357.
Prin ce ne mai arătăm cinstirea ce o dăm sfinţilor, în afară de rugăciunile
prin care le cerem mijlocirea şi-i lăudăm?
Biserica
îşi arată cinstirea faţă de sfinţi şi prin rânduirea unor zile cu numele lor,
când sunt
lăudaţi prin cântări şi rugăciuni deosebite, împletite în slujba adusă lui
Dumnezeu, prin închinarea unor biserici în cinstea lor, prin obiceiul
creştinilor de a-şi lua numele vreunuia dintre ei, prin cinstirea icoanelor şi
a moaştelor lor.
358.
Care sunt temeiurile cinstirii moaştelor sfinţilor?
Sfinţii,
cât au fost pe pământ, au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare,
făcând adeseori minuni, cu ajutorul lui. Harul acesta îl au în sufletul lor
într-o măsură mai mare şi în viaţa cerească la care s-au dus. Dar precum
sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip
minunat, cu atât mai mult păstrează el însuşi o anumită legătură
cu trupul său,
care a fost
şi el locaşul
Duhului Sfânt, precum
spune Apostolul: „Au nu ştiţi că trupul vostru este templu Duhului
Sfânt, care este în voi?” (I Cor. 6,
19). Sfânta
Scriptură ne spune despre minuni făcute prin trupurile sfinţilor cât trăiau pe
pământ, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de
curgerea sângelui numai prin atingerea de haina Mântuitorului (Luca 8, 43-44;
Matei 14, 36; 9, 21). Şi mulţi oameni se vindecau numai atingându-se de
ştergarele purtate de Apostolul Pavel (Fapte 19, 11,
12), iar alţii, numai prin trecerea umbrei lui Petru peste ei (Fapte 5, 15).
Cum că trupul sfântului şi după moarte are putere vedem din Vechiul Testament,
unde oasele proorocului Elisei învie un mort (IV Regi 13, 21). Biserica
a cinstit din primele timpuri osemintele mucenicilor, aducându-le cu grijă şi
zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu îngrijindu-se ca în
altarul fiecărei biserici, că şi în Sfântul Antimis de pe altar, să se pună o
părticica din Sfântele moaşte, ceea ce se face până azi. Epistola
Bisericii din Smirna despre martiriul Sfântului Policarp, episcopul acelei
cetăţi († 166), spune: «Noi am strâns osemintele lui ca pe un odor mai scump
decât aurul şi decât pietrele scumpe şi le-am aşezat unde se cuvine: aici ne
vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să sărbătorim ziua naşterii sale
celei muceniceşti, spre cinstirea biruinţei sale şi spre întărirea altor
luptători», puterea minunată din moaşte se arată şi în faptul că nu
putrezesc. Se
înţelege că şi cinstirea sfântelor moaşte se îndreaptă tot spre Dumnezeu, a
Cărui putere sălăşluieşte în ele. «Cinstim moaştele mucenicilor ca să adorăm
dumnezeieşte pe Acela ai Cărui ucenici sunt şi cinstim pe slujitori în aşa fel
încât cinstirea lor să treacă asupra Stăpânului, Care a zis: „Cel ce vă
primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte”».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu