, nu pe neparticipare”,
prin acesta situația fiind practic răsturnată, deoarece se presupune din
oficiu că elevii nu participă la ora de religie, așa cum tot din oficiu
se presupune că ei sunt obligați să participe la celelalte discipline
din trunchiul comun. Curtea Constituțională a României a dat dreptate
profesorului Moise și, implicit, tuturor persoanelor și organizaților
sau asociațiilor ateiste din țara noastră. „Oferta educațională
referitoare la disciplina religie este de natură să afecteze libertatea
de conștiință”, se motivează în decizia CCR, iar „manifestarea liberă a
opțiunilor implică în mod necesar inițiativa proprie a persoanei, în
sensul frecventării disciplinei religie, și nu consimțirea tacită sau
refuzul expres”.
Reacția Bisericii Ortodoxe Române a venit imediat. Într-un
comunicat remis presei în luna noiembrie a anului trecut, BOR a spus:
„Decizia Curții Constituționale privitoare la ora de religie marchează o
nouă provocare pentru misiunea Bisericii în societatea românească. Din
acest motiv, Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toți credincioșii ei să
apere și să promoveze valorile credinței creștine și ale spiritualității
românești, în relație cu instituțiile publice și cu societatea
românească în general”. La această oră, după epuizarea termenului
acordat de minister, aproximativ 2.000.000 de elevi au optat pentru ora
de religie.
„Cruciada” pornită de organizațiilor seculariste și de atei împotriva
orei de religie și a icoanelor de pe pereții unităților de învățământ
este veche. Timp de aproape două decenii în societatea românească s-a
purtat un război de uzură, cu perioade de acalmie, întrerupte de atacuri
violente nu doar la adresa orei de religie și a icoanelor din școli, ci
și la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a reprezentanților ei,
vinovați de „îndoctrinarea” tinerei generații.
Protagoniștii acestei drame sunt, pe de o parte, tabăra secularistă,
alcătuită din organizații, asociații sau persoane fizice autointitulate
umaniști seculari. De cealaltă parte a frontului, Biserica Ortodoxă,
care în toți acești ani a susținut cu tenacitate prezența disciplinei
religie în trunchiul curricular comun al disciplinelor de studiu. La
mijloc sunt elevii.
Referindu-ne strict la ora de religie, dacă delatorii își
argumentează demersurile prin aceea că prezența acestei discipline în
trunchiul comun reprezintă un atac la adresa libertății de gândire,
subliniind în același timp „pericolul îndoctrinării”, Biserica susține
că elevii au dreptul la o educație religioasă, conformă credinței lor.
Practic, redusă la esență, în această luptă există numai doi combatanți:
ateii – persoane fizice, organizații și fundații seculariste, și
credincioșii.
În tot acest timp școala a fost spațiul de manifestare explicită a
acestei lupte. De fapt, așa cum se întâmplă de 25 de ani de când există
societate civilă în România, multe dintre marile dispute sociale s-au
dus pe terenul extrem de fragil și de expus al sistemului de învățământ.
Religia, disciplină opțională – un prim pas spre eliminarea acestei discipline?
Se poate spune că democrația în România a mai repurtat o victorie
răsunătoare în lupta omului modern cu „obscurantismul”. Încercând să
liniștească temerile generate de decizia CCR, Ministerul Educației a dat
asigurări că ceea ce s-a suspendat este doar modalitatea de opțiune și
că nu s-a pus niciun moment problema ca religia să fie scoasă din
trunchiul comun: „ea rămâne în continuare obligatorie”, a spus
secretarul de stat Liliana Preoteasa, pentru școală și pentru minister,
opțiunea revenind părintelui și elevului. E greu de spus cât de
obligatorie mai poate fi o disciplină la care elevii sunt liberi să
participe sau nu și e periculos să ne gândim cum ar fi dacă aceeași
atitudine ar avea-o ministerul și față de celelalte discipline din
trunchiul comun – obligatorii pentru școală și pentru el, dar la libera
alegere a elevului și părintelui acestuia. Câți elevi ar opta să
studieze matematica, fizica, chimia, spre exemplu? E îndoielnic că, puși
în fața unei astfel de opțiuni, 100% din elevi ar da buzna cu entuziasm
să se înscrie la aceste ore. Practic, transformarea religiei în
disciplină opțională pare primul pas spre eliminarea acestei discipline
din școală.
Efectele practice ale unei decizii CCR cu bătaie lungă
O primă consecință a aplicării deciziei CCR este, așadar, aceea că,
în virtutea psihologiei școlarului de a renunța la o disciplină mai
degrabă decât la a solicita să participe la aceasta, numărul cererilor
va fi unul redus. La asta adăugăm opinia unui număr de părinți
nereligioși conform căreia religia îi îndoctrinează pe copii, răpindu-le
libertatea de gândire.
De altfel, cu puține zile înainte de atingerea termenului-limită până
la care se puteau depune aceste cereri, ministrul Educației, Sorin
Cîmpeanu, anunța nu fără o undă de teamă: „Până azi (marți, 3 martie)
avem 1 milion 265 de mii de solicitări din 3 milioane 95 de mii de
elevi, inclusiv clasa pregătitoare”, cifra reprezentând puțin peste o
treime din totalul elevilor. În aceste condiții, ministrul și-a
manifestat temerea că salariile multor profesori de religie nu vor mai
fi justificate, iar dascălii vor da în judecată ministerul. Acest lucru a
început deja să se întâmple.
Scandalul orei de religie în școli ia, așadar, amploare: profesorii
amenință Ministerul Educației cu sute de procese, confuzia a atins cote
ridicate, deoarece cadrele didactice se tem că nu vor mai avea ore
pentru a-și complete normele de predare și, ca o consecință logică, își
vor pierde locurile de muncă.
De altfel, Ministerul Educației, prin gura ministrului Sorin
Cîmpeanu, a făcut publice săptămâna trecută câteva date deloc
liniștitoare. Astfel, în momentul de față, în școli, din 6.000 de
profesori de religie, 4.200 sunt titulari angajați pe perioadă
nedeterminată. „Ne putem trezi cu o sumedenie de procese pe dreptul
muncii”, a atras atenția acesta.
Starea de nesiguranță creată de decizia CCR în rândul profesorilor de
religie îi face pe aceștia să se gândească chiar la părăsirea
sistemului. Rezultatul în timp: scăderea numerică și valorică a
personalului care va preda religia în școli.
O altă consecință, care unora le-ar putea părea neglijabilă și care
decurge firesc din hotărârea CCR, este aceea că elevii care nu vor
participa la ora de religie nu vor putea beneficia de acele sutimi pe
care o notă bună la această disciplină le-ar putea aduce mediei generale
la sfârșitul anului, aspect extrem de important mai ales în cazul
anilor terminali, de final de cicluri.
O decizie cel puțin ciudată și o grabă greu de explicat
După ce la începutul acestui an a declarat că părinții pot depune
cereri de înscriere a copiilor la ora de religie începând cu anul
următor, ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, a venit cu o decizie-șoc,
declarând că cererile respective trebuie depuse până pe data de 9 martie
(de fapt, 6 martie, ultimele două zile din interval picând în weekend),
atunci când expiră termenul de 45 de zile de la publicarea în Monitorul
Oficial a Deciziei Curții Constituționale. Ministrul și-a motivat
schimbarea de poziție prin faptul că „aceea a fost o primă declarație pe
care am dat-o înainte să mă consult cu colegii de la Departamentul
Juridic, care mi-au explicat impedimentele”.
Decizia este însă cu atât mai greu de explicat cu cât acea răzgândire
bruscă la nivelul ministerului a generat haos în școală. Timpul alocat
înscrierilor a fost extrem de scurt, iar elevii care nu au apucat să-și
depună cererile nu vor mai face religie. În plus, poziția acestei
discipline devine una extrem de delicată, de nefericită, în concertul
celorlalte discipline. Ea va juca de acum înainte rolul Cenușăresei, ora
de religie fiind împinsă pe pozițiile extreme ale orarului zilnic, fie
la începutul orelor de curs, fie la sfârșitul acestora, „pentru a nu
împiedica programul elevilor care nu fac religie”, după cum a declarat
Sorin Câmpeanu Agenției de presă HotNews.
Graba inexplicabilă a ministerului de a tranșa în acest mod problema
orei de religie nu poate fi justificată decât într-un singur mod: cineva
își dorește ca această disciplină să dispară cât mai curând posibil din
școli. Nu e vorba despre faptul că nu era constituțional ca elevii să
facă cereri pentru a nu participa la ora de religie, ci pur și simplu
despre un atac direct și pervers la adresa acestei discipline. Și cum
presiunea organizațiilor antireligioase a fost uriașă, ne putem imagina
cine și de ce vrea să arunce religia afară din școli. Societatea se află
deja la mâna minorităților de tot felul. În fața pretențiilor formulate
de acestea de a nu fi deranjate în convingerile și crezurile lor,
majoritarii fac câte un pas înapoi, renunțând în favoarea lor la
convingerile și crezurile lor. Trăim într-o lume de confuzie
generalizată și de dispariție a valorilor care l-au încununat pe om de-a
lungul lungii sale evoluții spirituale. Dacă o mână de oameni crede că
Decalogul și Fericirile de pe munte sunt expresii ale obscurantismului
și îndoctrinării, este înfiorător să ne gândim cum va arăta viitorul.
http://www.tribunainvatamantului.ro/ora-de-religie-pledoarie-pentru-educatie-identitate-spirituala-si-valorile-omului/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu