ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ

În lumina Sfintelor sărbători pascale, cu îndemnurile  pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a lăsat întregului neam creștinesc prin Sf. Săi Apostoli la Înălțarea Sa la cer, cu mărturiile Sf. Justin Martirul și Filosoful și a Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, dorim să marcăm cei cinci ani de la înființarea Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău, prin inițierea unui foileton de catehizare, prin publicarea în fiecare zi a unui  fragment din Catehismul ortodox. Vom folosi ediția

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și cu binecuvântarea şi purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIAN Patriarhul României, la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, retipărită în anul 1992 la Bucureşti, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iaşi; ediţie electronică, APOLOGETICUM, 2006; volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.

Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Culegere şi editare : Anonim; Digitalizare pdf : Apologeticum; La prezenta ediţie electronică au fost confruntate textele publicate în ediţia primă din 1952 şi cea din 1996.

© 2005 APOLOGETICUM. http://apologeticum.net http://www.angelfire.com/space2/carti/ apologeticum2003@yahoo.com

Astăzi începem cu Cuvântul înainte al PF Părinte Justinian, la ediţia din 1952:

„Nevoia unei „Cărţi de Învăţătură”, care să cuprindă pe scurt şi pe înţelesul tuturor adevărurile de credinţă ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe a Răsăritului, se făcuse simţită de multă vreme, atât de slujitorii altarelor, cât şi de credincioşii Bisericii noastre.

Vechea „Mărturisire Ortodoxă”, operă a marelui mitropolit al Kievului Petru Movilă (1596 -

1646), de care s-au slujit înaintaşii noştri şi care a folosit atât de mult nenumăratelor generaţii de credincioşi, pentru întărirea în  credinţă, nu se mai păutea găsi decât cu greu.  Şi   „Mărturisirea

Ortodoxă” a cunoscut, la noi, cea mai largă răspândire, nu numai pentru că a constituit singurul dreptar de învăţătură şi de viaţă creştină, pentru marea mulţime a credincioşilor, ci şi pentru faptul că ea este strâns legată de trecutul Bisericii Ortodoxe Române. Într-adevăr, în lupta pe care Ortodoxia a dus-o în trecut, atât împotriva încercărilor catolicismului de a se infiltra prin prozelitism în mijlocul

credincioşilor ortodocşi, cât şi împotriva protestantismului, care caută să falsifice adevărurile de credinţă ale Bisericii Ortodoxe, Sinodul de la Iaşi, întrunit în anul 1642, a opus tuturor acestor încercări „Mărturisirea Or5todoxă” a lui Petru Movilă, care, cercetată şi tradusă în greceşte la acest Sinod şi aprobată apoi de Sinodul local din Constantinopol, la 1643, a devenit o adevărată pavăză a Ortodoxiei împotriva atacurilor celor de alt ă credinţă.

Tradusă pentru întâia oară în româneşte de logofătul Radu Greceanu şi tipărită la Buzău în 1691,  această  Mărturisire  Ortodoxă,  considerată  drept  carte  simbolică  a  Bisericii  Ortodoxe  a

Răsăritului, a cunoscut la noi între 1691 şi 1932, o mare popularitate, tipărindu-se într-un număr de 17 ediţii (10 la Bucureşti, 2 la Neamţ, 3 la Sibiu, 1 la Buzău şi 1 la Iaşi). O nouă ediţie critică, apărută în 1942, nu a constituit însă, o carte de largă răspândire, pentru că, în loc de o traducere nouă, a publicat traducerea de la 1691, a lui Radu Greceanu, care, din cauza particularit ăţilor limbii, nu mai putea fi înţeleasă de credincioşii Bisericii noastre.

Pentru împlinirea lipsei unei „Cărţi de Învăţătură”, care să pună la îndemâna credincioşilor adevărurile de credinţă şi dreptarul de viaţă al Sfintei noastre Biserici, Sfântul Sinod, folosindu -se pe deplin de libertatea acordată de regimul de democraţie populară tuturor cultelor religioase din Patria noastră1, a hotărât tipărirea unui dreptar de credinţă şi de viaţă creştină, care să folosească atât slujitorilor altarelor, în lucrarea de catehizare a credincioşilor, cât şi credincioşilor doritori a înainta în cunoaşterea adevărurilor de credinţă ortodoxă şi în desăvârşirea vieţii duhovniceşti.

„Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă” păstreayă şi mai departe împărţirea materiei după modelul „Mărturisirii Ortodoxe”. Totuşi, ea reprezintă faţă de aceasta un progres deosebit. Ea este mai bogată, dezvoltând anumite părţi pe care „Mărturisirii Ortodoxe” le înfăţişează numai pe scurt şi aduce pe lângă temeiurile scripturistice, în expunerea înv ăţăturii ortodoxe, şi o seamă de temeiuri patristice. Limba folosită este lipsită de arhaisme, care ar fi făcut-o neînţeleasă şi, peste tot, învăţătura este înfăţişată într-o formă de îneles tuturor.

„Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă” constituie în acelaşi timp un Catehism, punând la dispoziţia credincioşilor Sfintei noastre Bisericii, elementele de care au nevoie, pentru o pregătire şi

îndrumare duhovnicească temeinică, în scopul de a deveni buni credincioşi ai Bisericii noastre şi

devotaţi cetăţeni ai Patriei noastre.

Dăm drumul acestei cărţi în lumea creştină ortodoxă, însoţind-o cu binecuvântările noastre şi cu nădejdea că ea va da însutit rod duhovnicesc.

Al tuturor de bine doritor şi rugător către Dumnezeu,

† IUSTINIAN Patriarhul României

27 octombrie 1952, la a 310-a aniversare de la închiderea Sinodului de la Iaşi.”