4 martie 2015, 20:37
de Ioana Nicolescu
Statutul religiei în societatea românească pare să fie la răscruce de drumuri
în perioada aceasta, când soarta orei de Religie a ajuns, în sfârşit, în
mâinile elevilor şi părinţilor, nu a cultelor. Părinţii se tem de îndoctrinarea
copiilor lor şi ar prefera studiul Istoriei Religiilor, iar conţinutul
manualelor de Religie îi îngrijorează, spun specialiştii. Ştiri pe aceeaşi temă
Adevărul Live: Preotul Constantin Necula, despre îndoiala înscrierii c... Mai
puţin de jumătate dintre elevi au optat pentru Religie A mai rămas doar o zi în
care părinţii ai căror copii vor să participe la ora de Religie mai pot depune
solicitări în acest sens la secretariatele şcolilor. Până ieri, mai puţin de
jumătate dintre elevi s-au înscris la aceste cursuri. Mai exact, 1,4 milioane
de copii din cei 3,1 milioane depuseseră cereri pentru participarea la Religie,
potrivit ultimelor date centralizate de Ministerul Educaţiei. Specialiştii spun
că motivele pentru care Religia pierde teren este laicizarea sau
occidentalizarea societăţii româneşti, conţinutul uneori controversat al
manualelor şcolare şi frica de îndoctrinare. Expertul în educaţie Tincuţa
Apăteanu este de părere că ceea ce fac elevii la şcoală la ora de Religie este
chiar mai rău decât simplă îndoctrinare. „Părinţii nu ştiu de fapt ce învaţă
copiii la Religie. Copiii învaţă că toate metodele contraceptive sunt interzise
de către bisercă, învaţă să discrimineze minorităţile de orice fel, învaţă că
dizabilităţile sunt rezultatele păcatelor părinţilor, învaţă că Biserica
Catolică este o sectă, învaţă că e păcat să se ţină de mână pe stradă.
Îndoctrinare e puţin spus. În şcoli nu are ce căuta Religia predată în mod
confesional, este foarte important însă să fie prezentate marile religii ale
lumii, tocmai pentru ca elevii să vadă că au atât de multe lucruri în comun.
Multe conflicte din zilele noastre sunt de fapt religioase, însă se bazează pe ignoranţă",
spune Apăteanu. Pe de altă parte, profesorul Mihai Aniţei, preşedintele
Colegiului Psihologilor din România, susţine că Religia ar trebui predată, tot
cu acordul părinţilor, însă doar la elevii din clasele primare şi strict sub
forma unor poveşti din Biblie astfel încât să nu existe riscul îndoctrinării.
„Ulterior, din gimnaziu, cam de la 11 ani, este bine să laşi copilul să decidă
dacă vrea sau nu să studieze materia respectivă. Elevilor de liceu, din punctul
meu de vedere, nici nu ar mai trebui să li se predea Religie, e greu să discuţi
cu ei despre aşa ceva, într-o lume modernă, dominată de internet şi alte
tehnologii”, arată Aniţei. Psihopedagogul Iolanda Creţescu spune că
informaţiile despre spiritualitate sunt esenţiale în dezvoltarea individului.
"Informaţiile religioase pot participa la formarea supraeului, a normelor,
diferenţierea binelui de rău", este de părere Creţescu, însă atrage
atenţia că nu este benefic pentru un copil să înveţe despre pedeapsă divină.
Efectul social al predării Religiei Pe de altă parte, sociologul Mircea Kivu
susţine că în clasele I-IV este greu să studiezi Religia obiectiv pentru că un
elev care are până în 10 ani nu dispune de capacitatea intelectuală necesară
pentru a înţelege un fenomen atât de complex. "Religia nu ar trebui
studiată în şcolile publice, mi se pare corect ca statul să fie stat şi
biserica biserică. Scoaterea religiei ca şi catehism din şcoli nu e o idee
rea”, a explicat sociologul. Parlamentarul Remus Cernea, care a propus o
iniţiativă legislativă prin care Religia să fie înlocuită cu o oră de „Etică şi
Cultură Civică", spune că "Religia în şcoli a fost un factor care nu
a contribuit la formarea unor generaţii tolerante şi ataşate unor valori morale
şi democratice. Dimpotrivă, fie a fost un factor complet ineficient din această
perspectivă, fie chiar a fost o sursă de intoleranţă dacă privim spre manuale.
Nu în ultimul rând, orele de Religie au avut ca efect formarea tinerilor
într-un spirit neştiinţific, circa 73% dintre elevii de clasele VIII-X
considerând că, în privinţa originii omului, creaţionismul biblic este
adevărat, doar 14% dintre elevi considerând că evoluţionismul este
corect", a exemplificat el. Înscrierea la Religie În ceea ce priveşte
înscrierea la ora de Religie, care se dezbate acum pe lege în Parlament,
Patriarhia ar vrea să se facă pentru un ciclu de învăţământ, nu pentru un an
şcolar. Profesorul Emil Moise, cel care a câştigat la Curtea Constituţională
schimbarea regulii de înscriere la ora de Religie, spune că "înscrierea nu
poate fi pentru mai mult de un an de studii pentru că în fiecare an copilul
evoluează psihologic şi părintele, în funcţie de ce discută cu elevul acasă,
decide dacă la anul mai vrea sau nu ora de Religie, nu poţi să-l împotmoleşti
în ora de Religie pentru o perioadă mai mare de un an pentru că, altfel, intri
peste drepturile lui. Aşa ajungem iar să facem cerere de retragere de la ora de
Religie şi ajungem din nou la CCR", avertizează Moise. Ce conţin
programele şi manualele de Religie În România, Religia se studiază de la clasa
pregătitoare până la clasa a XII-a, şi majoritatea covârşitoare a claselor
studiază cultul ortodox. Manualele şcolare sunt realizate de mai multe edituri
însă doar după ce au avizul Patriarhiei Române, după cum prevede Protocolul pentru
predarea Religiei în şcoli, semnat de Ministerul Educaţiei şi conducerea
Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Şi programa şcolară pentru cultul ortodox se
realizează tot sub supravegherea Patriarhiei. Editorul Ana Munteanu de la
editura Aramis a explicat că Patriarhia se implică în procesul de elaborare al
manualelor de Religie pentru cultul ortodox. În ceea ce priveşte conţinutul
programelor şcolare, în clasele primare, copiii învaţă pilde religioase din
Vechiul Testament, despre fapte bune şi fapte rele, moralitate creştină,
sărbători creştine, etc. În gimnaziu, învaţă istoria religiei, începutul
bisericii creştine, despre minunile făcute de Iisus Hristos în Noul Testament,
ritualurile bisericii, valoarea martiriului. La liceu lucrurile devin mai
complexe. „În clasa a IX-a se învaţă istoria religiilor antice, apoi într-a X-a
se trece la religiile lumii (budism, hinduism), în clasa a XI-a învaţă despre
religiile monoteiste şi în ultimul an, diferitele confesiuni creştine", a
explicat profesorul de Religie Cristian Alexa, de la Colegiul Naţional Bilingv
„George Coşbuc". „Ora de Religie ţine foarte mult de profesor, eu port un
dialog cu elevii şi discutăm multe lucruri care sunt preocupări filosofice.
Subiecte de interes ar fi viaţa de după moarte, societăţi secrete din istorie,
simbolistica unor lucruri precum celebrul număr 666", a explicat Cristian
Alexa. El nu crede că ora de Religie înseamnă îndoctrinare. În privinţa acestor
elemente de istorie a religiilor, Eugen Ciurtin, care este istoric al religiilor,
spune că "Sunt rudimente petriţe numai, asezonate cu o privire autoritară
şi expeditivă despre valoarea lor de adevăr. Se pot învăţa trei zei din
Mesopotamia antică, patru uncii de etici religioase alterne, şapte date
descusute dintr-o istorie a lumii parohială cât încape. Şi încape. Programa
recomandă un singur manual, şi acela teologic, şi de fapt carent şi datat,
stingher şi stângace". De asemenea, el aminteşte că în manuale nu există
nicio referinţă la Mircea Eliade şi celebrul său studiu "Istoria religiilor".
De cealaltă parte a disputei, Remus Cernea spune că în manuale "elevii
sunt ameninţaţi cu pedepse fizice dacă nu sunt cuminţi, celebre fiind acele
lecţii din manualele ortodoxe de clasa I când Dumnezeu îi trage scara lui
Vasilică şi îl bagă în spital, ca pedeapsă pentru o faptă rea, ori imaginea cu
un copil lovit de maşină tot ca pedeapsă. Nu în ultimul rând, destui profesori
de religie au recurs la ameninţarea cu focurile iadului ori cu diavolul desenat
pe tablă pentru a-i înspăimânta pe elevii de vârste mici", a exemplificat
Cernea. Şi preşedintele Asociaţiei Secular Umaniste din România, Toma Pătraşcu,
este de părere că la şcoală ar trebui să se studieze Istoria Religiilor, nu
religie, într-o abordare "de manieră laică a subiectelor religioase, într-un
context adecvat (istoric, filosofic şi literar). Biblia este o culegere de
texte foarte valoroase din punct de vedere istoric, câte texte vechi de 2.000 -
3.000 de ani mai avem?", a spus Pătraşcu. În ceea ce priveşte manualele de
religie, el este de părere că acestea sunt un atentat direct asupra psihicului
copiilor, referindu-se la "ideea unor pedepse violente în cazul
nerespectării unui set anume de reguli. Este inacceptabil ca valorile promovate
în învăţământul public să fie supunerea necondiţionată şi rezolvarea tuturor
problemelor în viaţă printr-o presupusă putere divină superioară", a spus
Pătraşcu. Istoricul Marius Rotar: „Ar trebui regândite manualele de Religie“
Marius Rotar (41 de ani), istoric şi cercetător la Universitatea „1 Decembrie
1918“ în Alba Iulia, dezaprobă predarea Religiei în şcoală aşa cum se predă
acum. Nu vede rostul acestei materii la şcoală. „Este utilă atâta timp cât nu
devine oră confesională, ceea ce în România nu poate fi evitat de către
majoritatea celor ce predau Religie. Dacă judecăm după modul în care sunt
concepute programa şi manualele de Religie, adică aşa cum consideră BOR, eu nu
mai văd rostul Religiei în şcoală“, consideră Rotar. Fiica lui s-a înscris la
ora de religie În calitate de părinte, istoricul spune că s-a confruntat cu o
situaţie neaşteptată: fiica sa i-a spus că vrea să facă Religie. „Este în clasa
a V-a şi nu înţelege încă despre ce e vorba, dar dacă aşa a vrut, i-am
respectat dorinţa. Ar fi trebuit să decid eu pentru ea, dar dacă ea vrea, nu mă
pot opune“, a afirmat istoricul. Întrebat ce anume îl deranjează la faptul că
se predă Religie în şcoală, Marius Rotar a spus că unele cerinţe adresate
elevilor sunt nepotrivite pentru vârsta lor. El precizează că una dintre
întrebările unui test la clasa a V-a, la Religie, a fost să se explice
diferenţele între miruire (n.r. gestul de a unge pe credincioşii cu mir pe
frunte, potrivit DEX-ului) şi mirungere (n. r. taina împărtăşirii darurilor
Duhului Sfânt, săvârşită prin invocarea Duhului Sfânt şi ungerea cu mir, conform
DEX), informaţie pe care nici adulţii nu o stăpânesc. „În clasa a treia li s-a
solicitat să facă pomelnicul familiei. Or fi toate aceste importante în
economia predării Religiei, dar mi se pare mult prea mult pentru copii de 8 sau
10 ani. Nu neapărat profesorii sunt de vină, ci aceia care concep programe şi
manuale. Ar trebui regândite, însă este greu de crezut că aceasta este posibil
în condiţiile în care BOR se luptă din răsputeri să-şi impună punctul de vedere
în discursul public din ţara noastră, în orice problemă“, a declarat Marius
Rotar. Etica, o soluţie? Istoricul consideră că actualul sistem de învăţământ
face mult prea multe experimente pe elevi. Mai spune că Etica ar putea fi o
soluţie pentru înlocuirea orei de Religie. „Însă tare mă tem de experimente, în
acest caz pe copiii noştri. Este posibil ca Etica, pe viitor, să ajungă să fie
predată la fel ca Religia azi, adică prost. Şi atunci ce s-a rezolvat?“, mai
spune cercetătorul. Acesta se întreabă dacă elevul are capacitatea să priceapă
ce i se spune. „Exemplele din Vechiul Testament sunt discutabile ca prezenţă în
manuale. Religia se predă de aproape două decenii în şcolile publice din
România, dar nu văd să fi crescut gradul de moralitate în rândul tinerilor.
Pentru ca o persoană să aprecieze sau nu ştiinţa nu ţine doar de un singur
factor. Aici intervine familia, educaţia primită etc., şi, da, inclusiv ceea ce
i se spune copilului la şcoală“, susţine Rotar. În opinia sa, problema predării
Religiei în şcoală ar trebui discutată temeinic, calm, raţional, fără ideea
conspiraţiei în minte şi nu mânaţi de emoţii. „Lucrurile sunt făcute în grabă
de parcă ar exista termene limită, însă când este vorba despre copiii noştri
toată această situaţie n-ar trebui să existe. Se poate ajunge la o cale de mijloc?
Nu cred. Oricum, peste 90% dintre elevi vor continua să facă Religie. Măcar din
obişnuinţă“, încheie cercetătorul. Comentarii Mihai Copăceanu, psiholog
licenţiat în teologie, blogger Adevărul Educaţia creştină se poate desfăşura cu
succes acasă Copilul din clasa pregătitoare se regăseşte în trecerea de la
gândirea simbolică şi preconceptuală la una intuitivă. El oricum trăieşte în şi
prin poveşti, foloseşte analogii, înţelege prelogic noţiunile şi termenii care
îi învaţă. Dacă ascultă poveşti cu zâne poate înţelege şi poveste cu Iisus. Dar
dacă Iisus este cel care te vede şi te pedepseşte „dacă nu eşti cuminte” aici
intervine distincţia. Noţiunile religioase la vârsta de 6-7 ani nu au un efect
de îndoctrinare dacă ele sunt predate conform stadiului mental de dezvoltare şi
nivelului de înţelegere. Dar mă întreb câţi profesori de religie/preoţi cunosc
acest fapt? Unde greşesc apărătorii religiei, când confundă în mod intenţionat
Şcoala cu Biserica, când vor cu orice preţ ca un copil să crească ortodox şi de
la o vârstă cât mai mică, când i se predă religia nu ca o altă disciplină din
aria curiculară, ci ca o disciplină care impune şi un anume comportament
exemplar - de exemplu mersul la împărtăşanie la 6-7 ani. Dacă mergi primeşte
nota 10. Mersul în grup. Părinţii când de fapt reacţionează la religie nu
reacţionează la informaţia religioasă sau la noţiunile religioase, ei de fapt
sunt îngrijoraţie de forme de îndocrinare religioasă, de modul eronat
psihopedagogic vorbind în care se predă religia. În discursurile şi predicile
din ultimele zile episcopi şi preoţi au considerat că a opta pentru religie
înseamnă de fapt un pericol pentru copilul ce vor ei să devidă creştină.
Educaţia creştină este liberă şi ea se poate desfăşura cu succes acasă şi în
biserică. Nu şcoala este cea răspunzătoare. Logica părinţilor e eronată,
deoarece practic vorbind este imposibil să educi religios un copil vorbindu-i o
singură oră pe săptămână. Ca şi cum ai face caligrafie o singură oră din 7 zile
şi pe urmă ai pretenţia să scrie exemplar. Repet însă educaţia religioasă,
educaţia moral creştină nu este sarcina şcolii, ci a familiei şi bisericii de
care aparţine elevul. Primăvara Patriarhului Mihaela Apetrei, Trainer Public
Speaking, blogger Adevărul M-am mirat şi eu, ca fiecare, de îndârjirea
patriarhului Daniel, care şi-a pierdut cuvioşenia în goana imobiliarăşi acum
încearcă s-o repereze. Domnia sa a scos toate armele de PR şi îşi apără
„asseturile“. M-am mirat, din nou, şi de înverşunarea cu care, de pe cealaltă
baricadă, se aruncă ouă stricate şi roşii înspre conceptul de „religie“ în
sine, spre ortodoxism, creştinism şi cele sfinte, în general. În toată lupta
asta, îmi pun o singură întrebare: în timp ce tabăra „contra“ nu prea are ce
pierde, preafericitul îşi dă oare seama care este miza lui? Înţelege patriarhul
că acum dă o bătălie capitală pentru cei nehotărâţi? O fi învăţat ceva din
toate campaniile electorale la care a pus umărul? Înţeleg că, pentru domnia sa,
realitatea este deja crudă: mai puţin de jumătate dintre părinţi au optat până
acum pentru ora de religie. Trist. Deşi a reuşit să ţină pasul cu vremurile în
ceea ce priveşte investiţiile imobiliare, cash-flow-ul, extinderea „pieţei”,
lărgirea business-ului, preafericitul Daniel a uitat, ca un veritabil guvernant
preocupat numai de profit, de sectorul educaţiei, cel mai pipernicit şi mai
demn de dispreţ. Care, iată, s-a întors să-i dea o smetie, tocmai când se
aştepta mai puţin. Nu ştiu dacă patriarhul îşi pune problema că se poate ca,
prin lăcomia din ultimii ani şi virulenţa din ultimele zile, să fi făcut mult
rău ortodoxiei române. Să-i fi îndepărtat pe cei care aşteptau, sperau la un
semn de înţelepciune, altul decât ordinul bisericesc „încolonaţi-vă şi
urmaţi-ne, fiindcă doar noi deţinem adevărul“. Preafericitul (nu ştiu cât mai e
acum...) a vorbit ca pentru cei pe care îi are deja în păstorire, care îl cred
şi-l urmează oricum. Nu a schimbat registrul, nu a schimbat cuvintele, nu a
schimbat tonul – poate că nu ştie cum sau poate doar nu înţelege că sunt mulţi
care vor să vadă bunătate, toleranţă, dăruire, smerenie. Adică exact ceea ce
managementul BOR nu a arătat deloc, dar absolut deloc în ultimii ani.
Citeste mai mult: adev.ro/nkpcev
Citeste mai mult: adev.ro/nkpcev
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu