Educaţia religioasă în şcoala românească a alungat, în anii 90, demonul a
ceea ce a fost educaţia socialistă şi marxistă a regimului ateist ceauşist.
După 25 de ani de la căderea comunismului, seminţele otrăvite pe care acest
regim criminal le-a sădit în sufletele noastre dau proaste roade, inspirând o
nouă mişcare ateistă, îmbrăcată în hainele aşa-zisei modernităţi şi predicând o
secularizare absolută a statului şi societăţii noastre. De acelasi autor
Sfântul şi Marele Post al Sfintelor Paşti – Omul „modern“, Noul Babilon...
Mărturisirea creştină în spaţiul virtual între evaluarea administrativ...
Despre educaţia religioasă a copiilor noştri: asumarea răspunderii pen...
Surprinzător şi iritant pentru adversarii Bisericii, reacţia Sfântului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhiei Române a fost promptă şi eficientă.
În campania de apărare şi promovare a Orei de Religie în şcoala românească,
Biserica a dovedit că atât în adâncurile neştiute ale comunităţilor româneşti,
cât şi în rândul elitelor, există sentimentul de loialitate faţă de educaţia
religioasă a copiilor noştri. Biserica Ortodoxă Română nu este singură în lupta
pentru apărarea Orei de Religie, deşi principalele atacuri de presă şi ale
părţii ateiste din societatea civilă românească au fost orientate spre aceasta.
Principalele culte religioase din Statul Român, întrunite în şedinţa de lucru a
Consiliului Consultativ al Cultelor din România, din 28 februarie 2015, sub
preşedenţia IPS Părintele Ioan Robu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Romano –
Catolic de Bucureşti, au adoptat Apelul Comun „Lumină pentru Viaţă”. Importanţa
Orei de Religie pentru educaţia copiilor şi tinerilor. Consiliul Consultativ al
Cultelor din România este o organizaţie de natură etică, socială, autonomă,
apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit
formată din Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara,
Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma-Greco-Catolică,
Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din
România, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România,
Biserica Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană din
Transilvania, Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea
Bisericilor Creştine după Evanghelie din România, Federaţia Comunităţilor
Evreieşti din România - Cultul Mozaic, Cultul Musulman din România. Potrivit
prevederilor Statutului Consiliului Consultativ al Cultelor din România,
începând cu 1 martie 2015, preşedinţia Consiliului va fi preluată pentru o
perioadă de un an de către Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică). În
Apelul Comun „LUMINĂ PENTRU VIAŢĂ – Importanţa orei de Religie pentru educaţia
copiilor şi tinerilor” al Consiliului Consultativ al Cultelor din România se
afirmă următoarele: 1.Religia constituie parte integrantă şi definitorie a
culturii europene. Fără cunoştinţele referitoare la aceasta nu putem înţelege
istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările
europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public. 2.Copiii
şi tinerii au dreptul constituţional de a participa la orele de Religie, drept
redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că
„există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la tradiţia sănătoasă a poporului
român, eminamente religios. 3.Religia este lumină pentru înţelegerea
universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile
familiei, ospitalităţii, dreptăţii, păcii, solidarităţii, înţelegerii şi
comuniunii între oameni. 4.Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre
spirituală pe care Familia, Biserica, Şcoala şi Comunitatea o pot transmite
copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne
şi valori efemere, şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive
bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de
generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de viitor.
5.Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial şi
liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte
discipline şcolare. 6.Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţionale
profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat
şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie
contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de
identitate şi de orientare,întrucât propune modele viabile de
bunătate,sfinţenie şi convieţuire umană. 7.Educaţia religioasă contribuie la
depăşirea ignoranţei religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de
intoleranţă. 8.Ora de Religie contribuie la formarea şi cultivarea unei
conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane şi la
promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate. 9.Întrucât
libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia
religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a
copiilor. Libertatea însă nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului
de a alege valori spirituale, care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii
umane. 10.Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei
educaţii integrale, care uneşte viaţa spirituală profundă cu informarea
ştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens
existenţial al societăţii tehniciste de astăzi are consecinţe negative pentru
orientarea tinerilor în societate. Reacţia comună a cultelor religioase din
România pentru apărarea Orei de Religie face dovada faptului că reprezentanţii
şi membri cultelor religioase percep atacul ateist şi secularist-extremist
îndreptat împotriva educaţiei religioase în şcoală ca un atac la adresa tuturor
credinţelor religioase recunoscute de Statul Român şi a căror libertate de
exprimare este garantată de acest stat. Chiar dacă principalele atacuri au fost
împotriva Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea cultelor religioase din
România rămâne solidară cu Biserica Ortodoxă în demersul de apărare a Orei de
Religie. O reacţie de solidaritate pe care activiştii ateismului şi
secularismului extremist nu au intuit-o, dovadă a încrâncenării şi
superficialităţii demersului de alungare a educaţiei religioase din şcoala
românească. Ofensiva Bisericii pentru apărarea şi promovarea Orei de Religie a
declanşat reacţii puternice de susţinere în rândul părinţilor, care s-au
organizat în Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR), reprezentată de
jurnalista Liana Stanciu şi cu aderenţi în majoritatea judeţelor ţării.
Excelenta campanie media declanşată de APOR în favoarea Orei de Religie
beneficiază de susţinerea a numeroase personalităţi, precum Ana Blandiana,
Sofia Vicoveanca, Manuela Hărăbor, Dan Puric, Daniel Buzdugan, Elisabeta Lipă,
Dorel Vişan, Vlad Miriţă sau Connect-R. Adepţii ateismului şi secularismului
extremist sunt şocaţi să descopere că totuşi, Biserica este susţinută de
adevăratele elite ale Ţării, iar Ora de Religie este dorită de părinţi pentru
copiii lor. Eşecul tentativei de alungare a educaţiei religioase din şcoala
românească este provocat atât de superficialitatea cu care activiştii
ateismului au privit la capacitatea Bisericii de a mobiliza resursele umane ale
credincioşilor săi, cât şi de faptul că demersul ateilor şi seculariştilor a fost
neprincipial, duşmănos şi întemeiat pe mândria demonică de a impune unei vaste
majorităţi, voinţa unei foarte mici minorităţi rătăcită într-o proastă
înţelegere a democraţiei şi valorilor europene. La final de scriere, eu vă ofer
câteva dintre mărturisirile în favoarea Orei de Religie făcute de personalităţi
ale Olteniei, dovadă de necontestat că adevăratele elite ale societăţii
româneşti înţeleg rostul profund şi benefic al educaţiei religioase a copiilor
noştri. Maestrul TUDOR GHEORGHE: „Am fost de mic oblăduit de Sfânta Biserică,
întrucât mi-am petrecut copilăria în strana bisericii de la Podari, alături de
tatăl meu, care era dascăl acolo, participând la Sfânta Liturghie în duminici
şi sărbători. De acolo am înţeles un lucru foarte important şi anume că în
tradiţia poporului român există această vorbă: să-ţi creşti copilul cu respect
faţă de oameni şi frică faţă de Dumnezeu. Poate că termenul acesta de frică nu
este la prima vedere cel mai potrivit, însă sensul pe care îl oferă este unul
extraordinar. El nu trebuie luat drept teamă faţă de Dumnezeu. Nu! Ci mai mult
de respect. Ei bine, consider că educaţia religioasă este indispensabilă pentru
această generaţie, pentru copiii şi tinerii de astăzi. Cei mai în vârstă, cei
care au crescut după instaurarea regimului comunist, când Biserica a fost
chinuită şi marginalizată, au fost privaţi de această binecuvântare. Rodul
acestei perioade se simte azi. Lipsa de respect, brutalitatea, vulgaritatea în
exprimare şi în atitudine, felul în care am învăţat în mod liniştit să furăm,
să minţim, fără niciun fel de jenă, fără niciun fel de teamă, este rodul acelei
perioade în care nu aveam acces la morala creştină. Sigur că astăzi, trăim în
democraţie, perioadă în care fiecare om, vezi Doamne, are voie să facă orice. Ei
bine, acest lucru nu este adevărat, iar termenul de democraţie este înţeles
prost. Avem obligaţia morală cel puţin să ne creştem generaţiile care ne
urmează într-un climat adevărat, într-un climat creştin. Iar morala creştină şi
implicit Biserica Ortodoxă este unul dintre cele mai autentice îndreptare
pentru realizarea acestor deziderate. Consider că a elimina din şcoli această
disciplină, în care copiii iau un prim contact cu morala creştină, este o mare
greşeală. Vorba aceea, fiecare om cum îşi aşterne, aşa doarme. Părinţii trebuie
să înţeleagă faptul că pruncii lor trebuie antrenaţi şi fizic, şi moral, şi de
aceea este atât de necesară această educaţie. Mai este un lucru însă foarte,
foarte important. Contează foarte mult felul în care preoţii noştri ştiu să
sădească în sufletele tinerilor de astăzi dragostea şi misterul învăţăturilor
sfinte şi mântuitoare. Dacă vom avea un preot hărăzit şi dacă va face asta cu
dar, miluit de Domnul să facă asta, vă asigur eu că vor veni copiii şi
împotriva dorinţei părinţilor să fie martori la tainele pe care părintele va
şti să le prezinte copiilor” Actorul ILIE GHEORGHE: „Am să vorbesc în calitate
de învăţător, pentru că am terminat mai întâi şcoala normală de învăţători
înainte de a deveni actor şi am profesat cinci ani de zile ca învăţător la
clasele I-IV. Trebuie să spun că şcoala în viaţa unui popor acţionează în două
direcţii, sau mai bine spus menirea şcolii în viaţa unei societăţi este să
îndeplinească două deziderate: cel instructiv şi cel educativ. Cel instructiv
este cel care dă cunoştinţe, din toate domeniile, ori de acest domeniu al
formării cunoştinţelor se ocupă toate disciplinele din curicula şcolară. A doua
menire a şcolii este cea educativă, adică să formeze caractere, să trezească
trăsături frumoase care împodobesc mintea omenească. De această latură a
formării caracterelor, pot afirma cu certitudine că niciuna din disciplinele
care sunt în curicula şcolară nu se ocupă. Se spune de asemenea că acumulările
cantitative de cunoştinţe duc la salturi calitative. Aceasta este o concepţie
prin care încercau să ne îndoctrineze acum cincizeci de ani, când făceam eu
şcoala pedagogică. Dincolo de aceste cunoştinţe pe care le cumulăm în şcoală,
eu cred şi sunt convins că societatea are nevoie mai mult de caractere decât de
oameni instruiţi. Am văzut de multe ori oameni instruiţi care au avut
comportamente lamentabile, în timp ce marile caractere cultivă cele mai
frumoase trăsături: onoare, vitejie, patriotism, dragoste de muncă, dragoste de
frumos, dragoste de viaţă. Singura materie care împodobeşte mintea omenească şi
formează aceste trăsături este numai Religia. Pentru că, am putea spune, numai
Cele Zece Porunci sunt suficiente pentru zece teze de doctorat, ca să nu mai
vorbim de întreaga istorie a creştinismului de la Naşterea Mântuitorului şi
până în zilele noastre. Ce se întâmplă astăzi, toate polemicile antireligioase,
în care unii şi alţii îndeamnă în mod greşit la scoaterea religiei din şcoli,
sunt îndemnuri care nu trebuie luate în seamă. În ceea ce mă priveşte mă pot
considera un apărător total ca religia să stea acolo une îi este locul şi să
ajute la formarea tinerilor în oameni cu trăsături morale frumoase, pentru că
degeaba vom avea savanţi, dacă nu vom avea oameni care să-şi iubească ţara,
familia, copiii, părinţii, tot ce este frumos şi să fie capabili să se
sacrifice pentru ceilalţi. Starea de sacrificiu este o culme a înfrumuseţării
caracterului omenesc pe care o modelează şi o formează numai şi numai religia”
Fotbalistul şi antrenorul craiovean SORIN CÂRŢU: „Nu ştiu ce ştiţi
dumneavoastră despre educaţia religioasă a copiilor, dau eu ştiu: că fiicele
mele au mers la Sfânta Biserică cu mama mea de la vârste foarte fragede; că au
învăţat rugăciuni atât de la mama lor, cât şi de la bunici şi nu mergeau la culcare
fără a vorbi cu Dumnezeu, printr-o rugăciune; că la şcoală au învăţat despre
îngeri, sfinţi şi alte evenimente religioase; că prin ora de Religie copiii mei
au fost ajutaţi să descopere bogăţia ascunsă în viaţa şi adevărul lor personal.
Rezultatul? alţii au descoperit că “fiicele lui Cârţu” sunt harnice,
iertătoare, generoase, conştiincioase, cumpătate, discrete, prietenoase,
chibzuite, perseverente, devotate, ferme, îşi cunosc forţele proprii şi nu
numai. Şi mai ştiu că la ora de Religie se lucrează cu sufletele copiilor, că
Religia în şcoală înseamnă mai puţină violenţă şi mai multă înţelegere,
prietenie, iubire, că profesorul de Religie transmite copiilor Cuvântul
Domnului. Să stăm cu frică şi să luăm aminte că Dumnezeu este încă în România
şi să nu-L alungăm. Şcoala fără ora de Religie înseamnă şcoală fără suflet,
neam fără Dumnezeu şi fără identitate! Înscrie-ţi copilul la ora de Religie!”.
*** Dragii noştri părinţi, Dumnezeu îngăduie pentru păcatele noastre să trecem
prin această „probă de foc” – apărarea Orei de Religie în şcoala românească.
Urmând poruncile lui Dumnezeu şi pilda Sfinţilor Săi, cu ajutorul lui Dumnezeu,
ne vom face datoria şi vom mărturisi adevărul credinţei noastre. Dragii noştri
părinţi, cel mai frumos dar pe care îl veţi face copiilor voştri este floarea
mântuirii răsărită din veşnica primăvară a împreună vieţuirii cu Dumnezeu!
Mergeţi la şcoala copiilor voştri şi faceţi cerere ca aceştia să fie înscrişi
la Ora de Religie. Sesizaţi autorităţilor în drept şi reprezentanţilor cultului
dvs. religios orice tentativă prin care s-ar încerca să vă fie oprită
exercitarea dreptului dvs. de a vă înscrie copiii la Ora de Religie. Vorbiţi cu
copiii voştri, mărturisiţi-le că adevărata viaţă este a urma poruncile lui
Dumnezeu şi îndemnaţi-vă copiii să participe la Ora de Religie. Părinţi,
înscrieţi-vă copiii la Ora de Religie!
de Marcel Radut
Citeste mai mult: adev.ro/nkmy0s
de Marcel Radut
Citeste mai mult: adev.ro/nkmy0s
Educaţia religioasă în
şcoala românească a alungat, în anii 90, demonul a ceea ce a fost
educaţia socialistă şi marxistă a regimului ateist ceauşist. După 25 de
ani de la căderea comunismului, seminţele otrăvite pe care acest regim
criminal le-a sădit în sufletele noastre dau proaste roade, inspirând o
nouă mişcare ateistă, îmbrăcată în hainele aşa-zisei modernităţi şi
predicând o secularizare absolută a statului şi societăţii noastre.
De acelasi autor
Sfântul şi Marele Post al Sfintelor Paşti – Omul „modern“, Noul
Babilo...
Mărturisirea creştină în spaţiul virtual între evaluarea
administrativ...
Despre educaţia religioasă a copiilor noştri: asumarea răspunderii
pen...
Surprinzător şi iritant pentru adversarii Bisericii, reacţia Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhiei Române a fost
promptă şi eficientă. În campania de apărare şi promovare a Orei de
Religie în şcoala românească, Biserica a dovedit că atât în adâncurile
neştiute ale comunităţilor româneşti, cât şi în rândul elitelor, există
sentimentul de loialitate faţă de educaţia religioasă a copiilor noştri.
Biserica Ortodoxă Română nu este singură în lupta pentru apărarea Orei
de Religie, deşi principalele atacuri de presă şi ale părţii ateiste din
societatea civilă românească au fost orientate spre aceasta.
Principalele culte religioase din Statul Român, întrunite în şedinţa de
lucru a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, din 28
februarie 2015, sub preşedenţia IPS Părintele Ioan Robu, Arhiepiscopul
şi Mitropolitul Romano – Catolic de Bucureşti, au adoptat Apelul Comun
„Lumină pentru Viaţă”. Importanţa Orei de Religie pentru educaţia
copiilor şi tinerilor.
Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizaţie de
natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără
personalitate juridică şi non-profit formată din Biserica Ortodoxă
Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică,
Biserica Română Unită cu Roma-Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii
Armene, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România, Biserica
Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica
Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană din Transilvania,
Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor
Creştine după Evanghelie din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti
din România - Cultul Mozaic, Cultul Musulman din România.
Potrivit prevederilor Statutului Consiliului Consultativ al Cultelor din
România, începând cu 1 martie 2015, preşedinţia Consiliului va fi
preluată pentru o perioadă de un an de către Biserica Română Unită cu
Roma (Greco-Catolică).
În Apelul Comun „LUMINĂ PENTRU VIAŢĂ – Importanţa orei de Religie pentru
educaţia copiilor şi tinerilor” al Consiliului Consultativ al Cultelor
din România se afirmă următoarele:
1.Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii
europene. Fără cunoştinţele referitoare la aceasta nu putem înţelege
istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările
europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.
2.Copiii şi tinerii au dreptul constituţional de a participa la orele de
Religie, drept redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în
decembrie 1989 că „există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la
tradiţia sănătoasă a poporului român, eminamente religios.
3.Religia este lumină pentru înţelegerea universului şi a vieţii, ca dar
al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalităţii,
dreptăţii, păcii, solidarităţii, înţelegerii şi comuniunii între oameni.
4.Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care
Familia, Biserica, Şcoala şi Comunitatea o pot transmite copiilor,
pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne şi
valori efemere, şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive
bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă
de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de
viitor.
5.Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial
şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul
celorlalte discipline şcolare.
6.Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin
rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de
studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie
contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de
identitate şi de orientare,întrucât propune modele viabile de
bunătate,sfinţenie şi convieţuire umană.
7.Educaţia religioasă contribuie la depăşirea ignoranţei religioase,
care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă.
8.Ora de Religie contribuie la formarea şi cultivarea unei conştiinţe
vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane şi la
promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate.
9.Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului,
educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei
părinţilor şi a copiilor. Libertatea însă nu este indiferenţă
spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale, care
îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane.
10.Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei
educaţii integrale, care uneşte viaţa spirituală profundă cu informarea
ştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens
existenţial al societăţii tehniciste de astăzi are consecinţe negative
pentru orientarea tinerilor în societate.
Reacţia comună a cultelor religioase din România pentru apărarea Orei de
Religie face dovada faptului că reprezentanţii şi membri cultelor
religioase percep atacul ateist şi secularist-extremist îndreptat
împotriva educaţiei religioase în şcoală ca un atac la adresa tuturor
credinţelor religioase recunoscute de Statul Român şi a căror libertate
de exprimare este garantată de acest stat. Chiar dacă principalele
atacuri au fost împotriva Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea
cultelor religioase din România rămâne solidară cu Biserica Ortodoxă în
demersul de apărare a Orei de Religie. O reacţie de solidaritate pe care
activiştii ateismului şi secularismului extremist nu au intuit-o,
dovadă a încrâncenării şi superficialităţii demersului de alungare a
educaţiei religioase din şcoala românească.
Ofensiva Bisericii pentru apărarea şi promovarea Orei de Religie a
declanşat reacţii puternice de susţinere în rândul părinţilor, care s-au
organizat în Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR),
reprezentată de jurnalista Liana Stanciu şi cu aderenţi în majoritatea
judeţelor ţării. Excelenta campanie media declanşată de APOR în favoarea
Orei de Religie beneficiază de susţinerea a numeroase personalităţi,
precum Ana Blandiana, Sofia Vicoveanca, Manuela Hărăbor, Dan Puric,
Daniel Buzdugan, Elisabeta Lipă, Dorel Vişan, Vlad Miriţă sau Connect-R.
Adepţii ateismului şi secularismului extremist sunt şocaţi să descopere
că totuşi, Biserica este susţinută de adevăratele elite ale Ţării, iar
Ora de Religie este dorită de părinţi pentru copiii lor. Eşecul
tentativei de alungare a educaţiei religioase din şcoala românească este
provocat atât de superficialitatea cu care activiştii ateismului au
privit la capacitatea Bisericii de a mobiliza resursele umane ale
credincioşilor săi, cât şi de faptul că demersul ateilor şi
seculariştilor a fost neprincipial, duşmănos şi întemeiat pe mândria
demonică de a impune unei vaste majorităţi, voinţa unei foarte mici
minorităţi rătăcită într-o proastă înţelegere a democraţiei şi valorilor
europene.
La final de scriere, eu vă ofer câteva dintre mărturisirile în favoarea
Orei de Religie făcute de personalităţi ale Olteniei, dovadă de
necontestat că adevăratele elite ale societăţii româneşti înţeleg rostul
profund şi benefic al educaţiei religioase a copiilor noştri.
Maestrul TUDOR GHEORGHE:
„Am fost de mic oblăduit de Sfânta Biserică, întrucât mi-am petrecut
copilăria în strana bisericii de la Podari, alături de tatăl meu, care
era dascăl acolo, participând la Sfânta Liturghie în duminici şi
sărbători. De acolo am înţeles un lucru foarte important şi anume că în
tradiţia poporului român există această vorbă: să-ţi creşti copilul cu
respect faţă de oameni şi frică faţă de Dumnezeu. Poate că termenul
acesta de frică nu este la prima vedere cel mai potrivit, însă sensul pe
care îl oferă este unul extraordinar. El nu trebuie luat drept teamă
faţă de Dumnezeu. Nu! Ci mai mult de respect.
Ei bine, consider că educaţia religioasă este indispensabilă pentru
această generaţie, pentru copiii şi tinerii de astăzi. Cei mai în
vârstă, cei care au crescut după instaurarea regimului comunist, când
Biserica a fost chinuită şi marginalizată, au fost privaţi de această
binecuvântare. Rodul acestei perioade se simte azi. Lipsa de respect,
brutalitatea, vulgaritatea în exprimare şi în atitudine, felul în care
am învăţat în mod liniştit să furăm, să minţim, fără niciun fel de jenă,
fără niciun fel de teamă, este rodul acelei perioade în care nu aveam
acces la morala creştină. Sigur că astăzi, trăim în democraţie, perioadă
în care fiecare om, vezi Doamne, are voie să facă orice. Ei bine, acest
lucru nu este adevărat, iar termenul de democraţie este înţeles prost.
Avem obligaţia morală cel puţin să ne creştem generaţiile care ne
urmează într-un climat adevărat, într-un climat creştin. Iar morala
creştină şi implicit Biserica Ortodoxă este unul dintre cele mai
autentice îndreptare pentru realizarea acestor deziderate. Consider că a
elimina din şcoli această disciplină, în care copiii iau un prim
contact cu morala creştină, este o mare greşeală. Vorba aceea, fiecare
om cum îşi aşterne, aşa doarme. Părinţii trebuie să înţeleagă faptul că
pruncii lor trebuie antrenaţi şi fizic, şi moral, şi de aceea este atât
de necesară această educaţie. Mai este un lucru însă foarte, foarte
important. Contează foarte mult felul în care preoţii noştri ştiu să
sădească în sufletele tinerilor de astăzi dragostea şi misterul
învăţăturilor sfinte şi mântuitoare. Dacă vom avea un preot hărăzit şi
dacă va face asta cu dar, miluit de Domnul să facă asta, vă asigur eu că
vor veni copiii şi împotriva dorinţei părinţilor să fie martori la
tainele pe care părintele va şti să le prezinte copiilor”
Actorul ILIE GHEORGHE:
„Am să vorbesc în calitate de învăţător, pentru că am terminat mai
întâi şcoala normală de învăţători înainte de a deveni actor şi am
profesat cinci ani de zile ca învăţător la clasele I-IV.
Trebuie să spun că şcoala în viaţa unui popor acţionează în două
direcţii, sau mai bine spus menirea şcolii în viaţa unei societăţi este
să îndeplinească două deziderate: cel instructiv şi cel educativ. Cel
instructiv este cel care dă cunoştinţe, din toate domeniile, ori de
acest domeniu al formării cunoştinţelor se ocupă toate disciplinele din
curicula şcolară. A doua menire a şcolii este cea educativă, adică să
formeze caractere, să trezească trăsături frumoase care împodobesc
mintea omenească. De această latură a formării caracterelor, pot afirma
cu certitudine că niciuna din disciplinele care sunt în curicula şcolară
nu se ocupă.
Se spune de asemenea că acumulările cantitative de cunoştinţe duc la
salturi calitative. Aceasta este o concepţie prin care încercau să ne
îndoctrineze acum cincizeci de ani, când făceam eu şcoala pedagogică.
Dincolo de aceste cunoştinţe pe care le cumulăm în şcoală, eu cred şi
sunt convins că societatea are nevoie mai mult de caractere decât de
oameni instruiţi. Am văzut de multe ori oameni instruiţi care au avut
comportamente lamentabile, în timp ce marile caractere cultivă cele mai
frumoase trăsături: onoare, vitejie, patriotism, dragoste de muncă,
dragoste de frumos, dragoste de viaţă. Singura materie care împodobeşte
mintea omenească şi formează aceste trăsături este numai Religia. Pentru
că, am putea spune, numai Cele Zece Porunci sunt suficiente pentru zece
teze de doctorat, ca să nu mai vorbim de întreaga istorie a
creştinismului de la Naşterea Mântuitorului şi până în zilele noastre.
Ce se întâmplă astăzi, toate polemicile antireligioase, în care unii
şi alţii îndeamnă în mod greşit la scoaterea religiei din şcoli, sunt
îndemnuri care nu trebuie luate în seamă. În ceea ce mă priveşte mă pot
considera un apărător total ca religia să stea acolo une îi este locul
şi să ajute la formarea tinerilor în oameni cu trăsături morale
frumoase, pentru că degeaba vom avea savanţi, dacă nu vom avea oameni
care să-şi iubească ţara, familia, copiii, părinţii, tot ce este frumos
şi să fie capabili să se sacrifice pentru ceilalţi. Starea de sacrificiu
este o culme a înfrumuseţării caracterului omenesc pe care o modelează
şi o formează numai şi numai religia”
Fotbalistul şi antrenorul craiovean SORIN CÂRŢU:
„Nu ştiu ce ştiţi dumneavoastră despre educaţia religioasă a
copiilor, dau eu ştiu: că fiicele mele au mers la Sfânta Biserică cu
mama mea de la vârste foarte fragede; că au învăţat rugăciuni atât de la
mama lor, cât şi de la bunici şi nu mergeau la culcare fără a vorbi cu
Dumnezeu, printr-o rugăciune; că la şcoală au învăţat despre îngeri,
sfinţi şi alte evenimente religioase; că prin ora de Religie copiii mei
au fost ajutaţi să descopere bogăţia ascunsă în viaţa şi adevărul lor
personal.
Rezultatul? alţii au descoperit că “fiicele lui Cârţu” sunt harnice,
iertătoare, generoase, conştiincioase, cumpătate, discrete,
prietenoase, chibzuite, perseverente, devotate, ferme, îşi cunosc
forţele proprii şi nu numai. Şi mai ştiu că la ora de Religie se
lucrează cu sufletele copiilor, că Religia în şcoală înseamnă mai puţină
violenţă şi mai multă înţelegere, prietenie, iubire, că profesorul de
Religie transmite copiilor Cuvântul Domnului. Să stăm cu frică şi să
luăm aminte că Dumnezeu este încă în România şi să nu-L alungăm. Şcoala
fără ora de Religie înseamnă şcoală fără suflet, neam fără Dumnezeu şi
fără identitate! Înscrie-ţi copilul la ora de Religie!”.
***
Dragii noştri părinţi, Dumnezeu îngăduie pentru păcatele noastre să
trecem prin această „probă de foc” – apărarea Orei de Religie în şcoala
românească. Urmând poruncile lui Dumnezeu şi pilda Sfinţilor Săi, cu
ajutorul lui Dumnezeu, ne vom face datoria şi vom mărturisi adevărul
credinţei noastre.
Dragii noştri părinţi, cel mai frumos dar pe care îl veţi face copiilor
voştri este floarea mântuirii răsărită din veşnica primăvară a împreună
vieţuirii cu Dumnezeu! Mergeţi la şcoala copiilor voştri şi faceţi
cerere ca aceştia să fie înscrişi la Ora de Religie. Sesizaţi
autorităţilor în drept şi reprezentanţilor cultului dvs. religios orice
tentativă prin care s-ar încerca să vă fie oprită exercitarea dreptului
dvs. de a vă înscrie copiii la Ora de Religie.
Vorbiţi cu copiii voştri, mărturisiţi-le că adevărata viaţă este a urma
poruncile lui Dumnezeu şi îndemnaţi-vă copiii să participe la Ora de
Religie.
Părinţi, înscrieţi-vă copiii la Ora de Religie!
Citeste mai mult: adev.ro/nkmy0s
Citeste mai mult: adev.ro/nkmy0s
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu