95.
Pentru ce numim, în articolul I din Simbolul Credinţei, pe Dumnezeu, „Tatăl”?
Dumnezeu este unul după fiinţa Lui. Descoperirea dumnezeiască ne învaţă însă că
acest Dumnezeu, unul după fiinţă, este în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sf.
Duh. Aceste trei persoane sau ipostasuri dumnezeieşti alcătuiesc Sf. Treime,
taina de nepătruns de mintea omenească şi împărtăşită nouă prin Descoperirea
dumnezeiască. Cuvântul „Tatăl” din Simbolul Credinţei ne arată prima persoană a
Sf. Treimi. El arată însă şi legătura fiască pe care noi, credincioşii, o avem
cu El, căci El este „Tatăl nostru”, aşa cum spunem la începutul Rugăciunii
Domneşti („Tatăl nostru”).
96. Se
vorbeşte în Sf. Scriptură despre aceste trei persoane sau ipostasuri ale
singurului Dumnezeu?
În
Sf. Scriptură se vorbeşte în multe locuri despre cele trei persoane sau
ipostasuri ale Dumnezeirii.
Amintim numai câteva: În Vechiul Testament, Dumnezeu-Tatăl Se adresează
celorlalte persoane ale Sf. Treimi: „Să facem om după chipul Noastru şi după
asemănarea Noastră” (Fac. 1, 26). În vedenia lui Isaia, îngerii „strigau unul
către altul şi ziceau: Sfânt, Sfânt,
Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia 6, 3). În
Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, s-au
arătat toate cele trei persoane ale Sf.
Treimi: Tatăl, arătând
lumii pe Fiul
şi binecuvântându-L, Fiul
primind botezul de la Ioan, iar Sf. Duh coborând asupra Fiului, în chip
de porumbel (Matei 3, 16-19 ; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32; 15, 26). Trimițând pe
Sf. Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le spune: „Drept aceea, mergând
învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf.
Duh” (Matei 28,19).
97.
Sf. Tradiţie mărturiseşte existenţe Sf. Treimi?
Tradiţia
primelor trei veacuri mărturiseşte fără şovăială credinţa în existenţa Sf.
Treimi. Au
mărturisit cu căldură despre Sf. Treime: Sf. Clement Romanul, Sf. Ignatie, Sf.
Policarp, Aristide, Sf. Iustin, Atenagora, Teofil al Antiohiei, Sf. Irineu,
Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian, Novatian. Sf. Părinţi ai veacurilor IV
şi V s-au întemeiat neîntrerupt pe această tradiţie, în toiul luptelor lor
contra arianismului. Se pot cita în această privinţă mai ales Sf. Atanasie, Sf.
Epifanie, Sf. Ilarie şi Fer. Augustin. «În unitatea firii sunt trei persoane»
zice Tertulian. «O singură Dumnezeire şi un singur Dumnezeu în trei
ipostasuri», declară Sf. Atanasie.
98.
Cele trei persoane sau trei ipostasuri pot fi înţelese ca trei dumnezei?
Cele
trei persoane dumnezeieşti nu se înteleg ca persoanele omeneşti, ci în felul în
care ne
arată Mântuitorul în Evanghelia după Ioan când zice: „Eu şi Tatăl Meu una
suntem” (Ioan 10,
30). «Legătura Tatălui cu Fiul şi a Fiului cu Mângâietorul (Sf. Duh) uneşte pe
cei trei unul cu altul. Aceştia trei sunt una, nu unul, după cuvântul: „Eu şi
Tatăl Meu una suntem”, una după unitatea fiinţei, nu după unitatea
numărului». Cele trei ipostasuri, zice Sf. Grigorie Teologul, sunt o
singură Dumnezeire şi «o singură Fire în trei proprietăţi, înţelegătoare,
desăvârşite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în
Dumnezeire». Acelaşi Sfânt Părinte explică felul unirii ipostasurilor astfel:
«Se deosebesc fără să se împartă, ca să zic aşa, şi se unesc deosebit. Unul în
trei este Dumnezeirea şi trei fac una». Nu sunt, deci, trei dumnezei.
99.
Care e legătura ipostasurilor între ele?
Deşi mare
taina, lucrul acesta
a fost lămurit
pe larg de
Sf. Părinţi. Sf.
Chiril al
Alexandriei
ne spune că Firea dumnezeiască, simplă şi necompusă, e lărgită de însuşirile
ipostasurilor şi de deosebirile de persoană şi de nume. În fiecare persoană se
înţelege întreaga Fire împreună cu însuşirea ei, adică cu ipostasul. Rămâne
fiecare ceea ce este, având în sine şi pe celelalte, prin unirea firească cu
ele. Tatăl este în Fiul şi în Sf. Duh. De semenea şi Fiul şi Sf. Duh Se află în
Tatăl, iar Tatăl, în ceilalţi doi.
100.
Cele trei ipostasuri voiesc şi lucrează separat sau la un loc?
Sf.
Ioan Damaschin spune că fiecare din cele trei ipostasuri nu voiesc şi nu
lucrează aparte, separat şi deosebit, ci împreună. Sf. Treime e o singură
fire, o singură voinţă, o singură lucrare, o singură putere, o singură autoritate,
pentru că e o singură Dumnezeire.
101.
Ce au împreună şi ce au deosebit persoanele Sf. Treimi?
Tatăl,
Fiul şi Sf. Duh au împreună însuşirea de a fi nefăcuţi şi Dumnezeirea. Fiul şi
Sf. Duh
au împreună însuşirea că sunt din Tatăl. Tatăl este nenăscut, Fiul este născut,
Sf. Duh este purces.
102.
Prin ce Se deosebeşte mai de aproape Tatăl?
Tatăl
este nenăscut. El nu primeşte existenţa de la nimeni, nu are cauză. El e
izvorul celorlalte
două persoane. Dumnezeu
e Tată din veci. El nu este însă Tată în felul omenesc. El n-a început să fie
Tată în timp, după împlinirea vârstei, odată cu apariţia puterii de a naşte,
asemenea oamenilor şi celorlalte vieţuitoare. Dumnezeu e Tată deodată cu
veşnicia. El e, deci, totdeauna Tată.
103.
Prin ce Se deosebeşte mai de aproape Fiul?
Fiul este
născut, este Unul-Născut,
fiind împreună veşnic
cu Tatăl şi
deofiinţă cu Acesta.
Fiul e Fiu dinaintea veacului şi de totdeauna. El nu Şi-a început cândva
existenţa, ci de când e Tatăl e şi Fiul. Şi când gândim la Tatăl, gândim şi la
Fiul. Fiul nu e creat, cum pretindea Arie, ci e născut din Tatăl, dar nu
printr-o naştere omenească, nici constrânsă, ci printr-una voită şi firească. E
o naştere necuprinsă de mintea omenească. Fiul şi Tatăl sunt una ca Dumnezeire,
ca fire, ca veşnicie, ca voinţă, ca lucrare, ca bunătate etc., dar Se deosebesc
ca ipostasuri: unul e născut, pe când celălalt e nenăscut; în această privinţă,
Tatăl este izvorul şi cauza Fiului. Fiul Se deosebeşte, apoi, şi de Tatăl şi de
Sf. Duh, prin aceea că El Şi-a luat asupra-Şi lucrarea mântuirii. Numele
propriu al Fiului este «Cuvântul». El Se numeşte şi «Înţelepciunea
lui Dumnezeu. El e Cuvântul, Strălucirea şi Chipul Tatălui».
104.
Prin ce Se deosebeşte mai de aproape Duhul Sfânt?
Duhul Sfânt
purcede din Tatăl,
cum spune Însuşi
Mântuitorul: „Iar când
va veni Mângâietorul,
pe Care Eu Îl voi trimite vouă, de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl
purcede, Acela va mărturisi despre Mine (Ioan 15, 26). Însuşirea Lui personală
este de a fi purces din Tatăl, de a Se face cunoscut după Fiul şi împreună cu
Acesta. El e sfinţenia însăşi şi prin aceasta izvorul Sf. Har, Care
desăvârşeşte opera Mântuitorului, după Înălţarea Sa la cer: „Iar când va veni
Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul... Acela Pe Mine
Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu