6 martie. Nu. Nu vine comunismul din nou. Dar gâlceava naţională pe ora de
religie ar trebui să se termine. Dar cine mai iubeşte pacea? Unii trăiesc bine
din război. Aşa că va continua. Iar părerologii îl vor amplifica. Dorind să
curăţim pădurea de uscături, greşim, dând foc la toată pădurea. De acelasi
autor De ce să postesc? Să impozităm Biserica. Adică pe noi înşine Vaccinul,
între superstiţie şi credinţă Am stat şi m-am uitat cu uimire la războiul
opiniilor pro şi contra religiei în şcoli. Am aşteptat să treacă termenul zis
legal de înscriere, ca să nu pară că fac propagandă. Multe opinii
nedocumentate, mulţi părerologi care confirmă teoria că ne credem atotştiutori
(cel puţin la Politică, Fotbal şi Religie), multă manipulare. Mi-ar trebui un
site cât Adevărul întreg ca să demontez fiecare neadevăr afirmat de părerologii
religioşi. E paradoxal cum oameni care n-au făcut în viaţa lor o oră de
teologie sau măcar de istoria religiilor dau cu barda în stele după religie,
inventând motive care mai de care mai ciudate contra ei. N-ar fi mai bine să
îşi prezinte argumentele pro-secularism? Ba da, dar nu prea au. Secularismul se
hrăneşte tot cu religie. Dau câteva exemple: Religia nu-i ştiinţă. Dar
teologia, care fundamentează studiul religios ce e? Disciplină academică
autorizată. Adică ştiinţă umanistă (hazliu e ca o spun chiar umaniştii). Sigur,
religia nu e numai teologie, e şi trăire. D-aia pare că nu-i ştiinţă. Deşi
psihologia ne învaţă că trăirile se pot măsura la o adică, sau măcar observa.
Sunt studii făcute chiar pe religie. De pildă, unul interesant spune că ateii
sunt mai intoleranţi ca religioşii. Altul, că religioşii sunt mai morali decât
ateii. E firesc, din moment ce ateul n-are un sistem valoric superior lui. Dar
asta e opţiunea lui. Constituţională. Altul, că cei ce se roagă sunt mai
sănătosi decât cei ce n-o fac (aviz comentatorilor răutăcioşi, o spune o
publicaţie respectabilă). Prin urmare, un om de ştiinţă onest n-are cum să nu
observe raţionalitatea lumii, „design-ul inteligent”, cum numeşte ştiinţa
divinul. Cum însă sunt şi interese şi orientări politice chiar în lumea
cercetătorilor, veţi vedea o luptă surdă uneori, între studii. Unele demontează
ce spun altele şi invers. Vorba Pr. Constantin Necula de la Sibiu: „N-am auzit
de facultate de ateism”. Da, dar dacă a apărut una de vrăjitorie, oare ateismul
nu poate fi fundamentat academic? Sovieticii chiar aveau manuale pe treaba
asta. „Călăuza ateistului”, apărută în România în 1961. Ca să mai zâmbim…sigur
ASUR o are în bibliotecă. În nici un caz nu aş face însă ca ASUR, să declar
toţi religioşii idioţi. Asta e toleranţă? Alta: la şcoală se face îndoctrinare.
Adică, mai precis ce? Educaţia nu presupune studiul unor doctrine, adică unor
învăţături? În ce sens se îndoctrinează? Dragostea şi iertarea creştină sunt
îndoctrinare? Domnilor, la şcoală nu se fac slujbe, la şcoală se face educaţie.
Insinuarea că şcoala face marketing Bisericii este pe cât de răutăcioasă, pe
atât de tristă, deoarece demonstrează gândirea marketizată a celor ce o afirmă.
Ei văd toată viaţa doar prin prisma banului. Iar rugăciunea blamată de unii de
la începutul orei este, de fapt, experiment practic. Şcoala nu îşi propune să
scoată sfinţi (asta face Biserica) ci oferă un bagaj educaţional şi cultural,
necesar unui copil care trăieşte într-un anume tip de societate. Care la noi e
preponderent religioasă. E antidemocratic să îţi doreşti educarea copilului tău
conform propriilor credinţe? Nu, dar este antieuropean (vom vedea imediat).
Cine nu vrea, să nu facă. Nu se poate limita însă dreptul celor ce vor. Alţii
spun că mai bine să se facă istoria religiilor. Mai citiţi programele şi mai
vorbim după aceea. La clasele mai mari chiar se studiază şi alte religii sau
confesiuni. Ar fi însă o contradicţie să susţii că nu vrei să predai un cult,
ci toate cultele recunoscute. Ar însemna să înmulţim programa şcolară cu 18.
Iar noi ne prefacem că vrem să aerisim programele? Dar asta o cer de regulă cei
ce nu au nici o credinţă şi cred că viaţa e o tarabă. Credinţa, părinţii,
familia, valorile proprii nu pot fi studiate relativist, ca pe tarabă. S-a mai
spus că de ce e nevoie de note. Dacă scoţi nota, scoţi evaluarea. Dacă ai scos
evaluarea, motivarea elevului dispare. Spuneţi-i unui elev ca nu ia notă şi
veţi avea o reacţie interesantă: dezinteresul. Pai facem şcoală doar ca să ne
aflăm în treabă? Cât priveşte ecuaţia notă vs. calificative. . . să se pronunţe
specialiştii care organizează sistemul de învăţământ. Alţii că manualele sunt
neconforme. Pai le aprob eu sau dvs? Nu există comisii şi specialişti care le
aprobă la Minister? Ei de ce nu sunt întrebaţi? Şi tot aşa. . la nesfârşit.
Observ că tirul seculariştilor e foarte reglabil şi împrăştiat. Au plecat de la
ofilitul „crede şi nu cerceta”, au trecut prin sofismul „religia n-are ce căuta
în public” şi au ajuns la. . . CNA. Spun că de ce CNA recomandă nişte clipuri
religioase?! Păi CNA e garant al interesului public. Statisticile spun ca 98%
dintre români sunt religioşi. Iar cultele sunt de interes public. E justificat
deci interesul public faţă de ora de religie. Vreţi ca religia să devină
ilegală, ca să nu mai apară la televizor? Facem reclamă pentru toate
nimicurile, dar pentru educaţie (fie ea şi religioasă) nu e voie? Ca să nu mai
zic de grosolănia acuzaţiei că BOR îşi face campanie prin clipuri. N-am văzut
ca în clip să se vorbească de BOR ci de ora de religie, care este ora a 18
culte recunoscute de Stat. Mi se pare absurd într-o lume a comunicării să acuzi
că Biserica nu comunică mediatic, apoi să fii deranjat de nişte clipuri video.
O fi invidie generată de importanţa vocilor de acolo? Mă aştept ca pe viitor să
fie atacaţi mediatic (unii deja sunt), aşa cum se întâmplă cu marile
personalităţi ale istoriei noastre. Cine n-are istorie, n-are memorie. Dar cine
are istoria rescrisă, are memoria rescrisă. În fine, bine că a trecut şi ziua
de 6 martie. Zice-se ultima zi de înscriere. Sunteţi siguri? Şi dacă după 6
martie decid să-mi retrag copilul sau sa-l înscriu la religie, nu se mai poate?
CCR spune exact că am acest drept constituţional. Cine mi-l interzice? Excesul
de zel al Ministerului Educaţiei, probabil intimidat de agitaţia domnului Emil
Moise, a pierdut din vedere că termenul de 45 de zile nu se referă la Minister,
ci la Parlament, care trebuie să modifice Legea. Parcă Ministerul ascultă de
lege, nu invers. Iar regula (s-a zis) nu se schimbă in timpul anului. Aşa că
n-am făcut nimic serios, decât un recensământ forţat al părinţilor care vor
religie. Am pus pe drumuri o ţară întreagă (9 din 10 români), doar pentru că
autorităţile se încurcă în legi şi termene. Haos birocratic românesc. Vrem să
curăţim şi să perfecţionăm pădurea, dar în realitate riscăm să îi dăm foc cu
totul. Ne războim pe conştiinţa copiilor, crezându-i nişte maturi ca noi. Am
uitat ce-i copilăria. Le-o mutilăm, reformând educaţia la nesfârşit.
Transformând-o în anti-educaţie. Dar dacă vi se pare că asta e tot şi ar trebui
să ne liniştim de azi. . . vă înşelaţi. Media românească, interesată de a
stoarce audienţă din controversa fabricată a orei de religie, a ignorat (sau
nici n-a văzut) o Rezoluţie foarte interesantă a Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei, adoptată pe 29 ianuarie. intitulată „Abordarea /
combaterea intoleranţei şi discriminării în special asupra creştinilor”. Eu
cred că d-abia acum putem începe discuţia serioasă. Două pasaje sunt
interesante în aceasta. Le redau în original. 6. The Assembly therefore calls
on the Council of Europe member States to: 6.1. promote a culture of tolerance
and “living together” based on the acceptance of religious pluralism and on the
contribution of religions to a democratic and pluralist society, but also on
the right of individuals not to adhere to any religion; 6.2. promote reasonable
accommodation within the principle of indirect discrimination so as to: 6.2.1.
ensure that the right of all individuals under their jurisdiction to freedom of
religion and belief is respected, without impairing for anyone the other rights
also guaranteed by the European Convention on Human Rights; 6.2.2. uphold
freedom of conscience in the workplace while ensuring that access to services
provided by law is maintained and the right of others to be free from
discrimination is protected; 6.2.3. respect the right of parents to provide
their children with an education in conformity with their religious or
philosophical convictions, while guaranteeing the fundamental right of children
to education in a critical and pluralistic manner in accordance with the
European Convention on Human Rights, its protocols and the case law of the
European Court of Human Rights; 6.2.4. enable Christians to fully participate
in public life; Deci părinţii au dreptul de a oferi propriilor copii educaţia
religioasă confesională. Singura polemică ar fi că, totuşi, europenismul cam
devine religie. Adică religiile şi filosofiile nu pot intra în contradicţie cu
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, protocoalele sale şi jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aici e de discutat mult şi constructiv
cred eu. De aceea, cum afirmă documentul, religia (creştinismul în special) nu
pot fi scoase din viaţa publică. E o mare regândire valorică a Europei. După ce
şi-a renegat rădăcinile creştine, acum începe să le valorizeze. România pare rămasă
în urmă la capitolul acesta. Noi încă ne luptăm să scoatem religia din spaţiul
public. Ruşinos. Că veni vorba de gândirea critică, pe care o tot susţine
public parlamentarul Remus Cernea. Şi eu o susţin. Dar nu poţi avea o gândire
critică fără a cunoaşte dinainte nişte date pe care să îţi formulezi opinia
corectă. Nu poţi gândi critic ceva (religia, educaţia etc. ) până nu ştii ce
spune exact. Asta e greşeala celor care răscolesc în manualele de religie după
tot felul de imperfecţiuni. Nici eu n-am priceput mare lucru din integralele şi
tensorii din fizica cuantică, la prima vedere. Când vedeam foile de curs, mă
luau ameţelile. Apoi, cu răbdare, de la curs am aflat care e logica sistemului
cuantic. Şi apoi mi-a plăcut enorm. Mi-e teamă însă că cei ce se luptă cu
religia n-au răbdarea de a înţelege că Vasilică, dacă se joacă cu mingea pe
stradă, unde nu trebuie, nu-l calcă elefantul, ci chiar maşina. Răbdarea de a
explica aparţine însă pedagogului. Al doilea lucru interesant este că Europa
regândeşte dreptul la exprimare publică religioasă, care nu este tot una cu
dreptul la opinie religioasă (personală). Citez 6. 7. encourage the media to
avoid negative stereotyping and communicating prejudices against Christians, in
the same way as for any other group; Aici, presa din România are de lucru. Nu
prea văd interviuri cu preoţi sau cu teologi pe tema religiei. În schimb, presa
e doldora de superstiţii, prejudecăţi, caricaturi şi tradiţii păgâne. Exact
prejudicii de comunicare asupra creştinismului. Ne întrebăm de ce copii care
învaţă religia nu sunt mai buni. Pentru că, pe partea cealaltă (presă, online),
sunt asaltaţi şi mutilaţi cu mizerii morale. Felicit încă odată Adevărul că a
pus la dispoziţie un spaţiu public şi preoţilor. Sunt curios însă câte mijloace
de presă vor publica acest text al unei autorităţi europene. „Greu este să
izbeşti cu piciorul în ţepuşă” a spus Hristos îndărătnicului Simon,
transfigurat în Pavel Apostolul. Poate fi presa un apostol al democraţiei
europene, al egalităţii de opinii? Eu (încă mai) cred că da. Concluzia acestui
text o las către doi arhierei ai Bisericii mele. Pot fi interpretate ca
subiective, dar judecaţi în inimile voastre dacă sunt corecte sau nu.
Înaltpreasfinţitului Ioan, Mitropolitul Banatului, ne sensibilizează conştiinţa:
„Dacă nu vom reactiva izvoarele culturii româneşti, riscăm să devenim doar o
populaţie care trăieşte într-o regiune din sud-estul Europei. Marile bătălii nu
s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în conştiinţa unui om şi a unei naţiuni, iar
cine va câştiga această mare bătălie culturală va domina lumea. Cultura este
mintea unui neam! Avem, ca naţie, atâta minte câtă cultură avem.”
Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, atrage atenţia asupra
pericolului lipsei de educaţie religioasă: „Cine ar renunţa, dintre părinţi, la
ora de Religie ar mutila propriul copil (…) ora de Religie este un liant,
Dumnezeu este şi al ştiinţei, dar şi al înţelepciunii. Ora de Religie le
creează un orizont al înţelepciunii care, în îngemănare cu ştiinţa, formează personalitatea
omului pornind din copilărie”. E suficient să vă gândiţi că terorismul este cea
mai cumplită formă de lipsă de educaţie religioasă. Imaginea copiilor ISIL cu
mitraliera în mână ar trebui să ne pună pe gânduri, aşa cum Europa a căzut pe
gânduri când a fost mitraliată în inima ei. Un om educat nu poate fi (uşor)
manipulat. „Căutaţi şi veţi afla” a spus Hristos.
Eugen Tanasescu
Citeste mai mult: adev.ro/nksx48
Citeste mai mult: adev.ro/nksx48
6 martie. Nu. Nu vine
comunismul din nou. Dar gâlceava naţională pe ora de religie ar trebui
să se termine. Dar cine mai iubeşte pacea? Unii trăiesc bine din război.
Aşa că va continua. Iar părerologii îl vor amplifica. Dorind să curăţim
pădurea de uscături, greşim, dând foc la toată pădurea.
De acelasi autor
De ce să postesc?
Să impozităm Biserica. Adică pe noi înşine
Vaccinul, între superstiţie şi credinţă
Am stat şi m-am uitat cu uimire la războiul opiniilor pro şi contra
religiei în şcoli. Am aşteptat să treacă termenul zis legal de
înscriere, ca să nu pară că fac propagandă. Multe opinii nedocumentate,
mulţi părerologi care confirmă teoria că ne credem atotştiutori (cel
puţin la Politică, Fotbal şi Religie), multă manipulare. Mi-ar trebui un
site cât Adevărul întreg ca să demontez fiecare neadevăr afirmat de
părerologii religioşi. E paradoxal cum oameni care n-au făcut în viaţa
lor o oră de teologie sau măcar de istoria religiilor dau cu barda în
stele după religie, inventând motive care mai de care mai ciudate contra
ei. N-ar fi mai bine să îşi prezinte argumentele pro-secularism? Ba da,
dar nu prea au. Secularismul se hrăneşte tot cu religie.
Dau câteva exemple: Religia nu-i ştiinţă. Dar teologia, care
fundamentează studiul religios ce e? Disciplină academică autorizată.
Adică ştiinţă umanistă (hazliu e ca o spun chiar umaniştii). Sigur,
religia nu e numai teologie, e şi trăire. D-aia pare că nu-i ştiinţă.
Deşi psihologia ne învaţă că trăirile se pot măsura la o adică, sau
măcar observa. Sunt studii făcute chiar pe religie. De pildă, unul
interesant spune că ateii sunt mai intoleranţi ca religioşii. Altul, că
religioşii sunt mai morali decât ateii. E firesc, din moment ce ateul
n-are un sistem valoric superior lui. Dar asta e opţiunea lui.
Constituţională. Altul, că cei ce se roagă sunt mai sănătosi decât cei
ce n-o fac (aviz comentatorilor răutăcioşi, o spune o publicaţie
respectabilă). Prin urmare, un om de ştiinţă onest n-are cum să nu
observe raţionalitatea lumii, „design-ul inteligent”, cum numeşte
ştiinţa divinul. Cum însă sunt şi interese şi orientări politice chiar
în lumea cercetătorilor, veţi vedea o luptă surdă uneori, între studii.
Unele demontează ce spun altele şi invers.
Vorba Pr. Constantin Necula de la Sibiu: „N-am auzit de facultate de
ateism”. Da, dar dacă a apărut una de vrăjitorie, oare ateismul nu
poate fi fundamentat academic? Sovieticii chiar aveau manuale pe treaba
asta. „Călăuza ateistului”, apărută în România în 1961. Ca să mai
zâmbim…sigur ASUR o are în bibliotecă. În nici un caz nu aş face însă ca
ASUR, să declar toţi religioşii idioţi. Asta e toleranţă?
Alta: la şcoală se face îndoctrinare. Adică, mai precis ce? Educaţia nu
presupune studiul unor doctrine, adică unor învăţături? În ce sens se
îndoctrinează? Dragostea şi iertarea creştină sunt îndoctrinare?
Domnilor, la şcoală nu se fac slujbe, la şcoală se face educaţie.
Insinuarea că şcoala face marketing Bisericii este pe cât de
răutăcioasă, pe atât de tristă, deoarece demonstrează gândirea
marketizată a celor ce o afirmă.
Ei văd toată viaţa doar prin prisma banului. Iar rugăciunea blamată de
unii de la începutul orei este, de fapt, experiment practic. Şcoala nu
îşi propune să scoată sfinţi (asta face Biserica) ci oferă un bagaj
educaţional şi cultural, necesar unui copil care trăieşte într-un anume
tip de societate. Care la noi e preponderent religioasă. E
antidemocratic să îţi doreşti educarea copilului tău conform propriilor
credinţe? Nu, dar este antieuropean (vom vedea imediat). Cine nu vrea,
să nu facă. Nu se poate limita însă dreptul celor ce vor.
Alţii spun că mai bine să se facă istoria religiilor. Mai citiţi
programele şi mai vorbim după aceea. La clasele mai mari chiar se
studiază şi alte religii sau confesiuni. Ar fi însă o contradicţie să
susţii că nu vrei să predai un cult, ci toate cultele recunoscute. Ar
însemna să înmulţim programa şcolară cu 18. Iar noi ne prefacem că vrem
să aerisim programele? Dar asta o cer de regulă cei ce nu au nici o
credinţă şi cred că viaţa e o tarabă. Credinţa, părinţii, familia,
valorile proprii nu pot fi studiate relativist, ca pe tarabă.
S-a mai spus că de ce e nevoie de note. Dacă scoţi nota, scoţi
evaluarea. Dacă ai scos evaluarea, motivarea elevului dispare. Spuneţi-i
unui elev ca nu ia notă şi veţi avea o reacţie interesantă:
dezinteresul. Pai facem şcoală doar ca să ne aflăm în treabă? Cât
priveşte ecuaţia notă vs. calificative. . . să se pronunţe specialiştii
care organizează sistemul de învăţământ.
Alţii că manualele sunt neconforme. Pai le aprob eu sau dvs? Nu există
comisii şi specialişti care le aprobă la Minister? Ei de ce nu sunt
întrebaţi?
Şi tot aşa. . la nesfârşit. Observ că tirul seculariştilor e foarte
reglabil şi împrăştiat. Au plecat de la ofilitul „crede şi nu cerceta”,
au trecut prin sofismul „religia n-are ce căuta în public” şi au ajuns
la. . . CNA. Spun că de ce CNA recomandă nişte clipuri religioase?! Păi
CNA e garant al interesului public. Statisticile spun ca 98% dintre
români sunt religioşi. Iar cultele sunt de interes public. E justificat
deci interesul public faţă de ora de religie. Vreţi ca religia să devină
ilegală, ca să nu mai apară la televizor? Facem reclamă pentru toate
nimicurile, dar pentru educaţie (fie ea şi religioasă) nu e voie?
Ca să nu mai zic de grosolănia acuzaţiei că BOR îşi face campanie prin
clipuri. N-am văzut ca în clip să se vorbească de BOR ci de ora de
religie, care este ora a 18 culte recunoscute de Stat. Mi se pare absurd
într-o lume a comunicării să acuzi că Biserica nu comunică mediatic,
apoi să fii deranjat de nişte clipuri video. O fi invidie generată de
importanţa vocilor de acolo? Mă aştept ca pe viitor să fie atacaţi
mediatic (unii deja sunt), aşa cum se întâmplă cu marile personalităţi
ale istoriei noastre. Cine n-are istorie, n-are memorie. Dar cine are
istoria rescrisă, are memoria rescrisă.
În fine, bine că a trecut şi ziua de 6 martie. Zice-se ultima zi de
înscriere. Sunteţi siguri? Şi dacă după 6 martie decid să-mi retrag
copilul sau sa-l înscriu la religie, nu se mai poate? CCR spune exact că
am acest drept constituţional. Cine mi-l interzice? Excesul de zel al
Ministerului Educaţiei, probabil intimidat de agitaţia domnului Emil
Moise, a pierdut din vedere că termenul de 45 de zile nu se referă la
Minister, ci la Parlament, care trebuie să modifice Legea. Parcă
Ministerul ascultă de lege, nu invers. Iar regula (s-a zis) nu se
schimbă in timpul anului.
Aşa că n-am făcut nimic serios, decât un recensământ forţat al
părinţilor care vor religie. Am pus pe drumuri o ţară întreagă (9 din 10
români), doar pentru că autorităţile se încurcă în legi şi termene.
Haos birocratic românesc. Vrem să curăţim şi să perfecţionăm pădurea,
dar în realitate riscăm să îi dăm foc cu totul. Ne războim pe conştiinţa
copiilor, crezându-i nişte maturi ca noi. Am uitat ce-i copilăria. Le-o
mutilăm, reformând educaţia la nesfârşit. Transformând-o în
anti-educaţie.
Dar dacă vi se pare că asta e tot şi ar trebui să ne liniştim de azi. . .
vă înşelaţi. Media românească, interesată de a stoarce audienţă din
controversa fabricată a orei de religie, a ignorat (sau nici n-a văzut) o
Rezoluţie foarte interesantă a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei, adoptată pe 29 ianuarie. intitulată „Abordarea / combaterea
intoleranţei şi discriminării în special asupra creştinilor”. Eu cred că
d-abia acum putem începe discuţia serioasă.
Două pasaje sunt interesante în aceasta. Le redau în original.
6. The Assembly therefore calls on the Council of Europe member States
to:
6.1. promote a culture of tolerance and “living together” based on
the acceptance of religious pluralism and on the contribution of
religions to a democratic and pluralist society, but also on the right
of individuals not to adhere to any religion;
6.2. promote reasonable accommodation within the principle of
indirect discrimination so as to:
6.2.1. ensure that the right of all individuals under their
jurisdiction to freedom of religion and belief is respected, without
impairing for anyone the other rights also guaranteed by the European
Convention on Human Rights;
6.2.2. uphold freedom of conscience in the workplace while ensuring
that access to services provided by law is maintained and the right of
others to be free from discrimination is protected;
6.2.3. respect the right of parents to provide their children with an
education in conformity with their religious or philosophical
convictions, while guaranteeing the fundamental right of children to
education in a critical and pluralistic manner in accordance with the
European Convention on Human Rights, its protocols and the case law of
the European Court of Human Rights;
6.2.4. enable Christians to fully participate in public life;
Deci părinţii au dreptul de a oferi propriilor copii educaţia religioasă
confesională. Singura polemică ar fi că, totuşi, europenismul cam
devine religie. Adică religiile şi filosofiile nu pot intra în
contradicţie cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, protocoalele
sale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aici e de
discutat mult şi constructiv cred eu. De aceea, cum afirmă documentul,
religia (creştinismul în special) nu pot fi scoase din viaţa publică.
E o mare regândire valorică a Europei. După ce şi-a renegat rădăcinile
creştine, acum începe să le valorizeze. România pare rămasă în urmă la
capitolul acesta. Noi încă ne luptăm să scoatem religia din spaţiul
public. Ruşinos.
Că veni vorba de gândirea critică, pe care o tot susţine public
parlamentarul Remus Cernea. Şi eu o susţin. Dar nu poţi avea o gândire
critică fără a cunoaşte dinainte nişte date pe care să îţi formulezi
opinia corectă. Nu poţi gândi critic ceva (religia, educaţia etc. ) până
nu ştii ce spune exact. Asta e greşeala celor care răscolesc în
manualele de religie după tot felul de imperfecţiuni.
Nici eu n-am priceput mare lucru din integralele şi tensorii din fizica
cuantică, la prima vedere. Când vedeam foile de curs, mă luau ameţelile.
Apoi, cu răbdare, de la curs am aflat care e logica sistemului cuantic.
Şi apoi mi-a plăcut enorm. Mi-e teamă însă că cei ce se luptă cu
religia n-au răbdarea de a înţelege că Vasilică, dacă se joacă cu mingea
pe stradă, unde nu trebuie, nu-l calcă elefantul, ci chiar maşina.
Răbdarea de a explica aparţine însă pedagogului.
Al doilea lucru interesant este că Europa regândeşte dreptul la
exprimare publică religioasă, care nu este tot una cu dreptul la opinie
religioasă (personală). Citez
6. 7. encourage the media to avoid negative stereotyping and
communicating prejudices against Christians, in the same way as for any
other group;
Aici, presa din România are de lucru. Nu prea văd interviuri cu preoţi
sau cu teologi pe tema religiei. În schimb, presa e doldora de
superstiţii, prejudecăţi, caricaturi şi tradiţii păgâne. Exact
prejudicii de comunicare asupra creştinismului. Ne întrebăm de ce copii
care învaţă religia nu sunt mai buni. Pentru că, pe partea cealaltă
(presă, online), sunt asaltaţi şi mutilaţi cu mizerii morale. Felicit
încă odată Adevărul că a pus la dispoziţie un spaţiu public şi
preoţilor. Sunt curios însă câte mijloace de presă vor publica acest
text al unei autorităţi europene.
„Greu este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă” a spus Hristos
îndărătnicului Simon, transfigurat în Pavel Apostolul. Poate fi presa un
apostol al democraţiei europene, al egalităţii de opinii? Eu (încă mai)
cred că da.
Concluzia acestui text o las către doi arhierei ai Bisericii mele. Pot
fi interpretate ca subiective, dar judecaţi în inimile voastre dacă sunt
corecte sau nu.
Înaltpreasfinţitului Ioan, Mitropolitul Banatului, ne sensibilizează
conştiinţa: „Dacă nu vom reactiva izvoarele culturii româneşti, riscăm
să devenim doar o populaţie care trăieşte într-o regiune din sud-estul
Europei. Marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în
conştiinţa unui om şi a unei naţiuni, iar cine va câştiga această mare
bătălie culturală va domina lumea. Cultura este mintea unui neam! Avem,
ca naţie, atâta minte câtă cultură avem.”
Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, atrage atenţia
asupra pericolului lipsei de educaţie religioasă: „Cine ar renunţa,
dintre părinţi, la ora de Religie ar mutila propriul copil (…) ora de
Religie este un liant, Dumnezeu este şi al ştiinţei, dar şi al
înţelepciunii. Ora de Religie le creează un orizont al înţelepciunii
care, în îngemănare cu ştiinţa, formează personalitatea omului pornind
din copilărie”.
E suficient să vă gândiţi că terorismul este cea mai cumplită formă de
lipsă de educaţie religioasă. Imaginea copiilor ISIL cu mitraliera în
mână ar trebui să ne pună pe gânduri, aşa cum Europa a căzut pe gânduri
când a fost mitraliată în inima ei.
Un om educat nu poate fi (uşor) manipulat. „Căutaţi şi veţi afla” a spus
Hristos.
Citeste mai mult: adev.ro/nksx48
Citeste mai mult: adev.ro/nksx48
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu